Evanghelia duminicii dinaintea Nasterii Domnului (a Sfintilor Parinti dupa trup ai Domnului)

1. Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
2. Avraam a nascut pe Isaac; Isaac a nascut pe Iacov; Iacov a nascut pe Iuda si fratii lui;
3. Iuda a nascut pe Fares si pe Zara, din Tamar; Fares a nascut pe Esrom; Esrom a nascut pe Aram;
4.

Aram a nascut pe Aminadav; Aminadav a nascut pe Naason; Naason a nascut pe Salmon;
5. Salmon a nascut pe Booz, din Rahav; Booz a nascut pe Iobed, din Rut; Iobed a nascut pe Iesei;
6. Iesei a nascut pe David regele; David a nascut pe Solomon din femeia lui Urie;
7. Solomon a nascut pe Roboam; Roboam a nascut pe Abia; Abia a nascut pe Asa;
8. Asa a nascut pe Iosafat; Iosafat a nascut pe Ioram; Ioram a nascut pe Ozia;
9. Ozia a nascut pe Ioatam; Ioatam a nascut pe Ahaz; Ahaz a nascut pe Iezechia;
10. Iezechia a nascut pe Manase; Manase a nascut pe Amon; Amon a nascut pe Iosia;
11. Iosia a nascut pe Iehonia si pe fratii lui, la stramutarea in Babilon;
12. Dupa stramutarea in Babilon, Iehonia a nascut pe Salatiel; Salatiel a nascut pe Zorobabel;
13. Zorobabel a nascut pe Abiud; Abiud a nascut pe Eliachim; Eliachim a nascut pe Azor;
14. Azor a nascut pe Sadoc; Sadoc a nascut pe Achim; Achim a nascut pe Eliud;
15. Eliud a nascut pe Eleazar; Eleazar a nascut pe Matan; Matan a nascut pe Iacov;
16. Iacov a nascut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a nascut Iisus, Care se cheama Hristos.
17. Asadar, toate neamurile de la Avraam pana la David sunt paisprezece; si de la David pana la stramutarea in Babilon sunt paisprezece; si de la stramutarea in Babilon pana la Hristos sunt paisprezece neamuri.
18. Iar nasterea lui Iisus Hristos asa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodita cu Iosif, fara sa fi fost ei inainte impreuna, s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant.
19. Iosif, logodnicul ei, drept fiind si nevrand s-o vadeasca, a voit s-o lase in ascuns.
20. Si cugetand el acestea, iata ingerul Domnului i s-a aratat in vis, graind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant.
21. Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui: Iisus, caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor.
22. Acestea toate s-au facut ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice:
23. „Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu“.
24. Si desteptandu-se din somn, Iosif a facut asa precum i-a poruncit ingerul Domnului si a luat la el pe logodnica sa.
25. Si fara sa fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a nascut pe Fiul sau Cel Unul-Nascut, Caruia I-a pus numele Iisus. Matei 1, 1-25

Genealogia sau cartea neamului lui Iisus Hristos, prezentata de Evanghelie si propusa spre lecturare in duminica dinaintea Craciunului, are un vadit scop didactic voind sa ne arate ca El s-a nascut cu trup printre oameni, iar nasterea Lui n-a fost o legenda, ci a putut fi verificata. Trebuie precizat ca genealogiile se realizau in antichitatea Orientului Apropiat pe linie ascendenta pentru a se ajunge la un personaj important ori foarte important din trecut si ca sa se demonstreze ca o persoana anume descinde dintr-un neam mare, iar in cazul evreilor pentru a se justifica dreptul la tron, cand era vorba de o dinastie, ori dreptul de a accede la o slujire sacerdotala la sanctuar, in cazul unei familii preotesti.

Listele genealogice in Antichitate
Genealogiile ascendente subliniau mai ales informatii pretioase cu privire la varsta si lucrarea persoanelor de legatura. Formula cea mai des folosita, care exprima legatura intre generatii, se exprima prin: x este fiul lui y, sau x l-a nascut pe y. De notat ca substantivul fiu (ben) mai inseamna si nepot sau descendent, urmas. De asemenea, verbul a naste mai inseamna si a deveni stramosul lui x sau y.

Pentru oamenii de rand, listele genealogice erau intocmite de cele mai multe ori de catre preoti si aveau o mare valoare juridica, deoarece cu ajutorul acestora se proba dreptul de mostenire ori de proprietate asupra averii mobile, dar mai ales imobile, asupra casei si a pamantului. La popoarele vecine israelitilor, aceste liste genealogice se intocmeau de catre scribi si se pastrau pe la sanctuare. Spre exemplu, la sumerieni si acadieni listele genealogice acopereau perioade de pana la o mie de ani, chiar si mai mult.

Sfintii evanghelisti au tinut mult sa vorbeasca despre neamul din care descindea Iisus, cu scopul nu atat de a demonstra ca a fost, si ca om, de neam regesc, adica un descendent al lui David, dar si pentru a demonstra ca s-au implinit profetiile prin care se vestise ca Mesia se va naste la plinirea vremii chiar din dinastia regelui David care la randul sau descindea din familia semintiei lui Iuda.

Intelesul numelor evreiesti
Lista genealogica a lui Iisus demonstreaza ca Mantuitorul este descendent al regelui David si ca El este Regele-Mesia, adica Cel uns de Dumnezeu ca rege al Israelului. Dintre cele paisprezece neamuri, doar barbatii, ca cei care reprezentau o familie, ne retin atentia cateva nume mai importante si anume: Iehonia care semnifica Pregatirea lui Yahwe sau Yahwe este Creator.

Trebuie sa amintim ca la evrei numele nu se puneau deloc aleatoriu. Prin aceste nume, familia respectivului marturisea ca Dumnezeu-Creatorul pregateste ceva bun, ceva salvator pentru poporul Sau. Acesta l-a nascut pe Salatiel care se traduce prin cuvintele: eu m-am rugat lui Dumnezeu. Cum acesta se afla printre iudeii exilati in Babilon, chiar numele sau ne arata ca in exil iudeii au respectat legea stramoseasca si s-au rugat mult lui Dumnezeu, poate chiar mai mult decat o facusera in libertate. Exemplul evreilor este valoros si pentru noi crestinii care suntem atentionati ca atunci cand suntem la necaz si stramtorare sa nu incetam a ne ruga lui Dumnezeu.

Salatiel sau Cel care s-a rugat lui Dumnezeu l-a nascut pe Zorobabel, nume ce are mai multe semnificatii si anume: o samanta sau un vlastar al Babilonului ori chiar nascut in Babilon. O alta semnificatie a numelui ar fi aceea ca Babilonul va fi imprastiat.

Numele acestuia poate fi interpretat si ca un fel de profetie, intrucat atunci cand Zorobabel a ajuns la maturitate imperiul babilonenilor a cazut sub loviturile mezilor si ale persilor condusi de catre regele Cirus (539 i.H.). Acesta a dat edictul de eliberare pentru toate popoarele subjugate, printre care si iudeii, cu dreptul de a se intoarce fiecare in tara sa de nastere. Cum acesta descindea din familia regala a lui Iuda, lui i s-a incredintat autoritatea din partea lui Cirus (536) de a-i conduce in Palestina pe cei peste 42.000 de evrei liberi si circa 7.000 de sclavi. Asadar, prin Zorobabel s-au implinit asteptarile nationale, dar si cele religioase ale evreilor deoarece el a pus si temeliile noului templu, cel de-al doilea, de la Ierusalim caruia Irod cel Mare ii va da o stralucire aparte.

Nume care descriu istoria
In semn de gratitudine ca Dumnezeu i-a adus acasa pe evrei, Zorobabel a pus numele copilului, pe care l-a nascut in libertate, Abiud, care vrea sa zica in limba aramaica, vorbita pe atunci, tatal demnitatii, intrucat, prin mila divina, evreii au fost repusi in vechea lor demnitate, aceea de a fi oameni liberi si mostenitorii de drept ai Palestinei. Se stie ca dupa exil, situatia celor repatriati nu era deloc grozava, nici din punct de vedere material si nici pe plan spiritual, incat poporul se gandea cu nostalgie la vremurile de glorie de odinioara. In speranta unei reveniri la acea stare, Abiud a pus si el numele copilului pe care l-a nascut Eliachim care se talcuieste prin Dumnezeu va trezi, Dumnezeu va intari sau va indrepta. Era un nume profetic fiindca, intr-adevar, Dumnezeu a intarit moralul unui popor revenit acasa, dar foarte saracit pe toate planurile, incat gratie ajutorului divin s-a reusit refacerea celebrului sanctuar din Ierusalim si rezidirea cetatii. Acesta l-a nascut pe Azor, adica taria luminii, care l-a nascut la randul sau pe Sadoc sau Tadoc, adica pe cel care se cheama Cel drept, Cel nevinovat, ca un semn ca poporul iudeu, dupa multe incercari si rataciri, a reinceput sa mearga pe drumul cel drept, pe calea nevinovatiei si a implinirii voii lui Dumnezeu.

Intr-adevar, pana la momentul redresarii spirituale, profetii spun ca poporul se clatina din ratacire in ratacire, cum se clatina trestia de vant de la o mare la cealalta, dupa expresia lui Amos. Tadok sau Cel drept va naste si el un prunc. Dupa cum se observa din Evanghelie, la evrei, ca de altfel si in Orientul Apropiat, se spunea ca barbatul a nascut sugerand ca, fara barbat, femeia nu poate sa nasca, dar ca sa si sublinieze obligatia barbatului de a nu ramane fara urmasi, aidoma unui pom sterp.

Eliud, cel care Il lauda pe Dumnezeu
Copilul nascut din Cel drept, adica din Tadok, se va numi Achim care inseamna frati sau prieteni. Ca si in alte cazuri, semnificatia numelui are o mare incarcatura spirituala si teologica. Ea ne poate arata ca doar atunci cand omul credincios se teme de Dumnezeu si traieste in dreptate, ca si Tadok, ii poate numi pe semenii sai frati sau prieteni. Pentru omul cel rau, mandru si lacom, semenii sai sunt considerati ca niste lupi, iar el se va comporta ca atare. Asadar, numele de Achim, adica frati, probeaza ca de acum principiile religios-morale in societatea iudaica se sedimentasera solid, iar oamenii se aveau ca fratii cei buni, iar nu ca nemernicii si hotii. Mai departe citim ca Achim l-a nascut pe Eliud care semnifica Lauda lui Dumnezeu sau Dumnezeului meu i se cuvine lauda. Prin acest nume, Biblia ne da o marturie indirecta ca cei care se considera si se au ca si fratii Il lauda impreuna pe Dumnezeu multumindu-I pentru toate.

La randul sau, Eliud, cel care Il lauda pe Dumnezeu, l-a nascut pe Eleazar, nume care inseamna Dumnezeu ajuta ori Dumnezeu este ajutorul meu.

Ne intrebam oare cine il marturiseste neincetat pe Dumnezeu ca ii este ajutor? Evident doar cel care descinde din cei drepti si se poarta si el cu dreptate laudandu-L mereu pe Dumnezeu atat cand ii merge bine, cat si cand ii merge mai putin bine si cand Dumnezeu nu-l mai sponsorizeaza cu bunatati materiale. Prin numele de Eleazar dat copilului, cu sensul de Dumnezeu ajuta, marturiseste direct ca tot darul vine de sus, de la Dumnezeu si cand i se naste un fiu il va numi Natan, adica dar.

Decadenta societatii israelite cerea venirea lui Hristos
Cuvantul Natan mai inseamna si sacrificiu si poate fi o amintire continua ca nu trebuia intrerupta inchinarea la adevaratul si Unicul Dumnezeu, prin aducerea de sacrificii care era pe atunci forma de adorare a lui Dumenzeu. Pe de alta parte, este posibil ca acesta sa fi indeplinit o slujba preoteasca prin care aducea daruri si sacrificii lui Dumnezeu. Acesta l-a nascut si el pe Iacob care in ebraica inseamna Cel care tine de calcai sau cel care pune piedici, dar si cel care inseala prin ademenire.

Semnificatia numelui poate fi interpretata ca o marturie ca de acum, in preajma nasterii Domnului Hristos, societatea israelita incepuse din nou sa decada datorita multiplelor piedici si inselaciuni puse de cel care invidiaza oamenii nesuportand nicidecum buna relatie a acestora cu Dumnezeu. Si in final, Iacob l-a nascut pe Iosif care in evreieste inseamna Dumnezeu va aduna. Asadar, in preajma intruparii Fiului lui Dumnezeu, din mila divina, apare iarasi un Iosif ca cel de demult despre care citim in Biblie ca din cauza unei foamete teribile in Canaan i-a adunat la sine pe toti fratii sai si pe parinti in Egipt ca sa nu moara de foame. De data aceasta, tot printr-un Iosif se va trimite in lume, Cel care prin invatatura Sa ii va strange din nou la Dumnezeu pe fiii lui Israel, si nu numai, risipiti ca niste oi ratacite si ii va scapa pe toti oamenii de foamete, dar nu de cea de paine, ci de foamea de a asculta cuvantul lui Dumnezeu (Amos 8,11).

pr. prof. univ.

dr. Petre SEMEN

.

• Genealogia lui Hristos
  Publicat in : Nasterea Domnului - Craciunul