Sfinte Dumnezeule este unul dintre cele mai cunoscute imne din cadrul cultului Bisericii Ortodoxe. Il intalnim atat in cadrul rugaciunilor particulare, cat si in cultul divin public, in cadrul rugaciunilor incepatoare, in cadrul procesiunilor etc. O importanta insa cu totul deosebita o are acest imn in cadrul Sfintei Liturghii, in randuiala careia este intalnit inca de la sfarsitul secolului al V-lea. In acest moment al Sfintei Liturghii, oamenii si ingerii se unesc in slavirea sfinteniei lui Dumnezeu.

Imnul se mai numeste "Trisaghion” sau "cantarea intreit sfanta”: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!”, traducerea literala fiind: "Sfant (este) Dumnezeu, Sfant Tare, Sfant fara de moarte - miluieste-ne pe noi!”. Invatatura de credinta ortodoxa a atribuit intotdeauna un sens treimic imnului Sfinte Dumnezeule, marturisind astfel ca sfintenia isi are izvorul in faptul ca Dumnezeu este Treime de Persoane: Tatal - izvorul sfinteniei, Fiul - biruitorul mortii (tare), Duhul Sfant - datatorul de viata (fara de moarte).

Sfinte Dumnezeule - imn al procesiunilor

Chiar daca nu exista date exacte cu privire la originea acestui imn, majoritatea liturgistilor sunt de parere ca Trisaghionul este un imn procesional aparut in secolul al V-lea. Imnul trisaghion este anterior sinodului al IV-lea ecumenic (451) cand se pare ca a fost cantat de catre participanti. Sfantul Ioan Damaschin mentioneaza in cartea sa "Despre credinta ortodoxa”, traditia conform careia trisaghionul a fost revelat in mod minunat unui copil in timpul patriarhului Proclu al Constantinopolului (434-436). Potrivit acestei traditii un cutremur a ingrozit populatia Constantinopolului determinandu-i sa iasa in procesiune in frunte cu patriarhul si imparatul Teodosie al II-lea. Un copil a fost atunci rapit in cer unde a auzit imnul trisaghion intonat de ingeri: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fara de Moarte. Credinciosii, au inceput sa cante acest imn revelat, adaugand cuvintele "miluieste-ne pe noi”, apoi cutremurul s-ar fi oprit. Sinodul Trulan preconizeaza cantarea trisaghionului in vremea cataclismelor. De aceea, Trisaghionul este intalnit ca un imn ce insoteste procesiunile, in special cele prin care se invoca mila lui Dumnezeu pentru indepartarea catastrofelor pana in zilele noastre. Il intalnim in prezent, in practica liturgica insotind diferite procesiuni, mai mult sau mai putin ample: la Utrenie, in timpul Doxologiei Mari, cand Sfanta Evanghelie este dusa din naos in Sfantul Altar, la Denia din Vinerea Mare cand cu Sfantul Epitaf inconjuram biserica si la slujba inmormantarii, atunci cand se poarta catre biserica , sau cand se conduce catre locul inmormantarii, trupul celui decedat.

Sfinte Dumnezeule - imn al Sfintei Liturghii

Imnul nu a facut parte intotdeauna din randuiala Sfintei Liturghii. Utilizarea sa in timpul procesiunilor a condus treptat la generalizarea folosirii acestui imn si in duminici si in zilele care nu aveau procesiuni asfel incat, spre sfarsitul secolului al V-lea, cantarea trisaghionului marca practic inceputul Liturghiei devenind o parte a acesteia.

Sfinte Dumnezeule - randuiala tipiconala

Potrivit Tipicului bisericesc, randuiala de inainte si din timpul cantarii acestui imn variaza, de la caz la caz, daca slujba este savarsita numai de catre preot, daca este insotit de diacon sau daca participa un arhiereu.

Daca este slujita numai de catre preot, dupa ce a avut loc Vohodul mic, si la strana s-au incheiat de cantat troparele, preotul rosteste ecfonisul: Ca sfant esti Dumnezeul nostru si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea, si in vecii vecilor. Strana raspunde Amin si incepe cantarea imnului Trisaghion. La o Liturghie de rand acesta este cantat de trei ori. Apoi Slava Tatalui ...Si acum.. Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi. La sfarsit, dupa ce preotul rosteste "Puternic”, imnul mai este cantat o data in intregime. Potrivit parintelui Florin Botezan, exclamatia "Puternic” a preotului in timpul cantarii este o atentionare spre marirea atentiei si, in acelasi timp, un indemn spre rasunarea deplina a imnului. Traditia muzicala bisericeasca bizantina a pastrat pentru cantarea Sfinte Dumnezeule Puternic, o forma pe larg, bogat ornamentata. In Sfantul Munte Athos, la marile sarbatori, aceasta cantare este insotita si de Terirem.

Daca exista diacon, acesta rosteste: "Binecuvanteaza, parinte, vremea cantarii celei intreit-sfinte.” Apoi, preotul il binecuvanteaza pe cap zicand: "Ca sfant esti Dumnezeul nostru si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea,” dupa care face o scurta pauza. In acest timp, diaconul iese prin usile imparatesti pe amvon sau solee, aratand cu orarul spre icoana Imparateasca a Mantuitorului, rostind :"Doamne mantuieste pe cei binecredinciosi". Aceste cuvinte sunt repetate cantat de trei ori de catre cantareti si credinciosi. Apoi, diaconul rosteste "Si ne auzi pre noi”, care este cantat o singura data de catre strana. Intorcandu-se catre credinciosi, diaconul incheie ecfonisul preotului rostind "si in vecii vecilor.” Apoi intra in Sfantul Altar prin usile imparatesti. Ca raspuns la ecfonis, cantaretii rostesc Amin si incep sa cante "Sfinte Dumnezeule” dupa randuiala intalnita mai sus, cu mentiunea ca diaconul este, de aceasta data, cel care rosteste "Puternic".

Cantarea "Doamne, mantuieste pe cei bine credinciosi”, provine din ceremonia care avea loc la curtea imperiala bizantina, cand imparatii bizantini, la care aceasta exclamatie facea de fapt referire, erau prezenti la Sfanta Liturghie. (Daca preotul slujeste fara diacon, in practica, nu mai rosteste, "Doamne mantuieste...”)

Cand un arhiereu participa la Sfanta Liturghie, imnul se canta de sapte ori si jumatate, alternativ de catre cor si clericii din Altar. Dupa ce imnul este cantat de trei ori, episcopul iese pe amvon si tinad dicherul (simbol al celor doua firi ale Mantuitorului) si tricherul (simbol al Sfintei Treimi) in maini rosteste:” Doamne, Doamne, cauta din cer si vezi si cerceteaza via aceasta, pe care a sadit-o dreapta Ta, si o desavarseste pe ea” Binecuvinteaza credinciosii in trei directii, apoi se intoarce in sfantul altar.

Rugaciunea Cantarii celei Intreit sfinte

In timp ce la strana se canta Sfinte Dumnezeule, preotul (protosul in cazul coslujirii) citeste in taina Rugaciunea Cantarii celei Intreit-sfinte: "Dumnezeule cel sfant, Care intru sfinti Te odihnesti, Cel ce cu glas intreit-sfant esti laudat de serafimi si slavit de heruvimi si de toata puterea cereasca inchinat; Cel ce dintru nefiinta intru fiinta ai adus toate; Care ai zidit pe om dupa chipul si asemanarea Ta si cu tot harul Tau l-ai impodobit; Cel ce dai intelepciune si pricepere celui ce cere, si nu treci cu vederea pe cel ce greseste, ci pui pocainta spre mantuire; Care ne-ai invrednicit pe noi, smeritii si nevrednicii robii Tai, si in ceasul acesta, a sta inaintea slavei sfantului Tau jertfelnic si a-Ti aduce datorita inchinare si preaslavire: Insuti Stapane, primeste si din gurile noastre, ale pacatosilor, intreit-sfanta cantare si ne cerceteaza pe noi intru bunatatea Ta. Iarta-ne noua toata greseala cea de voie si cea fara de voie; sfinteste sufletele si trupurile noastre si ne da noua sa slujim Tie cu cuviosie in toate zilele vietii noastre. Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor care din veac au bine-placut Tie. Ca sfant esti Dumnezeul nostru si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rostirea in taina Rugaciunii Trisaghionului, care initial preceda imnul, dupa secolul al XII-lea a dus la separarea ei de ecfonis si mutarea acesteia in timpul cantarii trisaghionului. Insa, locul ei firesc este inainte de cantare, asa cum s-a pastrat la pana in prezent in traditia slava.

Aceasta rugaciune este rostita in numele intregii adunari liturgice (clerici si credinciosi) pentru a fi invredniciti a aduce, impreuna cu ingerii, cantarea intreit sfanta. Rugaciunea se afla in legatura directa si logica cu rugaciunea Vohodului mic, citita mai inainte: "Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai asezat in ceruri cetele si ostile inge rilor si ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fa ca impreuna cu intrarea noastra sa fie si intrarea sfintilor ingeri, care slujesc impreuna cu noi si impreuna slavesc bunatatea Ta. Ca Tie se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.”

Cand este inlocuit imnul Sfinte Dumnezeule?

La Nasterea Domnului, la Botezul Domnului, in Sambata lui Lazar si in Marea Sambata, in timpul Saptamanii Luminate si in ziua Pogorarii Sfantului Duh, imnul Sfinte Dumnezeule este inlocuit de "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat. Aliluia.” Motivul acestei inlocuiri provine din vechime, cand catehumenii erau adusi in biserica pentru a primi Taina Sfantului Botez, cu precadere la aceste mari sarbatori.

De asemenea, la Inaltarea Sfintei Cruci (14 septembrie) si in Duminica a III-a a Postului Mare, inchinata Sfintei Cruci, in locul cantarii Sfinte Dumnezeule se canta "Crucii Tale, ne inchinam Stapane, si sfanta Invierea Ta, o laudam si o slavim.”

Rugaciunea Cantarii celei Intreit sfinte ramane insa de fiecare data neschimbata.

Radu Alexandru

• Sfanta Liturghie a Darurilor mai inainte sfintite
  Publicat in : Viata liturgica
• Sfanta Liturghie
  Publicat in : Viata liturgica
• Sfanta Liturghie, cerul pe pamant
  Publicat in : Religie
• Raportul dintre Misterul Cultic si Sfanta Liturghie
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: