Priveghere la Sfanta Cuvioasa Parascheva

In numele Tatalui al Fiului si al Sfantului Duh! Amin.

Iubitilor, poate ca Dumnezeu a randuit intotdeauna ca inceputul de an al Facultatii de Teologie sa se continue, oarecum, cu aceasta praznuire dintai - mare pentru Biserica - si anume aceasta a Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea noua.

Evanghelia citita astazi la Utrenie ne da o cheie de aur pentru mantuirea noastra, pentru ca Sfanta Parascheva se inscrie in randul icoanelor acelora care n-au prea lasat multe scrieri. Se aseamana - nu-i asa? - prin modul ei de a intra in sufletele oamenilor, cu Sfantul Nicolae, care, la randul lui, n-a lasat nimic scris; cu Sfanta Filofteia, pe care iarasi o pomenim si n-are nimic scris; cu Sfantul Nicodim, despre care banuim - am dat examen la admitere din asta, nu-i asa? - ca a facut un schimb de scrisori cu un ierarh al Bulgariei. Mai avem cativa sfinti care n-au lasat mari biblioteci in urma lor, desi, fara indoiala, vor fi scris, vor fi fost oameni de carte. Nu se poate altfel.

Sfanta aceasta, plecata din Epivata aceea a Traciei, cum ne spune Mineiul, care a colindat mult in viata, a ajuns la Constantinopol, in cautarea lui Hristos. La douazeci si cinci de ani se retragea deja in Pustia Iordanului, intorcandu-se spre casa, deci inapoi catre tara ei de bastina. Sfanta aceasta, asadar, ne aduce aminte ca cel mai important la intalnirea cu Mirele Hristos nu este sa strigi: "Doamne, Doamne, deschide-ne noua! Doamne, Doamne, deschide-ne noua!" - suna foarte bine teologic aceasta rugaciune, nu? -, ci esential este ca in candela ta sa ai untdelemn. Este o chestie de practica. De aceea Maica aceasta Parascheva este mai mult o icoana a ortopraxiei decat a unei ortodoxii teologice, a unei fapte bune, a unei fapte dreptmaritoare. Si putem identifica fapta aceasta in modul in care se dezbraca de hainele stralucitoare, fiind fiica de oameni bogati; cu frica de Dumnezeu, dar bogati. Si probabil ca era urecheata, cam cum mi-as urechea eu baiatul daca ar incepe sa-si dea adidasii la cersetorii de la intrarea in Catedrala, sau cand isi rupe din ciocolata si si-o imparte cu toata lumea... Poate ca asta a fost si reactia dintai a parintilor ei, mai cu seama ca a da hainele stralucitoare de pe tine, in vremea aceea, era mult mai mult decat a-ti da adidasii in vremea aceasta. Si fara indoiala ca gestul acesta al parintilor o va fi pus pe ganduri, pentru ca ea, in mintea ei de copil, intelesese foarte clar ce spunea Evanghelia: "Cel ce voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie". Vedeti? Minte de copil raspundea la strigat dumnezeiesc cu gest de copil. Si poate ca acest gest de a se despuia de hainele sale straluminate va fi fost primul gest de raspuns la chemarea lui Hristos.

Alte gesturi de ortopraxie ale Cuvioasei Parascheva? Fara indoiala, aceasta cautare a Constantinopolului, cum ne zice una dintre cantari: "Plecat-ai spre Constantinopol sa te indulcesti cu indulcirile cele duhovnicesti", pentru ca, in mod sigur, ajunsa la Constantinopol, nu va fi plecat in bazarurile din vremea aceea, ci va fi cautat parinti duhovnicesti, va fi cautat sa se spovedeasca, sa se impartaseasca. Iata ca, dupa ce se leapada de slava aceasta omeneasca, mai apoi cauta sa se umple de slava cea dumnezeiasca. Si cum inima ei jinduia dupa apa cea vie, iat-o ajungand in Pustia Iordanului, unde - iarasi fapta a ortopraxiei ei - ramane acolo la o varsta la care ceilalti probabil cautau inca marirea lumii. Ramane acolo intarindu-se si, cum spune cel care dintai scrie viata Maicii Parascheva: "Cine si cu ce cuvinte ar putea sa spuna nevointele Maicii si lacrimile ei, si indurerarile, si bataile in piept cu pumnul?" Minunate cuvinte, pentru ca, in cele din urma, acestea nescrise sunt valoroase inaintea lui Dumnezeu.

Noi avem zeci de monahi care sunt exact ca si Cuvioasa Maica Parascheva. Nu sunt trecuti in calendar pentru ca poate nu-i stim cu numele, dar Cuvioasa Parascheva e biruitoare si-n numele lor, iar ei au biruit si-n numele Cuvioasei Parascheva. Si toti laolalta au format familia mare a faptuitorilor de fapte mari in imparatia lui Dumnezeu - daca vreti, bobarnace date peste nas tuturor scepticilor si progresistilor lumii actuale, care, cautand anapoda salvarea in alte directii, nu vad ca ea nu este decat dinspre Hristos, pe jgheabul cel mic, pe calea cea ingusta. "Vor fi fost prilej de scandal pentru vremea lor, fara-ndoiala, mai cu seama ca gesturile lor nu sunt gesturi obisnuite, si nebunia aceea a Crucii care i-a cuprins, ca si pe Cuvioasa Parascheva, din pruncie, ii va fi tinut poate o viata intreaga; dar o nebunie binecuvantata, care le-a daruit mintea cea adevarata, cum se spune despre un alt nebun pentru Hristos: "Pierdutu-ti-ai tu mintea pentru Hristos Cuvioase Alexie, dar primit-ai in schimb mintea cea vesnica in imparatia lui Dumnezeu, luminata de harul lui Hristos".

Iata de ce aceasta icoana a Sfintei Cuvioase Parascheva este oarecum o icoana jucausa. Cat de mult ai vrea sa ti-o inchipui pe Cuvioasa Parascheva incruntata si bodoganind, nu poti s-o vezi asa, cum nu poti sa vezi monahismul ortodox pur un monahism legat numai de contabilizarea lui 666, de bolboroseala in barbi lungi de rigoare, a unuia sau altuia dintre gandurile unuia sau altuia raportate la Dumnezeu. Cred ca autenticul calugar ortodox il descopera pe Hristos, pe Hristos Acela Care e asemeni unui izvor cristalin de har ce curge catre fiecare dintre noi, spalandu-ne parca de toata intristarea si reoptimizandu-ne, daca vreti, fiecaruia sufletul.

Pelerinajul acesta de dupa moarte al Cuvioasei Parascheva, fie prin zona Tarnovei - cetate vestita in vremea aceea -, fie a Belgradului, fie mai departe, a Constantinopolului, pentru ca mai apoi, pe pungi grele, care eliberau Patriarhia Ecumenica din robie financiara, sa ajunga la noi, tot acest pelerinaj ne prezinta imaginea Cuvioasei Parascheva ca fiind una a curajului si, as spune eu, a gestului femeii intelepte. A gestului, nu a gandirii adanci sau a studiului ultrasofisticat asupra a cine stie ce chestiuni, ci, in primul rand, a gestului mantuitor. Daca vreti, Cuvioasa Parascheva, si cand si-a aflat asezarea in Biserica Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, a continuat sa aiba gesturi din acestea un pic (mi-e teama sa folosesc cuvantul, dar parca ar merge) copilaresti, deget peste nasul unora, chiar si dupa moartea ei.

Eu tin minte si cunosc din proprie experienta intalnirea cu Cuvioasa Parascheva la Iasi, pe cand eram inca la scoala generala in Brasov. Cand am fost la Iasi, cineva de acolo ne-a povestit cum nemtii au incercat sa scoata Moastele Sfintei din Catedrala Mitropolitana a Iasilor. Si au tras cu tancul, dar acestea nu au iesit. Ca si alta data, cand au incercat sa fure, crezand ca argintul acela al raclei este valoarea, si nu ceea ce era in argintul raclei. Pentru ca diamantul raclei nu sta in argintareala lui - un fel de boiereala de dinafara -, ci in diamantul cel de pret: Moastele Cuvioasei Maicii noastre Parascheva.

Sigur ca noi suntem capatul cozii de pelerini de la Iasi. Noi nu mai ajungem sa atingem sfintele ei moaste si de aceea ne-am asezat aici. Poate ca odata, intr-un an al vietii noastre sau, daca nu, pe lumea cealalta, Dumnezeu ne va ingadui si ne va randui sa ne intalnim cu Maica noastra, Cuvioasa Parascheva, pentru ca, vedeti, ea face gesturi din acestea haiducesti in imparatia lui Dumnezeu si dupa moartea ei. Sau mai ales dupa moartea ei.

Acum trebuie sa stiti ca in Ardeal, mare parte dintre picturile sau bisericile inchinate Maicii noastre Parascheva nu sunt inchinate acestei Parascheve, celei noi, care-si are moastele la Iasi, ci alteia, Paraschevei celei vechi, pomenite pe la 362. Dar asta nu schimba cu absolut nimic evlavia poporului roman la Parascheva cea noua. De exemplu, la Rasinari, icoana martiriului Paraschevei, care se pastreaza acolo, intr-un colt din Biserica, nu aduce deloc aminte de Cuvioasa Parascheva cea noua. Dar sigur ca Parascheva noua stia nevointele aceleia si a facut iarasi nou numele Paraschevei.

De aceea este importanta purtarea aceasta a numelor sfintilor. Pentru ca noi insine innoim noi numele sfintilor, le readucem si le reafirmam inaintea oamenilor, ca acei care ne-au chemat pe fiecare dintre noi sa le purtam numele si sa ne poarte mai departe catre imparatia lui Dumnezeu. Gandul acesta, ca Maica noastra, Cuvioasa Parascheva, se tine de gesturi copilaresti, mi-a venit citind un catolic, pe care cu cei de anul II de la Litere am incercat sa-l analizam ceva mai profund. In Jurnalul intim al lui Miguel de Unamuno se spune asa: "Copilaria, amintirea mai mult sau mai putin clara a copilariei noastre, este basmul care impiedica mumificarea spiritului. In ceasurile de uscaciune si abandon, cand atingem ingrozitoarea desertaciune a desertaciunilor, cand spiritul, ostenit de ratacirea prin desert, patrunde in teribilul mister al timpului si vede deschizandu-i-se abisul fara fund al nimicului, atunci se aud in tacere ecourile suave ale indepartatei copilarii, ca murmurul de ape vii si racoroase ale paraului umil care continua sa curga pe sub nisipurile uscate si fierbinti. Si atunci, cu gatlejul uscat, cu maruntaiele spirituale plesnite, cu sufletul insetat pana la agonie, scurmi cu nesat solul pana ce-ti sfasii mainile, ca sa descoperi apele acelea si sa te prabusesti vlaguit cu fata la pamant, sa bei si sa-ti recapeti viata din izvorul care, curgand printr-o subterana intunecata, si-a pastrat puritatea si prospetimea."

Asa-i ca seamana cu icoana aceasta a Sfintei Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, cea a carei tinerete parca ne transfera fiecaruia tineretea in vene, pentru ca tine de tineretea lui Hristos? "Doamne, Doamne, deschide-ne noua!", striga femeile ce nu mai au untdelemn, ne-bune. Dar cele intelepte, intrate dincolo de usa Mirelui, sigur ca se vor fi bucurat c-au invatat sa faca gesturi istete, de om istet, de om destept, pentru ca, vorba lui Steinhardt, "prostii nu se mantuiesc". Si, pentru ca a avut aceasta intelepciune a adunarii untdelemnului inca de tanara, inca de copila, iata, Cuvioasa Parascheva va ramane icoana aceasta subterana care fara indoiala ca de fiecare data cand ne pleznesc structurile noastre spirituale, vine sa adauge iarasi stropire de agheasma sfintita pentru fiecare in parte.

Sigur ca va fi greu si inceputul anului acesta, parca mai greu decat fiecare de pana acum, pentru ca atat de des ni se vorbeste despre saracie, incat incepem si noi sa credem ca suntem saraci. Dar nu suntem saraci, cata vreme undeva, sub nisipurile acestea fierbinti si sub ispitele acestea extrem de toride ale unei lumi a pustiei, exista apa cea vie pe care icoana, si modelul, si taria Cuvioasei Parascheva ni le daruiesc.

Dumnezeu sa ne ajute, din colbul vremii sa scoata spre noi icoane-reflector - cum este aceasta icoana de lumina a Sfintei Cuvioase Parascheva - si, in drum deja spre Iasi, sa ne intalnim in Liturghie, cantand iarasi: "Intru tine, Maica, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip". Si vazand ca Hristos este iarasi in mijlocul nostru, ne vom bucura si vom spune asemenea celor de la Iasi: "Iata, toate s-au facut noi". Iar in aceasta lume noua, Cuvioasa Parascheva va sta aproape si de noi, cum le sta lor.

Minunata este frumusetea sfintilor, pentru ca, daca in trup fiind si mergand printre oameni, puteau ajuta cu rugaciunea lor pe multi, fiind prezenti doar intr-un singur loc, iata, dupa moarte, Dumnezeu le da aceasta posibilitate de a fi impreuna cu noi.

Sa pastrati maine in inima fratiilor voastre o strana goala, ca sa poata intra Cuvioasa Parascheva sa stea la Sfanta Liturghie impreuna cu noi. Amin.

Parintele Constantin Necula - Capela Facultatii de Teologie - Sibiu

• Obiceiuri de Sfanta Parascheva
  Publicat in : Sfanta Cuvioasa Parascheva
• Sfanta Cuvioasa Parascheva si Sfanta Mucenita Paraschevi
  Publicat in : Sfanta Cuvioasa Parascheva

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: