Atunci când a rostit pe pământ cuvintele Sfintei Sale Evanghelii, ca un Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, Mântuitorul Hristos îi cunoştea deplin pe toţi cei care peste veacuri vor fi primitori ai graiurilor Sale. „Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu ia însutit - acum, în vremea aceasta, de prigoniri - case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină: viaţă veşnică" (Marcu 10,29-30). Acest cuvânt al Domnului şi-a găsit odihnă şi minunată împlinire şi întru Cuvioasa Parascheva. Ea nu s-a îngrijit a avea un adăpost ori vreo chilie şi iată că are mii de biserici în toată lumea.

Nu a purtat grijă de veşmintele trupului şi, acoperindu-se mai mult cu zdrenţe, iată că are neîncetată slavă, dăruind sfinţire acoperămintelor care acum învăluiesc moaştele sale. A luptat până la sânge să biruie tot cugetul trupesc şi rădăcina mândriei, iar Domnul a dăruit trupului său harul nestricăciunii şi al facerii de minuni. A fost îngropată de-a dreptul în pământ ca una nebăgată în seamă şi iată că acum are sicriu de argint, la care toţi aleargă cu evlavie, ca înspre un izvor al vieţii. Prin toate acestea, Cuvioasa se face martor al adevărului veşnic al cuvintelor Fiului lui Dumnezeu.

Veşmintele Sfintei Parascheva

Prin iconomia şi mijlocirile Cuvioasei Parascheva, astăzi s-a îndătinat ca veşmintele care acoperă sfintele sale moaşte să fie schimbate periodic spre a fi dăruite mănăstirilor şi bisericilor care îşi au hramul la 14 octombrie - ziua de prăznuire a Sfintei.

Cei care au ajuns să se închine de mai multe ori la Iaşi, la racla cu sfintele moaşte, au putut observa că în zilele de sărbătoare aceste acoperăminte sunt de culoare deschisă, iar în posturi - de culori închise. Inveşmântarea moaştelor se împlineşte după o anume rânduială la care participă câţiva preoţi - slujitori ai Catedralei - precum şi câteva maici.

Vremea în care se săvârşeşte această schimbare a straielor este îndeobşte seara, iar atunci Catedrala se închide. Mai întâi se cântă troparul Sfintei Parascheva:

„Intru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău".

Indată după aceasta, fiecare dintre preoţii slujitori se închină şi sărută moaştele. Apoi trupul Cuvioasei este scos din raclă, pe o masă anume pregătită. Se desfac agrafele care prind veşmântul la spate, iar moaştele rămân învelite într-un al doilea acoperământ de in, care nu se schimbă niciodată. Acest veşmânt este cel din 1641 şi prin rânduiala ctitoricească el nu poate fi desfăcut, deoarece este pecetluit de Domnitorul Vasile Lupu şi Mitropolitul Varlaam.

Ctitorii au voit să sigileze acest acoperământ pentru ca moaştele Cuvioasei să rămână întregi şi să nu fie împărţite pe la alte biserici.

Mai mult, atunci s-a pus un blestem prin care sunt afurisiţi cei care ar îndrăzni să înstrăineze părticele din sfintele moaşte. Iar această interdicţie a rămas neschimbată până azi. în timpul incendiului din anul 1888, dimpreună cu moaştele Cuvioasei, atât acest acoperământ de in cât şi peceţile lui de ceară au scăpat nevătămate, în chip minunat.

Părintele arhimandrit Dosoftei Scheul - marele eclesiarh al Catedralei ieşene, care a participat în mai multe rânduri la schimbarea veşmintelor Cuvioasei - ne mărturiseşte:

„Acoperământul de in este veşmântul în care s-au adus sfintele moaşte şi este ca un fel de pecete. De-a lungul timpului s-au format nişte găurele, însă nu putem să-l schimbăm pentru că acesta are un sigiliu al ctitorilor care au adus moaştele. Noul veşmânt care se înfăşoară în jurul trupului Cuvioasei Parascheva se prinde cu agrafe la spate, în anumite locuri.

Coroana pe care o vedem în zona capului Sfintei vine, de fapt, peste gât şi peste faţă. Această coroană fixează veşmântul ca pe o broboadă. După aceea, se schimbă şi pernuţele care sunt în raclă - cea de la capul Sfintei, precum şi cea de la picioare".

Trupul unui sfânt cuprinde într-însul o taină nemărginită. Doar prin credinţă şi smerenie ne putem împărtăşi din această biruinţă asupra morţii a sfintelor moaşte. Pentru că trupul unui sfânt este tocmai „sălaşul" întru care sufletul său a purtat toate nevoinţele, şi întru care a primit toate mângâierile şi darurile Preasfântului Duh.

A atinge un astfel de trup este un gest euharistie şi totodată un mare dar al lui Dumnezeu. Din această pricină, zilele alese pentru schimbarea veşmintelor Cuvioasei sunt zile de post, iar preoţii şi măicuţele care vor înnoi straiele Sfintei se ostenesc în trezvie şi rugăciune lăuntrică pentru a fi vrednici de lucrarea pe care o săvârşesc. Părintele Dosoftei destăinuie: „Schimbarea veşmintelor Sfintei Parascheva este un fel de ritual. Seara, după ce a plecat de la moaşte şi cel din urmă credincios, biserica este închisă. Preoţii slujitori, alături de măicuţe, într-o atmosferă de rugăciune, săvârşesc schimbarea hainelor Cuvioasei. Fiecare are misiunea sa, la fel şi măicuţele. Mereu, unul dintre noi, în acest timp, citeşte Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva.

La fiecare atingere a moaştelor, le sărutăm. Măicuţele schimbă straiele, noi curăţăm racla, tot ceea ce trebuie făcut, pentru că de la milioanele de credincioşi care se ating de raclă, veşmintele Sfintei se înnegresc puţin. Totul se petrece cu frică şi cucernicie, pentru că e un mare dar să facem aceasta. Of,... [părintele Dosoftei tace câteva clipe], sunt lucruri care nu pot fi rostite. Ceea ce trăiesc preoţii şi măicuţele atunci când schimbă veşmintele Cuvioasei este cu neputinţă de exprimat în cuvinte. Atunci, biserica este ca o poartă prin care curge lumina sfântă".

După ce vreme de un ceas se săvârşeşte schimbarea acoperământului, trupul Cuvioasei Parascheva este aşezat înapoi în raclă, în veşminte care sunt întotdeauna noi. Acestea sunt schimbate de cinci ori pe an, cu prilejul marilor praznice. Ele se schimbă cu o seară înainte de pelerinajul „Calea Sfinţilor" - care se săvârşeşte la praznic - dar şi după hram. Tot de la Părintele Dosoftei aflăm:

„Pentru că în timpul praznicului Cuvioasei sunt mii de închinători care se ating de sfintele moaşte, veşmântul se murdăreşte. De aceea, îl schimbăm şi după hram. Veşmântul mai este schimbat de Crăciun, apoi la începutul Postului Mare, când se pune un veşmânt mai închis la culoare, pentru a sublinia perioada de post, care este una de întristare. Cu o zi înainte de Paşti veşmântul se schimbă din nou cu unul alb, care rămâne până după praznicul Pogorârii Sfântului Duh. După ce au trecut aceste sărbători, Sfânta Parascheva primeşte un acoperământ nou, care va fi schimbat la hramul următor. Veşmintele Cuvioasei Parascheva nu sunt ca nişte straie preoţeşti sau arhiereşti. Veşmântul propriu-zis e făcut ca să poată înveli moaştele Sfintei, care are statura unui om obişnuit. El are o formă aparte şi se înfăşoară în jurul moaştelor".

Veşmântul Sfintei Parascheva se croieşte dintr-un material special ori din catifea brodată. Acest acoperământ are forma unei cruci ce are lungimea braţelor de 1,5 m, lăţimea acestora fiind de un metru. In mijloc, în dreptul mâinilor Sfintei este cusută pe el o cruce sau monograma Mântuitorului. De obicei aceste veşminte sunt făcute la comandă şi sunt lucrate în ateliere mănăstireşti cu tradiţie. 

In România sunt câteva mănăstiri care cunosc „măsurile hainelor" Sfintei Parascheva, anume: Mănăstirea Galata şi Mănăstirea „Sfântul Atanasie" din Iaşi, Mănăstirea Văratec din judeţul Neamţ, precum şi Mănăstirile Pasărea şi Ţigăneşti de lângă Bucureşti. în ultimii ani, administraţia Centrului Eparhial nu a mai cerut acestor mănăstiri veşminte pentru Cuvioasa, întrucât credincioşi din toate zonele ţării vin şi comandă „haine" pentru Sfânta Parascheva. Cele mai multe cereri vin chiar după sărbătoarea din 14 octombrie, deoarece nu sunt puţini cei pentru care Cuvioasa este grabnic ajutătoare şi împlinitoare a rugăciunilor. Părintele arhimandrit Dosoftei dă mărturie că sfintele moaşte au săvârşit şi săvârşesc până azi multe minuni, de la vindecarea unui copil fără grai, a unor probleme de sănătate, de înţelegere, până la cele legate de întâmplarea când Sfânta s-a ridicat singură pentru a-i fi schimbată perniţa de sub cap. Din această pricină, după ce s-au închinat la moaştele ei, mulţi credincioşi se duc de-a dreptul la mănăstirile care croiesc veşmintele Cuvioasei, pentru a da comandă de straie. Aşa se face că acum Sfânta Parascheva are mai multe rânduri de veşminte. După ce sunt schimbate, straiele sfinţite sunt dăruite bisericilor ocrotite de Cuvioasa, atât celor aflate în ţară cât şi în afara graniţelor.

Unul dintre aceste veşminte a fost dăruit în anul 2008, în ziua de 14 octombrie, Mănăstirii Sămurcăşeşti, care a împlinit 200 de ani de atestare documentară. Praznicul Sfintei Parascheva a fost încununat de resfintirea bisericii mănăstirii de către Părintele Patriarh Daniel, iar după sfinţire s-a citit actul de donaţie a raclei cu veşmântul Preacuvioasei Parascheva, care până atunci s-a aflat în reşedinţa patriarhală. Dăruind această raclă mănăstirii, Părintele Patriarh a spus: „Cu preţuire şi binecuvântare, oferim în dar acest veşmânt care a acoperit moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, Mănăstirii Sămurcăşeşti din comuna Ciorogârla, judeţul Ilfov, pentru aducere aminte a perioadei în care moaştele Cuvioasei Parascheva de la Iaşi s-au adăpostit aici din calea războiului al doilea mondial, în perioada 10 aprilie - 27 octombrie 1944, împreună cu arhiva şi tezaurul Mitropoliei de la Iaşi. Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Parascheva, să binecuvânteze şi să răsplătească osteneala şi evlavia tuturor credincioşilor închinători.Oferim acest veşmânt pentru a arăta preţuire faţă de înnoirile care s-au făcut aici. Faptul că moaştele Sfintei Parascheva au rămas atâţia ani la noi înseamnă că se simte preţuită de români.

A devenit un izvor de ajutorare, de sprijin pentru toţi pelerinii care cinstesc moaştele ei. Atât de mare este evlavia poporului român faţă de Sfânta Parascheva, încât înainte de venirea moaştelor ei, în 1641, la Iaşi, în Moldova şi chiar în Transilvania au fost construite biserici care poartă hramul Cuvioasei Parascheva. In Catedrala din Roman vedem pictată viaţa ei cu o sută de ani înainte de venirea sa la Iaşi. Avem şi biserici cu hramul Cuvioasei Parascheva din veacul al XV-lea, în Transilvania. Asta se explică prin faptul că în toate ţările balcanice cultul ei s-a dezvoltat foarte mult. In România, la ora actuală, există cu aproximaţie 450 de biserici închinate Sfintei Parascheva. Cele mai multe sunt în jurul Sibiului, al Teleormanului şi în zona Ţării Româneşti. Aproape 60.000 de români poartă numele de Parascheva, Paraschiv şi derivatele Chivu şi Chivel".

Iată şi ce au mărturisit câţiva dintre credincioşii aflaţi la sfinţirea bisericii Mănăstirii Sămurcăşeşti, în ziua de praznic a Cuvioasei:

„Cred sincer că Sfânta Parascheva este peste tot şi are grijă de noi, păcătoşii, oriunde am fi. Chiar dacă nu am reuşit să ajung la Iaşi, eu sunt cu gândul la Sfânta. Mă pocăiesc în gând şi suflet în faţa ei. Doar sfinţii ne mai sunt sprijin şi speranţă în rezolvarea problemelor de zi cu zi. Din altă parte nu avem scăpare" (Ionel P., 53 ani, mecanic).

„Cinstesc această sărbătoare în fiecare an cu mare evlavie şi credinţă că Sfânta Cuvioasă Parascheva o să-mi ocrotească familia. Am fost la Iaşi şi i-am adus adâncă preţuire. Chiar dacă am îndurat frig şi foame, am avut satisfacţia sufletească că am reuşit. Nu se poate exprima în cuvinte cât de profunde sunt aceste simţăminte în aceste zile de sărbătoare" (Antonela T., 46 de ani, economist).

„Sfânta este protectoarea mea. Mi-e sprijin în perioada examenelor, când sunt bolnavă sau singură. Imi dau seama că Sfânta e scăparea tuturor oamenilor care cred în ea, indiferent de vârstă" (Mihaela A., 23 ani, studentă).

„De mic copil am mers cu mama mea la Iaşi, la Sfânta. Astăzi mama nu mai e. Am rămas doar eu, dar la Cuvioasa Parascheva nu am renunţat să merg. Am fost bolnav, mi-au murit doi copii, am mai rămas cu doi, am rămas văduv, dar am fost întărit de harul Sfintei. Nu ştiu cum se miluieşte de mine, păcătosul. Mă rog la Bunul Dumnezeu să mă mai ţină şi la anul să pot merge la Cuvioasa, să mă pot bucura de nepoţii mei, de soare, de viaţa asta a mea, care se apropie tot mai mult de sfârşit" (Vasile P., 62 ani, pensionar).

Racla Cuvioasei Parascheva

Este îndeobşte cunoscut că în vremea incendiului din 26-27 decembrie 1888, racla Cuvioasei a fost atât de cuprinsă de pârjol, încât au mai rămas din ea doar rămăşiţe. Cu toate acestea, spre şi mai marea proslăvire a Cuvioasei, sfintele sale moaşte au rămas nevătămate de vâlvătaia focului. Iată cum ni s-a păstrat descrierea aflării trupului Sfintei Paraschiva în mormanul cu jar: „Apropiindu-se [martorii], au văzut o grămadă mare de jăratic, fiindcă arsese toată lemnăria, şi deasupra pe jăratic stătea racla Sfintei, arsă încât se topise argintul care acum se găseşte în bucăţi; arsese şi partea lemnoasă a sicriului, de la pereţi până la hainele Sfintei. In vremea arderii, mistuind focul pereţii raclei, capacul s-a lăsat pe trupul Sfintei şi flăcările au cuprins capacul care se vede foarte ars, dar netopit. Focul a mistuit şi partea de dedesubt a raclei".

La scurtă vreme de la acest incendiu, Lupu Botez, un credincios din Fălticeni, dimpreună cu alţi creştini, au construit o raclă nouă din lemn de chiparos, pe care aveau să o îmbrace cu ferecături de argint. în această raclă au fost aşezate moaştele Cuvioasei după strămutarea lor de la Biserica Trei Ierarhi în Catedrala ieşeană. Insă odată cu trecerea timpului, racla din argint aurit având la interior lemn de chiparos a suferit unele deteriorări. Datorită acestui fapt, cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit Teofan, racla a fost dusă la o firmă specializată din Grecia după ce, mai înainte, o comisie formată din profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae" din Iaşi, precum şi din specialişti de la Palatul Culturii, au constatat deteriorările acesteia, în timpul restaurării raclei de argint, moaştele Sfintei Parascheva au fost aşezate într-o altă raclă din lemn sculptat, lucrată la un atelier din zona Neamţului.

Privitor la lucrările de restaurare a raclei, eclesiarhul Catedralei din Iaşi, arhimandritul Dosottei Şcheul, a spus: „Racla a fost recondiţionată impecabil de firma Xaxira din Grecia. In cadrul procesului de restaurare, a fost reînnoit lemnul de chiparos, a fost reparată încuietoarea, s-a intervenit la argintul cu care era îmbrăcată racla şi s-au aurit chipurile sfinţilor români sculptate pe ea".

Slujba de resfinţire a raclei Cuvioasei Parascheva s-a săvârşit în Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe - vechea Catedrală mitropolitană - în 16 iunie 2009, începând cu ora 21, de către un sobor de preoţi care i-a avut în frunte pe Părintele Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi pe Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul. Inainte de resfinţirea raclei, părinţii slujitori de la Catedrală au citit, în prezenţa a numeroşi credincioşi, Acatistul Cuvioasei Parascheva, precum şi rugăciuni pentru ploaie. In cuvântul rostit la încheierea slujbei, Părintele Mitropolit Teofan le-a spus credincioşilor care erau de faţă: „Odată cu trecerea timpului, racla Sfintei Cuvioase Parascheva necesita o reînnoire.

Sfintele moaşte au fost aşezate în acest timp într-o raclă din lemn. Rugăm pe Dumnezeu să-i binecuvinteze pe toţi aceia care, aflând de dorinţa slujitorilor Catedralei de a restaura racla Cuvioasei, ne-au ajutat cu darul lor. In prezent se lucrează şi la restaurarea baldachinului ce acoperă racla Sfintei. Când va binevoi Dumnezeu, poate în toamnă, ne vom muta definitiv în Catedrala cea mare, având racla frumos împodobită, baldachinul şi interiorul bisericii în parte restaurat. Ii mulţumim lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să participăm la acest moment şi-L rugăm să ne ajute pentru rugăciunile Sfintei Parascheva".

Două dintre credincioasele care au fost prezente la slujba de resfintire a raclei, au mărturisit:

„A fost un moment emoţionant pentru mine. Nu ştiam că în această seară [marţi, 16 iunie 2009] trebuia să aibă loc această slujbă. Am mare evlavie la Sfânta Parascheva, pentru că prin rugăciunile ei m-am apropiat mai mult de Dumnezeu şi am fost izbăvită din multe încercări" (Maria D., Iaşi).

„Este o mare bucurie pentru mine faptul că am participat la această slujbă unică. Simt că Sfânta Parascheva mi-a făcut aceasta bucurie. Sper că, prin rugăciunile pe care Sfânta le duce înaintea Preasfintei Treimi, să sporesc în viaţa duhovnicească şi să fiu iertată de păcate" (Teodora C., Iaşi).

Se cuvine să spunem că restaurarea raclei care adăposteşte moaştele Cuvioasei a fost realizată prin contribuţia doamnei Mariana Boda din Bucureşti, dar şi a altor credincioşi, atât din ţară, cât şi din străinătate, care au donat bani, aur şi argint.

Fragment din cartea "Sfanta Cuvioasa Parascheva cu sfintele moaste la Iasi. Viata, istoricul moastelor, minunile, acatistul, paraclisul", Editura Sophia

Cumpara cartea "Sfanta Cuvioasa Parascheva cu sfintele moaste la Iasi. Viata, istoricul moastelor, minunile, acatistul, paraclisul"

• Racla Sfintei Parascheva
  Publicat in : Sfanta Cuvioasa Parascheva