Tineretea Evangheliei (sau despre Ingerie ca lume a copiilor)

Ajuns la adanci batraneti, de-o varsta cu veacul fiind, Sfantul Evanghelist Ioan, ucenicul iubit al Mantuitorului, cerea sa fie dus la slujbele crestinilor, unde drept predica se multumea sa repete: Fiilor, iubiti-va unii pe altii! Impliniti aceasta porunca a Mantuitorului si este de ajuns!

Astazi, 26 septembrie, praznuim mutarea lui la cele vesnice. Vesnicia i-a marcat intreaga existenta.

A murit in pace, la Efes, in al treilea an al domniei imparatului Traian. Terminase de scris, sub insuflarea Duhului Sfant, o Evanghelie, trei Epistole si Apocalipsa.

Proloagele retin in aceasta zi a mutarii sale doua Cuvinte, primul despre un tanar pe care l-a mantuit, cel de al doilea despre un copil pe care l-a invatat sa picteze.

Afland in Efes un tanar voinic si luminat la chip, Sfantul Ioan l-a invatat din belsug poruncile lui Dumnezeu si mai apoi l-a incredintat episcopului cetatii zicandu-i: Episcope, martor fiindu-ne Sfantul Duh, pe acest tanar ti-l dau tie ca sa-l pazesti de tot lucrul rau.

In lumina binecuvantata a clipei, episcopul l-a primit pe acel tanar, l-a povatuit, l-a botezat si mai tarziu. l-a uitat. Acesta, lipindu-se de alti tineri fara speranta, a inceput a umbla la ospete scumpe, la vin mult, desfranare si talharit, ajungand capetenie a unei bande cumplite de hoti. Dupa un an, Ioan Evanghelistul a revenit in Efes si i-a cerut episcopului: Episcope, sa-mi aduci datoria pe care ti-am incredintat-o! Raspunsul a fost neasteptat: A murit tanarul, vrajmas s-a facut, talhar cumplit, gata!

Stiind ca pentru talharul cel drept, Crucea a insemnat nu pierzania, ci momentul de unde i s-a deschis Raiul, batranul apostol si evanghelist a plecat prin munti in cautarea tanarului pierdut. Cum l-a vazut venind, rusinandu-se, talharul a fugit. Se produce acum un fapt cutremurator. Sfantul Ioan, ca un parinte duhovnicesc, uitandu-si batranetele, alearga tare prin paduri dupa tanarul talhar strigand o rugaciune care tremura si astazi, parca, pe buzele multor parinti: Pentru ce fugi de mine, fiul meu; pentru ce-mi faci mie osteneala aceasta? Stai! Ai mila de mine, neputinciosul tau parinte! Stai, nu te teme, nu-ti pierde nadejdea! Iau totul asupra mea. Pentru ce-ai facut, eu imi voi pune sufletul, eu voi raspunde inaintea lui Dumnezeu. Asupra mea sa fie relele pe care tu le-ai facut, pe grumajii mei sa fie sarcina pacatelor tale, fiul meu. Talharul s-a oprit aruncandu-si armele si udand pamantul cu lacrimi i-a aratat mainile, manjite inca de sange nevinovat, Sfantului Ioan.

Este acest Cuvant un act mantuitor care merita scris intr-o icoana. De aceea, urmeaza un al doilea Cuvant.

(Copiii se indeparteaza cu multa greutate de ingeri. Ingeria este lumea lor. Nestatornici si neastamparati, ei au puterea de a se lega de realitati cu adevarat durabile, cum ar fi apa, focul, aerul si. nisipul. De foc si de apa ii feresc parintii, in aer curat si in nisip fin vor sa se joace, sa lase urme. Cand eram copil si doar ce invatasem Abecedarul, ma jucam iscalindu-mi numele in aer cu degetul aratator. Parintii nu intelegeau, crezand ca am deprins un tic).

Era, pe vremea Sfantului Ioan Teologul, un mic sat langa Constantinopol, in care traia un copil sarac, cu numele Gusar. Isi castiga zilnic coltul de paine si blidul de mancare pazind gastele satului. Pe una dintre portile Constantinopolului fusese pictat chipul Sfantului Ioan Teologul. Trei ani, de dimineata pana seara, copilul Gusar incerca sa creioneze cu degetul in nisipul marii chipul Teologului de pe poarta cetatii. Gresea intruna, ba ochii, ba mainile, ba picioarele. Intr-o seara, cand gastele se facusera card pentru a se intoarce in sat, l-a vazut apropiindu-se, cu chipul carunt, chiar pe Sfantul Ioan Teologul: Ce faci aici Gusar, scriind pe nisip? Vreau sa va pictez, Parinte! Batranul sfant l-a binecuvantat pe crestet, intelegand minunea: de o buna bucata de timp picioarele parca nu-l mai dureau, mainile nu-i mai tremurau, ochii nu-i mai lacrimau. Sfintele greseli ale pictorului in nisip devenisera leacuri pentru neputintele sfantului. Si totusi, copilul Gusar avea sa ajunga unul dintre cei mai mari pictori de icoane din Constantinopol.

Copilaria este datatoare de lumina, tinerii pot insa ajunge oricand facatori de intuneric. Iata doua Cuvinte din Proloage, doua pilde care inlesnesc intelegerea rosturilor prin iubire, adica prin acea stare permanenta de tinerete a Evangheliei.

Pr. Sever Negrescu

.

• Predica la Sfantul Ioan Evanghelistul
  Publicat in : Predici de duminica