Muzeul Bizantin si Crestin din Atena adaposteste una dintre cele mai cunoscute icoane ale Sfantului Ioan Botezatorul aflate in Grecia. Aceasta icoana, ce poate fi datata din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, a fost pictata de Gheorghis Vidale.

Sfantul Ioan Botezatorul este pictat in intregime, deosebit de inalt, cu aripi de inger pe umerii sai, intors trei sferturi catre partea stanga. In coltul de sus se arata Hristos pe nori, binecuvantand. Campul icoanei este de aur. La stanga si la dreapta capului Inaintemergatorului se gaseste o inscriptie cu prescurtari: "Sfantul Ioan Inaintemergatorul". Sfantul Ioan tine in mana stanga un lemn impodobit cu cruce, care se atinge de umarul sau si un sul de pergament deschis, in vreme ce cu mana dreapta, binecuvinteaza. Pe sulul de pergament este scris textul: "Pocaiti-va caci s-a apropiat imparatia cerurilor; Faceti-I lui (Dumnezeu) roade vrednice de pocainta". Este imbracat cu un cojoc cafeniu si cu o camasa albastru inchisa si in picioarele lui poarta sandale subtiri. Aripile sale sunt de aceeasi nuanta cu camasa. Sta drept pe o stanca, in vreme ce in peisaj sunt pictati si alti munti in nuante de albastru si de cafeniu. In partea dreapta se afla un copac si printre crengile lui securea abandonata. In partea stanga jos se afla un lighean cu capul sau retezat si sub lighean exista o inscriptie cu semnatura: "Prin mana lui Gheorghe Vidale".

Compozitia iconografica care il prezinta pe Sfantul Ioan Botezatorul ca inger a fost modelata prin contopirea multor tipuri iconografice ale sfantului. De obicei prezinta multe versiuni, precum pictarea sfantului din fata, pe jumatate rasucit, in intregime sau ca bust ("Icoane ale Artei Cretane"). Se bazeaza pe textul din Vechiul Testament: "Iata, Eu trimit pe ingerul meu si va gati calea inaintea fetei Mele" (Maleahi 3,1), care se repeta si in Noul Testament (Mt 11, 10; Mc 1,2; Lc 7,17). Compozitia cunoscuta si ca "Sfantul Ioan Prodromul - inger al desertului" se pare ca a inceput in epoca Paleologilor si in continuare a devenit tema preferata a hagiografilor cretani ai secolelor XV, XVI, XVII. Se pare ca s-a nascut ca model in secolul al XV-lea in atelierul pictorului Anghelos Akotantos, unde a fost imbogatit cu caracteristice noi luate din pictura italiana, a fost dezvoltata apoi de urmatorii hagiografi si a fost prezentata sub diferite variante.

Icoana lui Gheorghe Vidale, dincolo de diferentele stilistice, prezinta destule deosebiri iconografice in raport cu icoana lui Anghelos. Acolo Inaintemergatorul se intoarce intr-o directie opusa, inchinindu-se catre Hristos, care il binecuvanta de pe un arc din cer. Diferente se observa de asemenea in vestimentatie, cu cojocul sa nu acopere intreaga mana a lui Prodromu, la aripi, care sunt mai mici si de alta forma, si chiar si la toiag, care nu se sprijina pe umar, la textul sulului de pergament si la peisaj, unde stancile din desert au o alta forma; copacii sunt mai numerosi, in vreme ce este pictata si o potarniche, element iconografic care, dupa Anghelos, se infatiseaza rar .

Textul icoanei lui Gh. Vidale, "Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor" (Mt 4, 17), constituie o varianta rara pentru modelul rasucit pe jumatate al Sfantului, care se intalneste in icoane ale Sfantului Ioan inaripat, cand acesta este pictat din fata, ca in icoana lui M. Damaschinos.

Icoana prezinta asemanari - in ce priveste redarea lui Hristos in nor in coltul din stanga sus, in toiagul cu cruce, care se lipeste de umar, in copacul cu securea - cu icoana lui M. Damaschinos, din a doua jumatate a secolului al XVI-lea de la Muzeul din Zakynthos. Damaschinos il picteaza pe Inaintemergatorul in clasicul tip pe care 1-a modelat in secolul al XV-lea pictorul Anghelos, in vreme ce, se pare, ca el a introdus aceasta reprezentare a lui Hristos, care discuta cu Sfantul Ioan Botezatorul. 

Gheorghis Vidale, un incercat hagiograf din Creta secolului al XVII-lea, a prelucrat modelul sau, a continuat traditia bizantina, in vreme ce este evidenta in redarea sa picturala imbogatirea acesteia cu elemente italiene, influentate de manierism atat in redarea chipului Sfantului, cat si in redarea cromatica si in stilul pe care lucrarea il respira.

Radu Alexandru