Ca şi oamenii aşa sunt şi sfinţii, unii mai mari, alţii mai mici. Sunt sfinţi mari şi sfinţi mici. Ioan Botezătorul se numără între sfinţii cei unii mari. Lauda lui nu-şi găseşte pereche în Sf. Scriptură. Iisus Hristos Domnul mărturiseşte despre el că e cel mai mare dintre toţi prorocii şi mic în împărăţia cerurilor. «Ce aţi venit să vedeţi în pustie? grăieşte El mulţimii poporului, despre Ioan. Oare trestie bătută de vânt? Sau ce ati venit să vedeţi? Poate om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe sunt în curţile împăraţilor. Atunci ce aţi venit să vedeţi? Au doară proroc? Adevărul vă grăiesc, şi mai mult decât proroc! Căci el este acela despre care s-a scris (a scris prorocul Maleahi): „Iată Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta înaintea Ta”. Drept vă spun: dintre cei născuţi din femei, nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul; însă cel mai mic întru împărăţia cerurilor este mai mare decât el» (Mt. 11:7- 11, Lc. 7:24, 28; Mal. 3:1).
De ce este mare şi de ce este mic Sf. Ioan botezătorul? Este mare întâi de toate, pentru că e singurul profet prorocit, prevestit înainte de naştere. L-a prorocit Isaia profetul, în cap. 40:3-5, care l-a numit «glasul cel ce strigă în pustie», şi prorocia lui e adeverită de Noul Testament (Mt. 3:3; Mc. 1:3); (Lc. 1:76; 3:4; In. 1:23). L-a prorocit Maleahi (3:1, 23) care l-a numit «îngerul Domnului», şi prorocia aceasta încă s-a adeverit în Noul Testament (Mt. 11:10 17: 10-13; Mc. 1:2; Lc. 7:27; 9:7-9). De aceea şi în icoane, Ioan Botezătorul este pictat cu aripi, ca un înger. L-a prorocit îngerul Domnului când a vestit părinţilor săi naşterea lui, zicând: «Nu te teme Zaharie, că s-a auzit rugăciunea ta şi Elisabeta, soţia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele loan. Acela-ţi va fi bucurie si veselie si mulţi se vor bucura de naşterea lui; căci va fi mare înaintea Domnului; vin si sichera (băutură alcoolică) nu va bea, ci se va umplea de Duh Sfânt chiar din pântecele maicii sale. Pe mulţi din fiii lui Israil îi va întoarce la Dumnezeul lor.
Acesta va merge înaintea Lui, cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre fiii lor şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor alcătuind Domnului un popor pregătit» (Lc. 1:13-17).
L-a prorocit însuşi tatăl său, preotul Zaharia, când i-a zis, după naştere: «Şi tu, Pruncule, proroc al Celui de Sus te vei chema, căci vei merge înaintea feţei Domnului ca să-I găteşti calea şi ca să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, pentru iertarea păcatelor lui; prin bunătatea milei Dumnezeului nostru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de sus, ca să lumineze pe cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepteze picioarele noastre pe calea păcii» (Lc. 1: 76-79).
Sf. loan Botezătorul e mare prin virtuţile lui trupeşti: prin simplitatea lui în îmbrăcăminte, avea o singură haină, din păr de cămilă (Mt. 3:4), laudată de Mântuitorul (Mt. 11:8); prin înfrânarea poftelor, prin cumpătarea în mâncare şi băutură. Mânca ce-i dăruia pustia: acride şi miere sălbatica (Mt. 3:4; Lc. 1:15). Nici hainele (purpura şi visonul bogatului), nici mâncarea şi nici băutura nu ne duc înaintea lui Dumnezeu (Lc. 21:34). Mâncarea cea dintâi este voia Tatălui, împlinirea ei (In. 4:34), ca să poţi zice împreună cu profeţii şi cu apostolii: „Iată vin, Dumnezeule, ca să fac voia Ta...”
Sf. loan Botezătorul a fost mare prin virtuţile lui sufleteşti, prin blândeţea şi bunătatea lui care imblânzeau fiarele pustiei (Mc. 1:13-14) şi mai ales prin smerenia lui pilduitoare în faţa Mântuitorului.
Cand Mesia vine la el să se boteze, loan se cutremură şi se smereşte, zicând: «Nu sunt vrednic nici sa-I dezleg cureaua încălţămintei» (In. 1:27); «Eu am trebuinţă să mă botez de Tine...» (Mt. 3:14). loan este Inaintemergătorul care găteşte calea Domnului, vesteşte lumina (In. 2:7-8). El vede în Iisus Hristos pe Mielul şi Fiul lui Dumnezeu (In. 1:29, 36) şi se smereşte înaintea Lui. El pregăteşte pe cei dintâi ucenici ai Mântuitorului, pe Andrei şi pe fratele său, Simon Petru (In. 1:35-42). Şi nu numai pe aceştia, ci aproape „toţi” ucenicii lui merg după Iisus. Atunci Ioan dă cea mai frumoasă pildă de smerenie şi zice ascultătorilor săi: «Nu poate omul să ia nimic, de nu-i va fi dat din cer. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui. Cel ce are mireasă e mire; iar prietenul mirelui, care stă lângă el şi-l ascultă,
se umple de bucurie când aude glasul mirelui. Deci această bucurie a mea s-a împlinit. Acela (Mirele - Hristos) se cuvine să crească, iar eu să mă micşorez. Cel ce vine de sus, din cer, deasupra tuturor este... Cel ce crede în Fiul are viată veşnică; iar cel ce nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu va fi peste dânsul» (In. 3:27-36).
Lângă Iisus, deşi erau rudenii prin maicile lor, Ioan se mulţumea să se numească prieten, paranimful mirelui. Noi de obicei, luăm de pildă smerenia vameşului păcătos, după cea a Mântuitorului.
Smerenia lui Ioan este virtutea unui sfânt, care ne învaţă că nu pierdem nimic prin smerenie, aşa după cum nici el nimic nu a pierdut, ci numai a câştigat. Sf. Ioan Botezătorul a fost mare prin sfinţenia vieţii lui fără de păcat şi prin bărbăţia lui în faţa fărădelegii. Nu aflăm urmă de păcat în viaţa Sfântului Ioan Botezătorul. Aflăm păcatul în
viaţa unui om drept, ca Noe, care s-a îmbătat; în viaţa unui patriarh ca Avraam, care pentru ca să-şi scape soţia minte; în viaţa unui proroc, ca Moise, care ucide pe un egiptean; în viaţa lui David, care face fărădelege; în viaţa marelui Apostol Petru, care loveşte cu sabia, apoi se leapădă cu jurământ de Mântuitorul; în viaţa marelui Pavel, care înainte de întoarcerea la Hristos, prigoneşte sângeros Biserica şi este de faţă la uciderea Sfântului Arhidiacon Ştefan. Noi înşine, fiecare avem nenumărate păcate la fiecare spovedanie. Dar cei ce nu se spovedesc?... In viaţa Sfântului Ioan Botezătorul, ca si în viata Maicii Domnului si a Mântuitorului, aşa ceva nu se întâlneşte; nicio abatere de la legea morală. Virtutea aceasta a sfinţeniei, în toată frumuseţea si strălucirea ei, crinul si trandafirul florilor, mănunchiul si culmea tuturor virtuţilor, dă Sfântului Ioan autoritatea, puterea morală cea mai mare, prin care s-a impus înaintea poporului întreg şi chiar a lui Irod; căci toţi îl iubeau, îl respectau şi se temeau de el.
Autoritatea aceasta morală de om sfânt, dezvăluie în Ioan încă o virtute aleasă: bărbăţia, tăria şi curajul de a mustra fărădelegea încuibată fie în sânul poporului, fie în rândul fariseilor, fie în cuibul familiei lui Irod (vezi Mt. 3:5-10; 14:3-5, Mc. 6:18-29; l.c. 3:7-8). Sf. Ioan nu cruţă niciun păcat, nu face niciun târg, nici cu conştiinţa, nici cu oamenii şi nici cu poruncile lui Dumnezeu; nu se abate cu nimic de la linia cea dreaptă a vieţii morale; trăieşte o viaţă aspră, cu adevărat ca un sfânt. Sfinţenia şi bărbăţia lui Ioan se încheie cu moartea de martir, ucis la întuneric, prin tăierea capului la anul 31 la dorinţa Irodiadei şi la porunca lui Irod, în închisoarea Macherus. Viaţa lui Ioan a fost mai scurtă decât a Mântuitorului. S-a născut cu o jumătate de an înaintea Lui şi a primit cu un an sau doi mai înainte mucenicia.
Sf. Ioan Botezătorul a fost mare prin înţelepciunea sa, dovedită în învăţăturile şi cuvântările lui simple şi scurte, dar pline de frumuseţe şi de putere duhovnicească. Ştia să înveţe, să mus-: tre şi să mângâie (Lc. 3:18-20). Vorbea fiecăruia după nevoile sufletului său şi în pilde cu tâlc. Predica pocăinţei, a întoarcerii de la o cale rătăcită şi de la o învăţătură greşită începe cu Ioan: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!» - propovăduia el în pustia Iordanului (Mt. 3:2). Vorbeşte în pilde, cu temeiuri din proroci şi din Scripturi: «Pui de vipere, strigă el către mulţimea fariseilor şi a saducheilor eretici, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia ce va să vină? Faceţi dară roade vrednice de pocăinţă. Şi să nu vă gândiţi să ziceţi în sine: tată avem pe Avraam; căci vă spun că Dumnezeu şi din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată şi securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul, care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Eu vă botez cu apă, spre pocăinţă, iar Cel ce vine după mine este mai tare decât mine şi eu nu-s vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui. Acela vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. El are în mâna sa lopată şi va curăţi aria Sa; grâul îl va aduna în grânarul Său, iar pleava o va arde cu foc nestins» (Mt. 3:7-12; Lc. 3:7-9, 15-18).
După cum erau oamenii, din popor, ostaşi, farisei sau regi, aşa se potriveau şi cuvântările, sfaturile şi mustrările proorocului. De la Sf. Ioan ni s-au păstrat puţine şi scurte cuvântări, dar câte le avem, toate au frumuseţe şi înţelepciune biblică. Pildele şi sfaturile lui sunt vii şi potrivite pentru toate vremurile, ca si ale Mântuitorului. El ne învaţă să facem roade (fapte) care să arate pocăinţa, hotărârea noastră de îndreptare. Că securea judecăţii e la rădăcina pomului vieţii noastre şi lopata, care alege grâul din pleavă, în mâna Mântuitorului. Securea arată dacă lemnul e de folos sau numai de foc. De aceea, cât mai avem timp, să ne pregătim sufletele pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Sf. Ioan Botezătorul e mare ca duhovnic sau îndrumător de suflete; e cel dintâi mare duhovnic. Cum otrava se cere dată afară din trup, prin vomare, tot aşa se cere şi păcatul dat afară din suflet prin mărturisire. Păcatul caută spovedania. David, câtă vreme a păstrat tăcerea păcatului, i se mistuiau' puterile şi se usca vlaga pe oasele lui. După mărturisire a simţit îndată uşurarea de greutatea păcatului (Ps. 31:1-6). «Cel ce îşi tăinuieşte păcatele nu propăşeşte, iar cel ce le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare» (Pilde 28:13). Ioan primea în pustia Iordanului mulţimile, ca un duhovnic păcătoşii la mărturisire. «Atunci ieşeau la dânsul Ierusalimul si toată Iudeea si toată latura Iordanului si, mărturisindu-şi păcatele lor, se botezau de către dânsul în Iordan» (Mt. 3:5-6). îşi mărturiseau păcatele şi-l întrebau, ca pe un părinte duhovnic: „Ce să facem ca să ne îndreptăm viaţa şi să ne mântuim sufletul?”, - şi el le răspundea cu înţelepciune: «Cel ce are două haine, zicea mulţimilor, să dea celui ce nu are si cel ce are bucate, să facă asemenea». «Să nu cereţi mai mult, decât vă este rânduit», răspundea el vameşilor, slujbaşilor statului. «Pe nimeni să nu pârâţi, nici să obijduiţi, şi să vă mulţumiţi cu solda; voastră», răspundea ostaşilor (Lc. 3:10-14).
Mărturisirea păcatelor şi sfătuirile duhovnicilor sunt mijloace de îndreptare a sufletelor (1 In 1:9-10). Fiecare om are întrebări (probleme) de conştiinţă, care cer, pretind cu stăruinţă, răspunsuri. De aici trebuinţa sufletească a duhovnicului: Ioan era părinte duhovnicesc, îndrumător de suflete, mare şi înţelept sfătuitor. De la bogaţi cerea binefaceri, milostenii cu săracii; de la funcţionari (vameşi) cinste în slujbă; de la soldaţi pace şi dreptate, de la farisei pocăinţă. De la mulţimile care alergau la loan în pustie învăţăm şi noi, ca pentru întrebările de conştiinţă, să alergăm la duhovnici şi să le cerem sfatul. Nimeni nu e destul de învăţat pentru sine, nici doctor,'nici judecător, nici avocat bun. Să le urmăm sfaturile si astfel să ne mântuim si liniştim sufletele.
In încheiere, mai avem de răspuns la o întrebare: „Dacă Sf. Ioan Botezătorul este cel mai mare proroc, de ce el este mic în împărăţia lui Dumnezeu?” (Lc. 7:28).
Am văzut că Sf. Ioan e mare, fiindcă e singurul profet prorocit. E mare ca fiu al rugăciunii, ca toţi copiii zămisliţi prin puterea rugăciunii (nu din patimi), ca Isaac, Samuil, Fecioara Maria şi ca toţi prorocii, apostolii şi sfinţii. E mare prin chemarea lui de înaintemergător şi Botezător al Domnului. E mare prin virtuţile lui trupeşti şi sufleteşti, prin simplitatea în îmbrăcăminte, prin cumpătarea în mâncare şi băutură, prin smerenia lui înaintea Mântuitorului, prin sfinţenia vieţii şi bărbăţia lui în faţa fărădelegii fariseilor şi a curţii lui Irod, prin înţelepciunea învăţăturilor şi a predicilor lui, prin puterea lui de îndrumător de suflete şi părinte duhovnicesc. E mare prin moartea lui de martir şi „pecete” a celor două testamente. E mare prin nenumăraţii lui urmaşi care l-au luat de model, de la Sf. Ioan Evanghelistul şi până astăzi. Şi totuşi, Mântuitorul spune că cei mai mici în împărăţia cerului sunt mai mari decât el (Lc. 7:28).
Sf. Ioan Botezătorul a rămas mai mic numai] faţă de Noul Testament. El aparţine Vechiului] Testament. El nu a cunoscut descoperirile Noului Testament. Nici el şi niciun proroc nu a avut puterea cheilor care deschide împărăţia cerurilor; nu a avut puterea legării şi dezlegării; nu a putut să ierte niciun păcat. Puterea dezlegării şi a iertării o primesc numai apostolii şi urmaşii lor (Mt. 18:18). Ioan nu cunoaşte Evanghelia, cu viaţa, cu învăţăturile, cu minunile, cu biruinţa si cu învierea Domnului; nu cunoaşte nici adevărul mântuirii, nici harul Sfintelor Taine (In. 1:17), nici aşezământul întemeiat pe cruce ca să continue lucrarea mântuirii în lume: Biserica (FA 20:28), prin care şi cel mai netrebnic om şi cel din urmă ucenic se poate răscumpăra şi mântui, ca să ajungă strălucitor ca soarele în împărăţia cerurilor. Faţă de ucenicii Domnului, care se află în împărăţia cerurilor, Ioan este ca şi învăţaţii lumii vechi fată de elevii şcolilor de astăzi: oricare învătat din lumea veche ar fi fost fericit să aibă cunoştinţele de astăzi ale unui elev de şcoală secundară. Cu toate acestea, în conştiinţa creştinilor şi în istoria Bisericii, Sf. Ioan Botezătorul a rămas tot mare. De aceea, când apare Iisus ca «Proroc mare», lumea credea că el, Ioan a înviat din morţi (Mt. 16:14; 17:10-13; Mc. 6:14-16). Aşa îl crede poporul, aşa îl vede Irod. Sf. Ioan Evanghelistul îl numeşte omul trimis de Dumnezeu ca să mărturisească despre .Lumina lumii (In. 1:6-7), iar ceilalţi Evanghelişti îl numesc înger în trup. In cântarea de la Bobotează, Ioan e numit Sfeşnicul Luminii lui Hristos (când Ioan strigă cutremurat: „Cum va lumina sfeşnicul pe Lumină, cum îşi va pune mâna robul pe Stăpânul?”...). Creştinătatea a aşezat icoana lui pe iconostas, lângă Mântuitorul şi a zidit în cinstea lui nenumărate biserici; i-a închinat sărbători, cântări şi rugăciuni, ca să ne arate şi să ne înveţe că după Maica Domnului, prin viaţa lui sfântă, el este cel mai aproape de Mântuitorul şi pe pământ şi în cer.
„Sfinte Ioane, prorocule şi înaintemergătorule şi botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos, roagă-te pentru noi păcătoşii”.
Pr. Prof. Dr. Ilarion V. Felea
Fragment din cartea "Cuvantari la vietile sfintilor - vol I", Editura Fundatia Justin Parvu
Cumpara cartea "Cuvantari la vietile sfintilor - vol I"
-
Schitul romanesc Sfantul Ioan Botezatorul de la Iordan
Publicat in : Biserica in lume -
Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul - Essex
Publicat in : Biserica in lume -
Biserica Sfantul Ioan Botezatorul
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Sfantul Ioan Botezatorul - Predica
Publicat in : Predici la sarbatori
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.