Sirul Sarbatorilor de iarna se incheie cu cinstirea Sf. Ioan, Botezatorul, Proorocul si Inaintemergatorul Domnului. Viata acestui sfant, al carui nume il poarta peste doua milioane de romani, se poate rezuma la un singur cuvant: pocainta. Numele Sf. Ioan arata esenta vietii sale: Dumnezeu a avut mila (in ebraica Jo (Jahve) + Hanan). Toata mila lui Dumnezeu se poate cuprinde in faptul ca El a dorit si initiat impacarea Sa cu noi.
Pentru aceasta, si-a randuit Inaintemergator, Prooroc si Botezator. Om cu aleasa viata sfanta, despre care Hristos a spus ca „intre cei nascuti din femei, nimeni nu este mai mare decat Ioan; dar cel mai mic in imparatia lui Dumnezeu este mai mare decat el.” Motiv pentru care, in iconografie, este singurul sfant reprezentat cu aripi, ca de inger. Caci pocainta inalta pe om chiar mai presus de inaltimea spirituala a ingerilor. Caci nici un inger nu a fost numit vreodata fiu al Domnului, in Duhul Sfant. Sf. Ioan este Inaintemergator deoarece el deschide calea pe care Hristos insusi o va intari: calea indreptarii morale prin pocainta. Inca dinainte cu vreo sapte secole de Hristos, profetul Isaia va profeti nu numai venirea lui Mesia, ci si aparitia lui Ioan, spunand: „glasul celui ce striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui.”
Predica lui din pustia Iordanului o arata cu prisosinta: „Pui de vipere, cine v-a aratat sa fugiti de mania ce va sa fie? Faceti, dar, roade vrednice de pocainta . . . Acum securea sta la radacina pomilor; deci orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc.” De aceea, practica la Iordan botezul pocaintei, o prefigurare a ceea ce Hristos va institui mai tarziu ca Taina Spovedaniei, a marturisirii pacatului: „Ioan boteza in pustie, propovaduind botezul pocaintei intru iertarea pacatelor. Si ieseau la el tot tinutul Iudeii si toti cei din Ierusalim si se botezau de catre el, in raul Iordan, marturisindu-si pacatele”. Apoi, Sf. Ioan este Prooroc, deoarece el insusi va profeti despre Mesia, dar nu doar la modul verbal, ca toti proorocii de pana la el, ci aratandu-L lumii intregi: „Vine in urma mea Cel ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic, plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apa, El insa va va boteza cu Duh Sfant.” Iar la momentul intalnirii la Iordan dintre el si Hristos, va da marturie zicand: „Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii.”
In fine, Sf. Ioan este si Botezatorul Domnului, deoarece el se va invrednici sa boteze in Iordan pe Hristos, asa cum frumos spune un vechi imn al Bisericii: mana robului s-a atins de crestetul Stapanului. Prin aceasta formulare aparent discriminatorie, cu iz sclavagist poate pentru unii, se arata, practic, marea dragoste a lui Dumnezeu, caci El este Cel ce se smereste si initiaza impacarea cu noi, aratandu-si toata disponibilitatea de a reintra in comuniune cu omul. Dupa cum si Hristos va spune: „Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc. De acum nu va mai zic slugi, ca sluga nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute.” Prin urmare, daca Dumnezeu ne cheama la impacarea si la iertare, ce vom face? Vom refuza o asemenea oferta, menita a restabili frumusetea si armonia creatiei? Depinde doar de noi. Tocmai de aceea, sirul Sarbatorilor de iarna se incheie intr-un mod educativ, oferindu-ne pe calea vietii noastre, puterea restauratoare a pocaintei, inteleasa ca indreptare morala, ca zbor catre inaltimile virtutilor. Insa cinstirea Sf. Ioan nu se opreste aici, deoarece, de-a lungul anului, il mai cinstim de 5 ori, semn al faptului ca indreptarea morala nu este un act izolat, ci o coordonata a vietii crestine: Zamislirea (23 septembrie), Nasterea (24 iunie), Taierea capului (29 august), Prima si a doua aflare a capului sau (24 februarie) precum si a treia aflare a capului sau (25 mai). Posibil ca mandria, orgoliul, vanitatea, care lucreaza prin decaderile de zi cu zi, sa nu ne lase sa ajungem la capatul drumului, ratand impacarea cu noi insine, cu aproapele si, prin aceasta, cu Dumnezeu. Dar, sa nu ne descurajam. Sf. Ioan ne-a invatat ca se poate. Mai mult, este necesar.
(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)
-
Traditii si obiceiuri de Boboteaza
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Obiceiuri de Boboteaza
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Datini si obiceiuri de Boboteaza
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.