In ultima sedere la Roma, Sfantul Apostol Petru a fost arestat la ordinul lui Nero si executat in aceeasi zi cu Apostolul Pavel, 29 iunie, la anul 67 d.Hr.. Legat de modalitatea martiriului, istoricul Eusebiu de Cezareea, scrie ca Sfantul Petru "a venit la Roma si a fost crucificat cu capul in jos”.

Despre persecutia publica a crestinilor sub Nero, Tertulian spune ca a avut loc in gradinile imperiale aflate langa Circul lui Nero. Se pare ca nicio alta zona nu ramasese disponibila persecutiilor publice dupa marele incendiu din Roma care a distrus Circul Maximus si cea mai mare parte din restul orasului in anul 64.

Nu se cunoaste insa cu exactitate insa locul martiriului Sfantului Apostol Petru. In acest sens, exista doua ipoteze, ce prezinta mici diferente. Prima ipoteza, Sfantul Apostol Petru a fost ucis langa fostul circ al lui Caligula si Nero, in afara zidurilor Romei, pe terenul numit "Agger Vaticano”. Potrivit celei de-a doua ipoteze, moartea muceniceasca a Sfantului Apostol Petru ar fi putut avea loc chiar in interiorul Circului lui Nero.

Scrierea "Patimile Sfintilor Petru si Pavel”, datand din sec. al V-lea, in care este mentionata crucificarea Sfantului Petru confirma aceasta ipoteza: "Barbati sfinti... au dat jos trupul sau in secret punandu-l sub arborele de terebint de langa Naumahia, in locul numit Vatican. Locul numit Naumachia ar fi putut fi un lac artificial aflat in Circul lui Nero unde erau puse in scena batalii navale pentru public. Locul numit Vatican era in acea vreme dealul de langa intregul complex si de asemenea de langa raul Tibru, incluzand cimitirul cu morminte crestine si pagane.

Circul lui Nero

Constructia acestui circ a fost inceputa de Caligula pe terenul mamei sale Agripina, pe Agger Vaticanus (Dealul Vatican), fiind finalizata de catre Nero. Alinierea circului se afla pe aceeasi axa atat cu vechea Basilica Sfantul Petru, cat si cu cea noua.

Circul lui Nero a fost locul primei campanii organizate, sustinute de stat, de persecutie publica a crestinilor, loc al martiriului multor crestini in anul 65. Potrivit traditiei, doi ani mai tarziu, Sfantul Apostol Petru si multi alti crestini au dobandit in acest loc cununa muceniceasca.

Locul pentru crucificari in interiorul Circului se presupune a fi fost de-a lungul "spinei”, asa cum sugereaza Faptele Sfantului Petru, ce descriu locul martiriului ca fiind inter duas metas ("intre doua metae sau locuri de intoarcere", care ar fi trebuit sa se afle distanta egala de capetele circului).

In paralel cu partea nordica a Circului lui Nero se afla Via Cornelia precum si un cimitir-necropola al celor neinstariti, de langa sirul de cavouri ale unor cetateni romani mai bogati Locul traditional al mormantului Sfantului Petru se afla in aceasta zona.

In jurul anului 160, comunitatea crestina din Roma a inaltat un prim monument pe acel loc. Imparatul Constantin cel Mare (306-337) a dezgropat osemintele apostolului, dupa care l-a reasezat in acelasi loc, acoperind totodata mormantul cu un monument. Vechea Basilica Sfantul Petru din Roma a fost ridicata de catre Imparatul Constantin deasupra acestui loc, folosind o parte din structura Circului lui Nero. Basilica a fost pozitionata in asa fel incat absida altarului sa fie centrata pe Mormantul Sfantului Petru (acum sub baldachinul din Noua Catedrala Sfantul Petru).

Circul lui Nero a trebuit sa fie in cea mai mare parte distrus pentru a fi ridicata biserica. Prin pozitionarea altarului principal deasupra Mormantului Sfantului Petru, jumatate din dealul Vatican a fost nivelata, iar circul a fost excavat. Sapaturile in deal sunt vizibile pana in zilele noastre in partea de nord, in afara Catedralei Sfantul Petru.

Obeliscul din Circul lui Nero, "un martor tacut" al martiriului Sfantului Petru

Un obelisc situat in centrul Circului lui Nero poate fi considerat singurul martor, tacut, ce e drept, al martiriului Sfantul Apostol Petru si al multor alti crestini din timpul persecutilor pornite de Nero. Acesta este singurul vestigiu istoric din acel loc, pastrat din acea vreme pana in prezent in Vatican.

Obeliscul construit de catre Faraonul Mencare in anul 1835 i.Hr., a fost adus din Egipt la Roma de catre imparatul Caligula in anul 37 d.Hr. Pentru pagani, obeliscul era un simbol solar ce reprezenta o legatura vitala intre cer si pamant, o cale de comunicare cu divinitatea.

Locul sau initial a fost in Circul lui Caligula intr-un loc situat in sudul bisericii de astazi, in apropiere de Sacristie. A fost sculptat dintr-un singur bloc de granit si are 25,31 m inaltime, 8,25 m latime si 330 tone. Inchinat initial lui "Augustus" si "Tiberius" acum este inchinat Sfintei Cruci: "Christus Vincit, Christus Regnat, Christus Imperat. Christus ab omni malo plebem suam defendat." Obeliscul are in varf o cruce de bronz continand un fragment din Sfanta Cruce a lui Hristos.

In 1586, Papa Sixt al V-lea l-a mutat in centrul Pietei Sfantul Petru. Aceasta operatiune ce a neecesitat sute de muncitori, a fost condusa de Domenico Fontana cu ajutorul fratelui sau, Giovanni si a durat patru luni. Obeliscul a fost ridicat din nou pe 10 septembrie 1586 de catre 900 de oameni folosind 140 de cai si 44 trolii. Obeliscul poate fi vazut si astazi in mijlocul Pietei Sfantul Petru din Vatican.

Radu Alexandru