Dupa marturia lui Anton Maria del Chiaro, secretarul personal al Voievodului Martir Constantin Brancoveanu, cunoastem ca moastele mucenicilor si-au gasit locul in pamantul sfant al Manastirii cu hramul Adormirii Maicii Domnului din Insula Halki. Doamna Maria, credincioasa sotie a domnitorului martir, a stramutat osemintele mucenicesti ale voievodului, dupa cum am consemnat, in Biserica Sfantul Gheorghe Nou, in anul 1720. A fost necesar ca aceasta aducere a sfintelor oseminte sa se faca in taina, deoarece Ahmed al-III-lea era inca pe tronul Imperiului Otoman, iar el pusese sentinta de “hainie” (tradare), pe seama voievodului Constantin Brancoveanu.
Tot prin purtarea de grija a Doamnei Maria Brancoveanu, deasupra mormantului s-a asezat o lespede de marmura alba (185×95 cm), impodobita cu elemente decorative in stil brancovenesc. De jur imprejur are un chenar format din ghirlande de flori. In partea de jos, la picioare, gasim o reprezentare alegorica, infatisand moartea avand coasa in mana dreapta si un fir de crin cu trei flori in mana stanga. In partea dinspre cap a lespezii este sapata stema Tarii Romanesti, in mijlocul careia este infatisat vulturul cu crucea in plisc. Asadar, pe lespede nu exista nici un inscris, din motivele expuse mai sus. Aceasta piatra funerara are o ruptura in coltul drept si alte doua sparturi, una aproape de mijloc si cealalta in partea dinspre pronaos a bisericii.
Dupa cum este stiut, de o importanta deosebita este faptul ca Doamna Maria a inzestrat aceasta sfanta biserica cu o candela din argint filigranat, deosebit de frumoasa, pe care a asezat-o deasupra mormantului, iar pe marginea de sus a bulbului din mijloc a lasat o inscriptie cu litere chirilice, insemnand de fapt pisania pe care nu a putut sa o scrie pe piatra de marmura a mormantului: ”aceasta candela, ce s-a dat la Sveti Gheorghie cel Nou, lumineaza unde odihnesc oasele fericitului domn Io Constantin Brancoveanu Basarab Voievod… iulie, in 12 zile, leat 7228 (1720)”.
Ceea ce este de asemenea important de consemnat este faptul ca locul de ingropaciune al voievodului a fost cunoscut la inceput de catre familie, iar cu timpul acest adevar s-a inradacinat si in constiinta credinciosilor din obstea Bucurestilor.
Aducem aici o cuvenita si importanta mentiune, aceea ca in luna decembrie a anului 1729, Fericita Doamna Maria Brancoveanu a fost si ea inmormantata alaturi de
martirul ei sot in Biserica Sfantul Gheorghe Nou, dorinta pe care Maria Sa o exprima prin consemnarea facuta pe candela de deasupra mormantului, descoperita in anul 1914.
Aratam de asemenea, ca in aceeasi cripta mai sunt inmormantati Voievodul Ion Mavrocordat, Domnita Ileana (Mavrocordat), Banul Manolachi Lambrino (+1745), precum si Marele Ban Grigore Brancoveanu (+1832) ultimul descendent de sange al familiei Brancovenilor.
La 22 de ani de la asezarea osemintelor Domnitorului Constantin Brancoveanu in cripta Bisericii Sfantul Gheorghe Nou, in data de 20 iulie 1742, nepotul sau “Constantin Basarab Brancoveanul, Biv Vel Stolnic”, care inchina Manastirii Sfantul Gheorghe Nou o mosie, ce ii ramasese “de la fericitul intru pomenire mosul mieu Constantin Voda Brancoveanu”, aratand de asemenea ca bunicul sau la acest “sfant lacas nu numai ctitor desavarsit iaste”, ci aici “si oasele fericitilor intru pomenire mosilor si a tot neamul nostru sant astrucate”. Si aceasta marturie intareste ceea ce Doamna Maria consemnase pe candela de deasupra mormantului domnesc.
Domnita Balasa (+1754), fiica domnitorului martir Constantin Brancoveanu, dupa inmormantarea sotului ei, Marele Ban Manolache Lambrino (16 iun.1745), pe 15 septembrie acelasi an aseaza la mormantul sotului ei din Biserica Sfantul Gheorghe Nou, la fel ca mama sa, Doamna Maria Brancoveanu, o candela de argint pe care incrusteaza cuvintele : “aceasta candela, ce s-au dat la Sfeti Ghiorghe-cel-Nou, lumineaza unde odihnesc oasele robului (lui) Dumnezeu Manolache Lambrino, ce au fost mare banu, si iaste facuta de sotia dumisale, Maria Sa Domnita Balasa Brancoveanca care si Maria Sa nadajduieste in Domnul, iarasi aicea sa i se odihneasca oasele. Septembrie 15, leat 7254 (1745)”
In anul 1832, Episcopul Ilarion al Argesului, in cuvantul tinut la inmormantarea banului Grigore Brancoveanu, in Biserica voievodala Sfantul Gheorghe Nou, glasuia: ”Pline sunt istoriile si letopisetele Tarii Romanesti de ispravile cele mari ale domnilor Basarabi! Viteji in razboaie, parinti iubitori de norod, strasnici in guvern si in paza dreptatii, intalepti in purtarile lor, tari in credinta, ravnitori in relighie, ne-au lasat cel dintaiu Episcopia Argesului, si cel de-al doilea mai multe manastiri in Episcopia Buzaului. Iar Constandin Voievod Brancoveanul si alte sfinte lacasuri si pre acesta, in care si oasele sale si ale familiii sale odihnindu-sa de atatia ani, astazi au iesit din mormant ca sa primeasca in brate pe cel de pe urma mostean al lor si sa-l ia impreuna cu dansii lacuitoriu in lacasul lor. Nici ceasul, nici jalea ma iarta, nici trebuinta care cere ca in epitafion al raposatului nostru sa fac paneghiricon al stralucitilor stramosi ai sai. Dar putem sa-i trecem cu vederea, cand moastele lor stau in fata si cer de la noi, de nu altceva, macar o mangaiere partii cei mai slabe al raposatului ramas in viata? Iertati-ma, dar, ca lasand celelalte fapte vrednice de lauda ale lor, una macar sa povestesc a ctitoritei sfantului lacasului acestuia, doamnei Marica, sotiei fericitului ctitor Constandin Voievod Brancoveanu, spre pilda si mangaierea jalnicilor rudenii ale mortului. Mai sus pomenita doamna, dupa ce cu barbateasca marime de suflet si cu rabdare muceniceasca au suferit sa-si vaza pre iubitii sai fii si pre sotul si domnul sau secerati in Tarigrad de sabia muncitorului celui de atuncea, apoi adaugand barbatie peste barbatie, au asteptat acolo, pana cand, dupa ce s-au ingropat si au putrezit trupurile iubitilor sai, apoi dupa aceea dezgropandu-le, au venit cu aceste oase ale lor, aici, si le-au ingropat in mormantul ctitoricesc, peste care, murind si ea, mai la urma s-au adaos. Una din faptele stramosilor raposatului Basarab Brancoveanu (si aceasta fameiasca!) Iaste destul sa arate din ce vita slavita pentru nume, mai slavita pentru fapte, sa trage. Iar celelalte ispravi ale lor, roduri de suflete pline de curaj patrioticesc si de pravoslavie ne marturisesc istoricii, si le vor marturisi si alte sfinte lacasuri zidite, inzestrate si impodobite de dansii, si mai vartos aceasta sfanta casa, una din cele multe “.
In anul 1881, intr-un raport al lui Pantazi Ghica ce facea referire la monumentele nationale istorice, spunea urmatoarele despre Biserica Sfantul Gheorghe Nou: “Asemenea in Biserica inauntru sunt mormantile lui Costandin Brancoveanul si al lui Grigorie Brancoveanul, cu familiile lor”.
Preotul Marin Dumitrescu de la Biserica “Sfantul Ioan” (Mosi) din capitala, in anul 1899, spunea despre aceasta ctitorie brancoveneasca: “In interiorul acestei sfinte biserici sa afla mormantele lui Constantin Brancoveanul cu familiile lor.”
Asadar, putem spune ca toate acestea sunt argumente care arata ca inca inainte de anul 1914, in constiința Bisericii si a credinciosilor ei se cunostea faptul ca sfintele osemintele ale voievodului martir si a unora dintre urmasii sai se aflau in biserica Sfantul Gheorghe Nou.
In anul 1914, cand se implineau 200 de ani de la martiriu, marele nostru istoric, Nicolae Iorga a cerut Parlamentului Romaniei, in data de 19 aprilie, ca ziua de 15 august 1914 sa fie comemorata dupa cuviinta in memoria voievodului Martir Constantin Brancoveanu. Sfanta Manastire Hurezi, cealalta importanta ctitorie a voievodului a fost aleasa ca loc unde trebuia sa se desfasoare ceremoniile legate de eveniment. Pentru aceasta sarbatoare au fost aduse mai multe obiecte de arta brancoveneasca pentru infiintarea unei expozitii.
La inceputul lunii iulie a aceluiasi an, istoricul Virgil Draghiceanu, secretarul Comisiunii monumentelor istorice de la acea vreme, publica un articol privitor la candela de deasupra mormantului brancovenesc si inscriptia ei, care arata raspicat ca osemintele voievodului sunt asezate in Biserica Sfantul Gheorghe Nou.
Dascalul Bisericii Sfantul Gheorghe Nou din acea vreme, Ion Ungureanu, afirma ca de fapt el este cel care a descoperit candela cu inscriptia respectiva.
Datorita acestei redescoperiri a candelei, ceremonia la implinirea a doua veacuri de la martiriul domnitorului Constantin Brancoveanu s-a desfasurat in preajma mormantului voievodal din Biserica Sfantul Gheorghe Nou, slujba fiind savarsita de catre Mitropolitul Primat al Romaniei de atunci, Konon Aramescu Donici (1912-1919).
Pentru elucidarea acestor marturii, Comisiunea Monumentelor Istorice a luat hotararea de a cerceta mormantul voievodal din partea dreapta a sanului Bisericii Sfantul Gheorghe Nou.
In perioada 9 – 16 decembrie 1932 au avut loc cercetari arheologice care au atestat faptul ca sub lespedea de marmura fara pisanie se afla osemintele voievodului mucenic pentru Hristos, Constantin Brancoveanu. Nu a fost gasita nici un fel de imbracaminte, doar inspre capatai s-a gasit un pachetel cu frunze uscate de merisor. S-a format o comisie de medici specialisti, condusa de catre Prof. Dr. Mina Minovici si de Prof. Dr. Francisc Rainer, care au facut expertiza osteologica. Ei au descoperit o taietura pe a cincea vertebra cervicala, datorata lovirii cu un corp taios, aratand de asemenea, ca atat craniul cat si scheletul au apartinut unui barbat viguros.
Pe temeiul cercetarilor arheologice din Biserica Sfantul Gheorghe Nou raportul intocmit arata ca “sapaturile confirma existenta mormantului ctitoricesc al lui Constantin Voda Brancoveanu sub piatra de mormant fara inscriptie, dar decorata cu stema tarii, care mormant este flancat pe stanga de mormantul lui Ioan Mavrocordat Voda, iar pe dreapta de mormantul lui Grigore Brancoveanu”.
De fata la scoaterea osemintelor din mormant a fost insusi primul patriarh al Romaniei, Miron Cristea. In 17 februarie 1933, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca osemintele martiricesti ale voievodului sa fie reinhumate tot in Biserica Sfantul Gheorghe Nou, iar intr-o alta sedinta, din acelasi an, s-a hotarat ca inhumarea sa aiba loc in anul 1934, cand se implineau 220 de ani de la martiriul domnitorului.
A fost emisa o Circulara catre Protoierii, in care se spunea: “intrucat este vorba de slavirea memoriei voievodului, care a suferit martiriul, atat personal impreuna cu fiii sai, cat si ca domnitor al Tarii Romanesti, credem ca este o datorie sfanta pentru Biserica Crestina Ortodoxa Romana si pentru slujitorii ei, sa ia parte cat mai vie la aceasta solemnitate, spre a pune in evidenta taria credintei si caldura patriotismului acestui mare domnitor, a carui viata si domnie este impletita cu cele mai frumoase acte de virtute crestina, de pietate si darnicie, nu numai pentru neamul romanesc si Biserica strabuna, ci si pentru intreaga crestinatae, de pe vremea lui”. Osemintele mucenicesti ale Domnitorului martir Constantin Brancoveanu au fost puse intr-o racla de lemn, infrumusetata cu elemente decorative brancovenesti. Lemnul pentru confectionarea acestei racle a fost luat dintr-un batran stejar din curtea palatului brancovenesc de la Mogosoaia.
Aproape un an si jumatate a stat sicriul cu sfintele oseminte in sfantul altar al Bisericii Sfantul Gheorghe Nou.
Pe data de 17 mai 1934, la praznicul Inaltarii Domnului, Patriarhul Miron Cristea a facut un apel catre toata suflarea romaneasca: “Comisiunea monumentelor istorice, in urmarirea scopurilor ei, facand exhumari in Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Capitala, a verificat adevarul afirmat in inscriptia unei candele de Doamna Maria-pioasa sotie a lui Constantin Voda Brancoveanu, care a adus din insula Halki osemintele scumpului ei sot si mucenic al credintei crestine ortodoxe si le-a asezat in mormantul familial si ctitoricesc de acolo. Iar Biserica a crezut a fi o crestineasca datorie sa reaseze la locul de odihna scumpele oseminte, in cadrul unei slujbe si procesiuni festive, ca toti credinciosii sa aiba putinta de a le da cuvenita cinstire. Cetatenii vor indeplini o patriotica si crestineasca datorie, participand la aceasta slujba si procesiune, in ziua de 21 mai 1934 (praznicul Sfintilor Imparati Constantin si Elena, ora 10 dimineata.) De sine se intelege ca toti cei ce se stiu rude cu nemuritorul voievod isi vor face prin participare si o familiala datorie catre memoria celui ce a ridicat slava numelui Brancoveanu pana la mucenicie.”
Parintele profesor Niculae Serbanescu, martor ocular la aceste evenimente, povesteste: “In seara zilei de duminica, 20 mai 1934, sicriul cu osemintele Brancoveanului a fost luat din Biserica Sfantul Gheorghe Nou, adus si asezat in paraclisul patriarhal din Bucuresti. Aici, in aceeasi seara de ajun a praznicului Sfintilor Imparati Constantin si Elena, dupa ce s-a slujit vecernia, s-a facut priveghere de toata noaptea, luandu-se aminte la evanghelicestile citiri. A doua zi, luni 21 mai 1934, dupa Sfanta Liturghie, care s-a slujit mai devreme, la patriarhie, fiind de fata capul de atunci al tarii, Carol al-II-lea cu membri ai familiei sale, Sfatul tarii, inalti ierarhi, clerici, monahi si foarte multi credinciosi, s-a oficiat parastas pentru Constantin Voda Brancoveanu si neamul lui cel adormit. La sfarsit a vorbit Patriarhul Miron. Dupa cuvantul sau s-a format o impresionanta procesiune, cu nimic mai prejos ca cele din Bizantul imperial de altadata, la care, ca elev in ultima clasa de seminar, am fost de fata.
Procesiunea, in mijlocul careia era sicriul cu osemintele voievodale, purtat pe umeri de clerici, a strabatut, in buna randuiala si sunet de clopote de biserici, mai multe strazi din centrul Capitalei si a facut doua opriri pentru ectenii de pomenire la asezamintele brancovenesti si la Universitate, unde pe vremuri a fost Manastirea Sfantul Sava ce adapostise “o inalta scoala de literatura si de stiinte sustinuta si din daniile lui Constantin Brancoveanu. Spre miezul zilei, alaiul a ajuns la Biserica Sfantul Gheorghe Nou si aici, dupa ultimele rugaciuni de pomenire, sicriul, pe care erau sapate aceste cuvinte “aici odihnesc osemintele martirului Brancoveanu Constantin Basarab Voievod – 1714-1934”, a fost coborat in mormantul de unde mai inainte fusesera dezgropate osemintele. S-a asezat peste el vechea lespede de marmura sparta, in trei bucati mari, dar inca stapanitoare, prin vechea stema a tarii, prin ghirlandele de flori si frunze sapate in jur, in stil brancovenesc”.
In anul 1935 Principesa Marta Bibescu a tradus inscriptia de pe candela de argint pe o placa de marmura ce a fost asezata langa mormantul Voievodului Martir. In 1938 renumitul sculptor Oscar Han, realizeaza in bronz, pe un soclu de piatra, statuia lui Constantin Brancoveanu, asezata in fata ctitoriei sale, de la Kilometrul Zero al Capitalei.
Sedinta Sfantului Sinod din data de 30 noiembrie 1934, prezidata de Patriarhul Miron Cristea, consemna evlavia romanilor pentru Voievodul Martir Constantin Brancoveanu lansand ideea canonizarii acestuia. Dumnezeu a randuit ca acest act de canonizare sa se intample in anul 1992, in zilele de pastorire ale Patriarhului Teoctist (1986-2007), cu aprobarea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.
Teoctist,
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Bucurestilor,
Mitropolit al Munteniei si Dobrogei
si Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane
Prea iubitului cler si dreptcredinciosilor crestini din cuprinsul Patriarhiei Romane, har, mila si pace de la Dumnezeu, Parintele luminilor, iar de la noi patriarhicesti binecuvantari.
┼ Bineplacut lui Dumnezeu si de mare folos duhovnicesc pentru credinciosi este a cinsti cu laude pe cei care, pentru nevointele si vredniciile lor in viata pamanteasca, dupa trecerea la cele vesnice s-au numarat in randul sfintilor. Pomenind aceste vase alese ale Duhului Sfant, dreptcredinciosii Sfintei noastre Biserici preamaresc pe Dumnezeu de la care vine tot ajutorul si fara de care nimeni nu se poate impartasi de darurile cele multe si felurite ale virtutilor.
┼ Drept aceea, luand aminte la faptele virtuoase ale binecredinciosului voievod Constantin Brancoveanu, cel care a carmuit cu crestineasca intelepciune vreme de 25 de ani Tara Romaneasca, intemeietor de arta si cultura romaneasca, ridicand, innoind sau inzestrand multe biserici, manastiri si alte asezaminte, miluind pe cei saraci, ajutand cu prisosinta Sfintele Biserici Ortodoxe surori de aproape sau de mai departe si mai presus de toate acestea invrednicindu-se a primi moarte muceniceasca pentru dreapta credinta, impreuna cu cei patru fii ai sai: Constantin, Stefan, Radu si Matei si cu sfetnicul sau, Ianache.
┼ Smerenia noastra impreuna cu toti membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, purtand grija de folosul duhovnicesc al credinciosilor incredintati noua spre arhipastorire si, pe de alta parte, tinand seama de cele aratate de catre Sfanta Arhiepiscopie a Bucurestilor; drept aceea, urmand randuiala canonica si sinodala si chemand in ajutorul nostru puterea celui Preainalt,
Hotaram:
┼ Ca de acum inainte si pana la sfarsitul veacurilor, binecredinciosul voievod Constantin Brancoveanu, impreuna cu fiii Constantin, Stefan, Radu si Matei si cu sfetnicul Ianache sa fie cinstiti cu sfintii in ceata martirilor Ortodoxiei, pomenindu-i cu slujbe si cantari de lauda in ziua de 16 august, fiind inscrisi in sinaxar, in cartile de cult, precum si in calendarul Bisericii noastre .
┼ Mai randuim sa se tipareasca viata, slujba si icoana acestor sfinti martiri, care sa fie primite cu evlavie de catre dreptmaritorii crestini, iar chipurile acestora sa fie zugravite si asezate la loc cunoscut alaturi de cele ale altor sfinti de neam roman, in bisericile ce se vor construi sau reinnoi de acum inainte.
┼ Spre deplina statornicire a celor pe care le-am randuit in chip canonic, intarim cu semnaturile noastre actul de fata, ca tomos patriarhal si sinodal de canonizare, adica de asezare in randul Sfintilor Martiri, a celor acum pomeniti, spre a-l aduce la cunostinta evlaviosului cler si a dreptcredinciosilor crestini din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Romane.
Dat in Bucuresti, in anul mantuirii 1992, luna iunie, ziua a douazecea
Culegere de date istorice si fotografii realizata de Preot Paroh Dr. Emil Nedelea Caramizaru
Articol preluat de pe site-ul Bisericii Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti (www.sfantulgheorghenou.ro)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.