Calea cea stramta a Sfantului Constantin Brancoveanu

De la print al aurului, la martir al neamului romanesc

INTRODUCERE

De-a lungul istoriei, de putine ori pamantul romanesc a fost loc de liniste si pace. In primul mileniu crestin, peste teritoriul Romaniei au trecut valuri de popoare migratoare, precum gotii, hunii, gepizii, avarii, slavii, ungurii, pecenegii, cumanii, uzii, alanii si tatarii. Istoria consemneaza faptul ca procesul de etnogeneza al poporului roman are ca inceput secolul al VIII-lea. Dar prima dovada despre existenta unor formatiuni statale in tinuturile dintre Carpati si Dunare apare abia in secolul al XIII-lea, fiind cunoscuta ca ,,Diploma cavalerilor ioaniti”, din 2 iunie 1247, emisa de regele Bela IV al Ungariei1. Incepand cu secolul XIV, ca urmare a crearii unor conditii interne si externe favorabile, iau fiinta, la sud si est de Carpati, statele feudale de sine statatoare: Tara Romaneasca (1310), sub domnitorul Basarab I, si Moldova (1359), sub domnitorul Bogdan I. Dintre domnitorii care au avut un rol determinant in istoria romanilor, pot fi amintiti: Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Petru Rares si Dimitrie Cantemir in Moldova, si Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Mihai Viteazul si Constantin Brancoveanu, in Tara Romaneasca. De la nastere si pana la moarte, viata lui Constantin Brancoveanu sta sub semnul exceptiei2.

Viitorul domn al Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu, se naste in anul 1654 intr-o nobila familie de boieri, cu radacini istorice vechi, atat romanesti, cat si bizantine. Dupa tata, Papa (Pavel) Brancoveanu provenea din vechiul neam al Basarabilor, iar dupa mama, din neamul stralucit al Cantacuzinilor, vita veche de imparati3. Asa cum in Noul Testament, in Evanghelia dupa Matei, gasim de la inceput genealogia Domnului nostru Iisus Hristos pentru a se arata originea sa imparateasca din neamul lui David, tot la fel si in ctitoriile lui Brancoveanu, atat in biserica de la Manastirea Hurezi, cat si in cea de la Bistrita, se pot vedea figuri de voievozi si de boieri zugraviti in pronaos pentru a demonstra ascendenta domneasca a domnitorului Constantin Brancoveanu4.

Constantin Brancoveanu a fost chemat sa conduca tara imediat dupa moartea neasteptata a domnitorului Serban Cantacuzino (de numele caruia se leaga Biblia de la Bu-curesti, 1688), unchiul sau din partea mamei, intr-un moment in care ajunsese mare demnitar - vel logofat - avand o avere insemnata si deosebit de multumit de situatia sa materiala, sociala si familiala; de aceea probabil si-a permis sa refuze initial cererea boierilor de a conduce tara. La baza alegerii sale ca domn al Tarii Romanesti au stat: vita nobila a neamului sau, calitatile umane pe care le dovedise in timpul domniei lui Serban Cantacuzino, dorinta majoritatii boierilor, acceptul unui mare demnitar turc aflat la Bucuresti, si chiar dorinta testamentara a fostului domnitor, care, apreciind istetimea logofatului, spusese inca din timpul vietii ca ,,daca ar fi sa moara intr-o vreme in care fiul sau ar fi minor, l-ar dori urmas pe Constantin”5.

FAMILIA SFANTULUI CONSTANTIN BRANCOVEANU

Constantin Brancoveanu a avut o famile numeroasa. Din casatoria cu Maria, fiica lui Neagoe, care era fiul lui Antonie Voda, au rezultat unsprezece copii: sapte fete si patru baieti. Dintre cei patru fii ai lui Brancoveanu, doar doi au apucat sa-si intemeieze o familie. Constantin, primul baiat al domnitorului, a fost casatorit cu fiica stolnicului Bals din Moldova, iar din unirea lor a venit pe lume un baiat, pe care l-au botezat tot Constantin; acesta a fost singurul descendent pe linie masculina din neamul lui Brancoveanu6, care a scapat de calau si de turcire. Nepotul lui Brancoveanu, dupa reintoarcerea in tara cu doamna Marica, bunica sa, va reusi in timp sa redobandeasca o parte din averile si mosiile domnitorului Brancoveanu. Constantin, nepotul domnitorului Brancoveanu, a ocupat inalte dregatorii in sfatul tarii, de la mare comis, la mare ban7. Din pacate, Stefan, al doilea baiat, desi casatorit nu a lasat urmasi. Pe ceilalti doi, pe Radu si pe Matei, prematurul si tragicul sfarsit i-a impiedicat sa-i lase urmasi domnitorului Brancoveanu. Neamul Sfantului Constantin Brancoveanu nu s-a stins in urma masacrului din ziua praznicului inchinat Adormirii Maicii Domnului, din 1714, existand numerosi descendenti pe linie feminina, care au continuat sa traiasca unindu-si sangele regesc cu cel al altor familii romanesti.

RELATIILE LUI CONSTANTIN BRANCOVEANU CU IMPERIUL HABSBURGIC, CU IMPERIUL OTOMAN, CU RUSIA SI CU MOLDOVA
̃
Tara Romaneasca se afla la confluenta a trei mari puteri: Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic si Rusia, care devenea o putere demna de a fi luata in seama dupa batalia de la Poltava. Cu o mare abilitate si cu pretul multor pungi cu galbeni, pana in anul 1709, Constantin Brancoveanu a reusit sa mentina o politica echilibrata intre Imperiul Otoman si Imperiul Habsburgic, a carui expansiune ajunsese pana la hotarele Tarii Romanesti, dupa cucerirea Transilvaniei, recunoscuta de Poarta Otomana prin tratatul de pace de la Karlowitz, din 1699. Fata de turci a platit cu regularitate haraciul stabilit si, de asemenea, a dat dovada de o mare generozitate fata de marii demnitari ai Inaltei Porti. Brancoveanu ajunsese sa fie cunoscut la Constantinopol pentru bogatia si darnicia sa, astfel incat persoanele importante de pe langa sultan se intreceau care mai de care sa aiba de-a face cu stapanitorul Valahiei, pe care turcii il numeau cu invidie Altan Beg, adica Printul Aurului9.

Imperiul Habsburgic nu dorea sa strice relatia cu domnitorul Tarii Romanesti, deoarece acesta le furniza informatii despre turci si le oferea provizii de care aveau mare nevoie. Dar atunci cand imperialii i-au cerut lui Brancoveanu sa intretina o armata deosebit de costisitoare, acesta i-a chemat in ajutor pe turci si pe tatari, impreuna izbutind sa-i invinga pe imperiali la Zarnesti in anul 1690, in singura sa batalie pe care a purtat-o in cei 25 de ani de domnie. Dar victoria a fost de scurta durata si dureroasa pentru Muntenia, deoarece o alta ostire imperiala a determinat retragerea invingatorilor de la Zarnesti. Dupa acest conflict militar, Brancoveanu nu a mai avut nicio alta lupta10, iar relatiile sale cu imperialii habsburgici se imbunatatesc. Datorita abilitatilor sale de politician, Brancoveanu reuseste sa ramana in gratiile habsburgilor, dar si ale turcilor. Astfel, in 30 ianuarie 1695, obtine din partea Imperiului Habsburgic titlul de ,,Principe al Imperiului”11, iar din partea Inaltei Porti, primeste dreptul ,,pana va avea zile sa domneasca acest pamant al tarii”12, adica dreptul de a domni pe viata in Tara Romaneasca.

Cu Rusia, inca din 1697, Brancoveanu incearca si reuseste sa stabileasca relatii bune de pace si colaborare. El informeaza Rusia prin agentii sai despre toate miscarile pe care le punea la cale Inalta Poarta. A sperat ca va reusi cu ajutorul Rusiei sa declanseze o campanie antiotomana menita sa elibereze toate popoarele subjugate de catre otomani. Pentru serviciile aduse Rusiei, tarul Petru I il decoreaza pe Constantin Brancoveanu cu ordinul ,,Sfantul Andrei”13. Unii istorici, bazandu-se pe anumite aluzii facute de cronicarul Neculce, au tras concluzia falsa ca a existat un tratat secret intre Brancoveanu si Rusia. In realitate, nu s-a putut demonstra niciodata acest lucru, pentru ca domnitorul roman era excesiv de calculat si de prudent si de aceea ,,nu va incheia niciodata un tratat diplomatic angajant in lunga sa domnie”14.

Cu Moldova, chiar din primii ani de domnie, Sfantul Brancoveanu a dorit sa aiba relatii fratesti, de buna intelegere, dar s-a lovit de lipsa de tact si de intelegere a lui Constantin Voda Cantemir, un batran soldat, nestiutor de carte, care se lasa condus de boierii Rusetesti15. Cu toata stradania domnitorului muntean, din cauza intrigilor boierilor de la curtea Moldovei, se naste o ura pe viata si pe moarte intre cei doi domnitori romani, urmata de intrigi si uneltiri dusmanoase catre Inalta Poarta, contracarate cu mare greutate si cu pretul multor daruri si pungi cu bani, oferite de catre Brancoveanu mai marilor demnitari otomani, pentru a scapa cu viata. Chiar dupa moartea lui Constantin Cantemir, ura dintre cele doua neamuri nu se stinge, ba capata proportii si mai mari. In 1699, Dimitrie Cantemir se casatoreste cu Casandra, fiica fostului domnitor muntean, Serban Cantacuzino. Evenimentul s-a rasfrant in modul cel mai direct asupra relatiilor politice dintre Tara Romaneasca si Moldova. Caci, vazandu-se ginere al fostului domn muntean, Dimitrie Cantemir si-a declarat pretentiile de a ocupa scaunul domnesc al tarii vecine. Constantin Brancoveanu, vazand in Dimitrie un rival puternic ca ginere de voievod muntean, isi intensifica intrigile sale contra lui, reusind, pentru un timp scurt, prin intermediul oamenilor sai de la Constantinopol, sa obtina surghiunirea lui Dimitrie Cantemir16. Rivalitatea si suspiciunea reciproca dintre Dimitrie Cantemir si Constantin Brancoveanu s-a mentinut multa vreme, facand sa izbucneasca, cu anumite ocazii, cu o vigoare deosebita. Aceste evenimente s-au reflectat si in unele opere cantemiriene, Dimitrie Cantemir fiind autorul unei scrieri con-troversate prin continutul ei: ,,Scurta povestire despre starpirea familiilor lui Brancoveanu si a Cantacuzinilor”17.

CONSTANTIN BRANCOVEANU - CTITOR DE LACASURI DE CULT, DE SCOLI SI DE TIPARNITE

Dintre toti domnitorii Tarii Romanesti, nimeni nu a stiut sa pretuiasca si sa sprijine cultura mai mult decat Sfantul Constantin Brancoveanu. In cei aproape 26 de ani de domnie, Brancoveanu s-a dovedit un gospodar desavarsit si bun administrator al avutiilor tarii, instaurand o epoca de prosperitate si de pace.

In timpul domniei lui se construiesc biserici, manastiri, scoli, se tiparesc carti in limba romana, in greaca, slavona si araba, atat pentru necesitatile bisericesti, dar si pentru folosul tuturor. Domnitorul Brancoveanu a chemat la curtea sa oameni eruditi, care prin munca lor aveau menirea sa ridice nivelul cultural al tarii. Dintre personalitatile de la curtea marelui domnitor roman amintim: stolnicul Constantin Cantacuzino, mitropolitul Antim Ivireanul, episcipul Mitrofan al Buzaului, cronicarii Radu Popescu si Radu Greceanu si altii. O preocupare de seama a domnitorului a fost Scoala. Unul dintre carturarii greci, Ioan Comnen, spunea despre domnitorul roman ca era ,,foarte iubitor de invatatura” si ca a intemeiat ,,academii si scoli in mai multe limbi”. In 1688, in Muntenia nu exista decat invatamant elementar. Incepand cu domnia lui Brancoveanu apar si scoli superioare, printre care s-a remarcat cea de la Manastirea Coltea, a marelui spatar Mihai Cantacuzino si cea de la Manastirea Sfantul Sava, numita ,,Academia domneasca”. Invatatul Alexandru Helladius, cu studii insusite la marile universitati ale lumii, precum Oxford, Halle, Praga, Amsterdam sau Altdorf, spunea ca aceasta institutie isi merita numele de Academie pentru ca in cadrul ei se predau studii filosofice si filologice la nivelul unei facultati de arte liberale apusene18.

Aparitia unui stil arhitectural nou, inovator, se datoreaza domnitorului muntean, care a atras la curtea sa mesteri renumiti din toate colturile pamantului. Stilul brancovenesc ia fiinta din impletirea mai multor traditii artistice romanesti si bizantine, cu influente orientale si forme occidentale. Aceasta armonioasa impletire dintre stilul bizantin si cel apusean da nastere primului stil romanesc, care se va extinde in toata Muntenia si mai apoi in Transilvania. Constantin Brancoveanu si-a marturisit credinta mai ales prin faptele sale. Numeroase lacasuri de cult pe care le construieste, le reface sau le inzestreaza cu mosii, cu diferite daruri sau obiecte de pret, raspandite in toata Muntenia, dar si in Transilvania, stau marturie in aceasta privinta. Inainte de a ajunge domnitor, Sfantul Brancoveanu a ridicat doua biserici, una la Potlogi si alta la Mogosoaia, langa Bucuresti. Dupa ce s-a urcat pe tronul Tarii Romanesti, Brancoveanu a mai ctitorit, tot in Bucuresti inca trei biserici, pe locul unora mai vechi: Biserica ,,Sfantul Ioan cel Mare” si Biserica Manastirii ,,Sfantul Sava”, amandoua demolate in perioada comunista, si biserica ,,Sfantul Gheorghe Nou”, existenta si astazi in centrul capitalei. In aceasta din urma, au fost depuse si osemintele ctitorului19, in anul 1720, aduse in mare taina de la Constantinopol, de catre sotia sa, doamna Marica. A mai zidit o biserica in satul Doicesti, din judetul Dambovita. Apoi, impreuna cu unchiul sau, spatarul Mihai Cantacuzino, a ridicat Manastirea din Ramnicu Sarat20, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, inchinata Manastirii Sfanta Ecaterina de la Muntele Sinai.

In vara anului 1690, la scurt timp dupa ce ajunge pe tronul tarii, Constantin Brancoveanu incepe lucrarile la Manastirea Horezu din Valcea, care ramane cea mai de seama ctitorie a sa21. Tot in Valcea, in anul 1695, credinciosul domnitor mai ridica si o noua biserica din piatra, in locul celei din lemn, la Manastirea Mamul. Constructia e terminata in anul urmator. Printre alte biserici si manastiri ctitorite sau refacute de binecredinciosul voievod, trebuie amintite: Manastirea Sambata de Sus, Manastirea Surpatele, Manastirea Polovragi si Manastirea Turnu din Targsoru Vechi, in judetul Prahova. Tot in vremea lui Brancoveanu, la indemnul si dupa planurile intocmite chiar de catre Mitropolitului Antim Ivireanul, se incepe construirea bisericii Antim din Bucuresti.

De numele Sfantului Antim se leaga puternica dezvoltare a tiparului din Tara Romaneasca. Adus de catre domnitor in tara pe la anul 1690, Antim Ivireanul tipareste 63 de carti intr-un sfert de veac, in patru tipografii: la Bucuresti, Snagov, Ramnic si Targoviste. Sfantul domnitor Brancoveanu a avut inspiratia de a se inconjura de oameni de valoare, Antim fiind ,,mitropolitul cel mai invatat si mai talentat care a stat vreodata in scaunul Mitropoliei Tarii Romanesti”22. Antim, mitropolitul carturar, desfasoara o intensa activitate culturala in slujba romanilor, desi era de neam georgian: tipograf pasionat, formeaza si instruieste ucenici tipografi, traduce si tipareste carti de cult sau filosofice. Antim are marele merit de a fi introdus, pentru totdeauna, limba romana in cultul bisericesc. Cea mai importanta opera personala a sa ramane volumul intitulat ,,Didahiile”, carte de predici bine realizate, originale, care ne arata un om cu o cultura deosebita. Datorita originii sale, Antim a fost un inflacarat luptator impotriva asupririi turcesti. De aceea, in anul 1716, la doar doi ani dupa masacrul familiei lui Brancoveanu, Sfantul Antim Ivireanul este caterisit si inlaturat din scaunul mitropoliei, acuzat ca a complotat impotriva Inaltei Porti. Pe drumul exilului, va fi macelarit de ostasii care-l insoteau si aruncat in raul Tungia, langa Adrianopol23, impartasind, astfel, aceeasi soarta cu a domnitorului Brancoveanu.

TRECEREA SFINTILOR MARTIRI BRANCOVENI IN IMPARATIA LUI DUMNEZEU

Viata crestina exemplara a Sfantului Brancoveanu, asezata in slujba neamului romanesc nu putea fi incununata decat de un sfarsit de exceptie, de o moarte crestina exemplara, asa cum spunea si marele istoric Nicolae Iorga. Desi nu poate fi comparat Brancoveanu cu Iisus Hristos, decat pastrand proportiile, se poate spune ca asa cum Iisus a fost vandut de un apropiat de-al Sau, tot la fel s-a intamplat si in cazul domnitorului muntean, care a fost vandut turcilor de catre rudele si sfetnicii sai apropiati. Moartea tragica a familiei Brancovenilor a fost interpretata in diferite moduri de-a lungul istoriei. Iata ce spune un contemporan de-al nostru cu nume ilustru: ,,El a fost decapitat nu numai din motive religioase, ci si politice. La sfarsitul secolului al XVII-lea, politicieni precum Serban Cantacuzino si Constantin Balaceanu au facut prima incercare energica si transparenta de introducere a Tarii Romanesti intr-o structura vest europeana (Imperiul Habsburgic). Dupa ei, Brancoveanu a facut aceeasi incercare, dar mai discret. Toti trei au platit cu viata pentru aceasta initiativa. Daca oamenii politici ai vremii nu s-ar fi sfasiat intre ei din motive predominant personale, am fi scapat de dominatia turca cu 200 de ani mai devreme”24.

Totusi, exista cercetari mai recente care spun ca puterile occidentale nu erau straine de ceea ce se intampla la Constantinopol cu familia lui Brancoveanu dupa arestarea lor inainte de sarbatoarea Pastilor din 1714, dar totusi nimeni dintre vechii lui aliati nu i-a sarit in ajutor. Inalta Poarta, desi oferise firman de domnie pe viata domnitorului Brancoveanu, a dat ordin lui Mustafa Aga ca toata familia domnitorului sa fie adusa si intemnitata la Constantinopol. Din aprilie si pana in iulie 1714, Brancovenii au fost torturati pentru a declara toate averile, mosiile si conturile din strainatate. La complotul boierilor din tara care doreau sa-l inlature definitiv pe Brancoveanu de la domnia tarii se adauga si avaritia si lipsa de scrupule a vizirului Gin Ali, care casatorit cu fiica sultanului, incerca pe orice cai sa faca rost de bani pentru a-si multumi stapanul. Intr-o ultima tentativa marsava, turcii au eliberat familia Brancovenilor cu promisiunea ca-i vor lasa sa se reintoarca teferi in tara, daca renunta la crestinism si se convertesc la islam, dupa plata a inca 20 de mii de pungi cu galbeni.

Sfantul Brancoveanu refuza si, in ziua de 15 august 1714, cand implinea 60 de ani, va sfarsi socotelile cu viata pamanteasca impreuna cu cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache Vacarescu. Toti cei cinci au fost decapitati pe rand, sub privirile indurerate si neputincioase ale fostului domnitor, incepand cu Ianache, urmand apoi fiii Constantin, Stefan si Radu. Istoria spune25 ca Matei, fiul cel mic de numai 12 ani, s-a rugat de tatal sau sa-i permita sa se turceasca pentru a ramane in viata. Vorbele lui Brancoveanu inspirate de puterea Duhului Sfant, au dat putere tanarului print, iar acesta si-a asezat linistit capul sub securea calaului. Iata ce i-a spus tatal: ,,Din neamul nostru n-a mai fost nimeni care sa-si piarda credinta. Mai bine sa mori de-o mie de ori decat sa-ti renegi credinta stramoseasca pentru a trai cativa ani in plus pe pamant”26. In final, a cazut sub securea calaului si capul vrednicului domnitor roman.

Anul acesta, 2014, se implinesc 300 de ani de la martiriul Sfintilor Brancoveni si 22 de ani de cand, intr-o sedinta solemna a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, mai precis in 19-20 iunie 1992, la care au participat ca invitati profesori universitari, consilieri patriarhali, ieromonahi si specialisti care au colaborat cu Comisia sinodala pentru canonizarea sfintilor romani, s-au discutat si apoi au fost recunoscuti ca sfinti 19 binecredinciosi romani. Printre acestia se numara si cei sase martiri Brancoveni: Constantin Brancoveanu cu fiii sai, Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache. Biserica Ortodoxa Romana a decis ca Sfintii Martiri Brancoveni sa fie praznuiti in fiecare an la 16 august. Proclamarea solemna a hotararilor Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane s-a facut in biserica Sfantul Spiridon cel Nou, pe data de 21 iunie, anul 1992, in Duminica Tuturor Sfintilor.

Prof. Niculaie Meleaca

Bibliografie
*** Biblia sau Sfanta Scriptura, tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grija a Preafericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, cu aprobarea Sfantului Sinod, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti.
*** Martiriul Sfi ntilor Brancoveni, editie redactata si ingrijita de L.S. Desartovici, Editura Sofi a, Bucuresti, 2007.
Anania, Valeriu, Constantin Brancoveanu - martir al neamului romanesc, in volumul ,,Din spumele marii”, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1995.
Badulescu, Laviniu Aurelian, PENTRU DUMNEZEU SI NEAM, 290 de ani de la Martiriul Sfi ntilor Brancoveni, Editura Agora, Craiova, 2004.
Cantemir, Dimitrie, SCURTĂ POVESTIRE DESPRE STARPIREA FAMILIILOR LUI BRANCOVEANU SI A CANTACUZINILOR, Editie ingrijita, studiu introductive, note si comentarii de Paul Cernavodeanu, editura Minerva, Bucuresti, 1995.
Giurescu, Constantin C, Istoria Romanilor, III. De la moartea lui Mihai Viteazul pana la sfarsitul epocii fanariote (1601 -1821), Editura BIC ALL, Bucuresti, 2007.
Niculae, Tudora, Sfi ntii Brancoveni, in ,,Familia Ortodoxa, nr.
8(55), august, 2013. Pacurariu, Pr. Prof. Dr., Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe
Romane, editia a III-a, Editura I.B.M.B.O.R, Bucuresti,
1987. Popescu, Pr. Acad., Niculae M., Viata si faptele Domnului Tarii
Romanesti Constantin Brancoveanu, Editura ,,Idaco ...dar
din har...”, Bucuresti, 2013. Rezachevici, Constantin, Constantin Brancoveanu - Zarnesti
1690, Editura Militara, Bucuresti, 1989. Sandru, Neculai, Printul Aurului, Editura Albatros, Bucuresti,
1972. http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/cum-
ajuns-brancoveanu-fata-calaului. http://foaienationala.ro/voievodul-martir-constantin-
brancoveanu-cu-fi ii-sai-si-sfetnicul-ianache.html. http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia#Perioada_
principatelor_.C8.99i_Epoca_fanariot.C4.83. http://cantemir.asm.md/dimitrie/biografi .

Note
1 Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe
Romane, editia a III-a, I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1987, p. 58.
2 Valeriu Anania, Constantin Brancoveanu - martir al neamului
romanesc, in volumul ,,Din spumele marii”, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1995, p. 84.
3 Pr. Acad. Niculae M. Popescu, Viata si faptele Domnului Tarii
Romanesti Constantin Brancoveanu, Editura ,,Idaco ...dar din har...”, Bucuresti, 2013, p. 16.
4 Laviniu Aurelian Badulescu, Pentru Dumnezeu si neam, 290
de ani de la Martiriul Sfi ntilor Brancoveni, Editura Agora, Craiova, 2004, p. 12.
5 Neculai Sandru, Printul Aurului, Editura Albatros, Bucuresti,
1972, p. 7.
6 Dimitrie Cantemir, SCURTĂ POVESTIRE DESPRE STARPIREA FAMILIILOR LUI BRANCOVEANU SI A CANTACUZINILOR Editie ingrijita, studiu introductive, note si comentarii de Paul Cernavodeanu, editura Minerva, Bucuresti, 1995, p. 71.
7 Ibidem.
8 Laviniu Aurelian Badulescu, op.cit., pp. 15-16.
9 Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor, III, Editura BIC
ALL, Bucuresti, 2007, p. 128.
10 Nicolae Iorga, Valoarea politica a lui Constantin Brancoveanu,
Valenii de Munte, 1914, p. 51 apud C. Rezachevici, Constantin Brancoveanu - Zarnesti 1690, Editura Militara, Bucuresti, 1989, p. 183.
11 Constantin C. Giurescu, op.cit., p. 129.
12 Neculai Sandru, op.cit., p. 18.
13 Istoria Romanilor, vol. V, 2003, p. 263 apud Laviniu Aurelian
Badulescu, op.cit., pp. 90-91.
14 C. Rezachevici, op.cit., p. 183 apud L. A. Badulescu, op.cit.,
p. 93.
15 Ibidem.
16 http://cantemir.asm.md/dimitrie/biografi .
17 Dimitrie Cantemir, op.cit., p. 3.
18 L. A. Badulescu, op.cit., p. 67.
19 Constantin C. Giurescu, op.cit., p. 138.
20 Ibidem, p. 141.
21 Ibidem, p. 136.
22 I. Ionescu, Patimirea Mitropolitului Antim Ivireanul, in ,,Sfi nti romani si aparatori ai legii stramosesti”, IBMBOR, Bucuresti, 1987, p. 640 apud L. A. Badulescu, op.cit., p. 70.
23 Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, op.cit., pp. 204 -205.
24 Constantin Balaceanu Stolnici, Jurnalul national, 8.III.2004 apud L. A. Badulescu, op.cit., p. 103.
25 Ion Neculce, Letopisetul Tarii Moldovei apud Martiriul Sfi ntilor Brancoveni, editie redactata si ingrijita de L.S. Desartovici, pp. 280-281.
26 Pr. Acad. Niculae M. Popescu, op.cit., p. 73.

Sursa: Revista Ortodoxa, nr.56

• Sfintii Brancoveni si sfetnicul Ianache
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Unde au fost inmormantati Sfintii Brancoveni?
  Publicat in : Sfintii Martiri Brancoveni

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: