Despre cuvenita pregatire pentru vesnicie. Despre corecta citire a Sfintilor Parinti.
Despre necazuri: iara ispite este cu neputinta sa ne apropiem de Dumnezeu
Este timpul sa incetam a mai alerga dupa ele asa cum alearga baietelul dupa fluturele cu aripi aurii, gonind pe pajistea smaltuita cu flori! Este timpul sa ne gandim, sa ne gandim temeinic la ceea ce este esential, vesnic! Si se indeletniceste cum se cuvine cu vesnicia cei ce exerseaza statornic in citirea Noului Testament si a scrierilor Sfintilor Parinti, care ne invata sa intelegem corect Evanghelia lui Hristos, cel ce, cunoscand in felul acesta voia lui Dumnezeu cea buna si desavarsita, isi indreapta potrivit ei felul de a gandi, miscarile sufletesti, iar pacatosenia si alunecarile si le vindeca prin pocainta.
Crestinul care traieste in lume nu trebuie sa-i citeasca pe Sfintii Parinti care au scris pentru monahi. Ce folos sa citesti despre virtutile pe care nu le poti implini in practica? Nu poate fi nici un folos, insa poate fi vatamare, care sta in aceea ca in om se va starni inchipuirea unei stari duhovnicesti care nu i se potriveste deloc. Aceasta inchipuire uneori va desfata lingusitor cu nalucirea unor virtuti inalte, alteori va aduce asupra sufletului trandavire si deznadejde, cand vedem ca nu putem implini virtutile cu pricina; intotdeauna si in chip statornic ne abate de ia faptele cele bune ce ni se potrivesc nemijlocit si astfel face viata noastra desarta, neroditoare. Crestinul a carui soarta este sa-si petreaca si sa-si incheie viata in lume trebuie sa-i citeasca pe Sfintii Parinti care au scris pentru toti crestinii. Asemenea scriitori sunt Sfantul loan Gura de Aur, Dimitrie al Rostovului, Tihon din Zadonsk, Nichifor al Astrahanului, Gheorghe Zavoratul. Ce arena bogata pentru citit! Ce bogata pasune duhovniceasca, pe care se pot hrani pana la sat si ingrasare cuvantatoarele oi ale lui Hristos!
Ma bucur, si ma bucur impreuna cu dumneavoastra, vazand din ultima dumneavoastra scrisoare ca sanatatea fiului dumneavoastra merge spre bine. Pe cine iubeste, pe cine primeste, Domnul il bate si-l pedepseste, iar dupa aceea il izbaveste din necaz. Fara ispita nu ne putem apropia de Dumnezeu. Virtutea nepusa la incercare, au zis Sfintii Parinti, nu este virtute! Daca vedeti pe cineva ca ii merge faima de virtuos intre ortodocsi, dar traieste fara ispite si sporeste lumeste, sa stiti ca virtutea lui, ortodoxia lui nu sunt primite de Dumnezeu. in ei, Dumnezeu vede necuratia, pe care o uraste! El priveste cu ingaduinta necuratia omeneasca, tamaduind-o prin tot felul de mijloace, dar de la cel in care vede necuratia draceasca isi intoarce fata.
Iubindu-va pe dumneavoastra si pe fiul dumneavoastra, apropiindu-va de El, a ingaduit sa va vina necaz. De aceasta va veti incredinta din faptul ca dupa ce necazul a trecut "calea lui Dumnezeu a devenit mai limpede, mai apropiata" atat pentru el, cat si pentru dumneavoastra. Asta vad si din mine insumi: inainte va vorbeam mult mai superficial, lucruri mult mai usoare, pe cand acum ceva ma sileste sa va vorbesc mai adanc, sa va propun hrana duhovniceasca mai tare, care sa va dea mai multe puteri si mai multa vioiciune. Iar dumneavoastra, vazand cat de mult va miluieste Dumnezeu, straduiti-va sa primiti si sa pastrati aceasta mila cum se cuvine.
Sfantul Ignatie Briancianinov
Articol preluat din volumul "De la intristarea inimii la mangaierea lui Dumnezeu", Ed. Sophia
Cumpara volumul De la intristarea inimii la mangaierea lui Dumnezeu de pe Magazinul online Carti.CrestinOrtodox.ro
-
Rugaciunea inimii
Publicat in : Religie -
Rugaciunea lui Iisus
Publicat in : Religie -
Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul talcuita de Olivier Clement
Publicat in : Religie -
Rugaciunea
Publicat in : Credinta -
Rugaciunea sotilor
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.