Noul Adam, Hristos, îi mântuieşte pe cei căzuţi prin Cruce. Viaţa de după cădere este „omorâtă" prin înfrânarea plăcerilor pământeşti. Din sânul acestei morţi se naşte viaţa în Hristos, care găseşte plăcerea nefolositoare. De aici omul se îndreaptă cu gânduri, dorinţe, speranţe spre cer şi aşteaptă cu credinţă făgăduinţa cea de sus, înnoirea Duhului Sfânt. Noi trebuie să trăim cu Hristos, să suferim împreună cu EI, să pătimim răstignirea, să gustăm moartea, să fim îngropaţi, să înviem şi să ne înălţăm.

Viaţa unui creştin pe pământ este un lanţ de suferinţe. Trebuie să ne luptăm cu trupul nostru, cu patimile noastre, cu duhurile răutăţii. In această luptă se află nădejdea noastră. Mântuirea noastră este Dumnezeul nostru. Intrucât vine din mâna lui Dumnezeu, povara luptei trebuie purtată cu răbdare. Ispitele îl macină pe om precum sămânţa de grâu este făcută făină. Ele ne sunt îngăduite de pronia lui Dumnezeu pentru un mai mare folos. De la ele primim o inimă zdrobită şi smerită, pe care Dumnezeu nu o va urgisi (Psalmul 50,17).

Intre raiul duhovnicesc şi viaţa firească se află Crucea şi răstignirea. Nu există altă cale spre cer! Pe oricine vrea Dumnezeu să-l conducă în rai, îl duce mai întâi de toate pe calea care duce la El: Crucea.

„Semnul alegerii lui Dumnezeu", spunea un sfânt scriitor, „este atunci când omului i se trimit necazuri continue. Să îndurăm omorârea lumii prin necazuri, pentru a putea primi în noi înşine renaşterea esenţială în Dumnezeu, prin lucrarea specială a Duhului".

Să sacrificăm corupţia în favoarea Duhului! Daţi-vă în întregime lui Dumnezeu! Aruncaţi-vă în abisul mântuitor al credinţei, ca în mare de pe o stâncă! Drumul lui Dumnezeu nu duce prin plăceri trupeşti, ci pe poteca nefericirii. Dacă vedeţi pe cineva numit virtuos de către ortodocşi, dar care trăieşte fără nicio ispită şi sporeşte în lucrurile lumeşti, să ştiţi că virtutea lui, „ortodoxia" lui, nu este primită de Dumnezeu. Dumnezeu vede în el necurăţia, pe care o urăşte!

Intrucât priveşte cu îngăduinţă necurăţia oamenilor, o tămăduieşte prin diferite remedii. Dacă vede necurăţia demonilor, se îndepărtează de om. Dumnezeul Cel preaînţelept a rânduit ca noi să suferim multe necazuri pentru a intra în împărăţia Cerurilor, pe care am pierdut-o din cauza poftei noastre nepotrivite şi nelegitime de plăcere. Cu toţii, ca şi strămoşul nostru, suntem înclinaţi să întindem mâna îndrăzneaţă spre pomul interzis al cunoaşterii binelui şi răului.

Căutăm confortul material, ne amăgim repede cu imaginea înşelătoare a raţiunii şi virtuţii duhovniceşti, sub chipul căreia se ascunde răul care ne ucide. Durerea lucrează în opoziţie cu plăcerea şi, prin urmare, se opune căderii noastre şi contribuie la răzvrătirea noastră faţă de păcat. Pentru aceste proprietăţi, întristarea este necesară pentru mântuirea noastră. Din cauza necesităţii sale, Mântuitorul a condus turma Sa sfântă prin necazuri spre ţara fericirii veşnice.

Celor care refuză necazul le declară răspicat: Cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Mântuitorul le zice ucenicilor Săi: In lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea (loan 16, 33). Şi iată, această prezicere a Mântuitorului se împlineşte asupra urmaşilor Săi în tot acest răstimp. Or, necazurile care s-au abătut asupra micii turme a lui Hristos în acest interval de timp sunt foarte diferite.

La început a existat o persecuţie clară a creştinilor, când toţi cei doisprezece apostoli ai lui Hristos, cu excepţia lui loan Teologul, au murit violent pe pământ. Mai târziu, această persecuţie evidentă s-a transformat într-una mai subtilă, neobservabilă pentru cei mai mulţi, dar destul de clară pentru minţile curăţite. Persecutorii au început să ceară de la creştini nu negarea lui Hristos, ci acceptarea ereziei, care este la fel de distrugătoare pentru suflet ca şi lepădarea.

Apoi, prigoana a devenit şi mai subtilă. Credinţa în Hristos a fost lăsată de izbelişte, iar o viată conformă cu poruncile lui Hristos a fost respinsă. Pe de altă parte, o viaţă opusă acestora a fost acceptată, astfel încât credinţa nu a putut trece de la cea empirică la cea activă, cu atât mai puţin la cea vie, adică la cea duhovnicească. Credinţa fără faptele credinţei, adică fără împlinirea poruncilor lui Hristos, este moartă.

Cunoaşterea cea mai rudimentară rămâne extrem de întunecată şi confuză pentru un om, deoarece nu este explicată în el şi prin faptă şi luminată de Duhul Sfânt. In această stare de confuzie şi întuneric, îi vedem pe mulţi care se consideră creştini şi chiar învăţători ai Bisericii lui Hristos. Unii dintre ei nu cred în minunile lui Hristos, relatate în Evanghelie. Alţii cred o parte din învăţătura lui Hristos, în timp ce alţii o resping.

Alţii nu cred în existenta demonilor sau, nefiind capabili să distingă faptele credinţei de cele ale firii, cred că toţi vor fi mântuiţi pentru faptele lor bune etc.

Din acest motiv, rareori putem să auzim adevăratul cuvânt al lui Dumnezeu din gura oamenilor, şi adesea auzim falsităţi. Necazul de a nu auzi cuvântul lui Dumnezeu este o nenorocire, de departe cea mai grea, care s-a abătut vreodată asupra creştinilor. Dar este şi îngăduinţa lui Dumnezeu, care trebuie purtată cu credincioşie. Eu voi purta mânia lui Dumnezeu, spune profetul. Având în vedere gravitatea necazurilor care au fost abătute asupra generaţiei actuale, Domnul a fost deosebit de bun în a le ierta fărădelegile.

Gândiţi-vă la vieţile tuturor apostolilor. Toţi şi-au petrecut viaţa şi au sfârşit în suferinţă. Gândiţi-vă la vieţile martirilor, ei şi-au cumpărat raiul cu sânge şi nenumărate chinuri. Gânditi-vă la vieţile sfinţilor, nu a fost oare întreaga lor viaţă un lung martiriu nevăzut? Rătăcind prin pustietăţi, prin peşteri şi prin abisurile pământului, lipsiţi, chinuiţi, amărâţi, după spusele apostolului (Evrei 11, 38-37), ei au moştenit veşnicia prin multe nevoinţe.

„Dar nimeni nu este dus la cer în neştire", spune Sfântul Isaac Sirul, „dimpotrivă, un om care se află în pronia specială a lui Dumnezeu, când este încercat prin necazuri neîncetate, cunoaşte acest lucru".

Mulţumiţi, aşadar, smeriţi-vă, aveţi credinţă, abandonaţi-vă voinţei lui Dumnezeu şi rugaţi-vă pentru cei în care inima voastră nu este împăcată. Doar în acestea puteţi găsi alinare şi vindecare.

Vă voi spune cuvântul lui Dumnezeu, care trebuie să vă întărească şi să vă mângâie în necazurile care v-au lovit. Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc (Apocalipsa 3, 19). Toţi cei care se apropie şi II caută pe Domnul au obţinut acest dar prin multe necazuri, conform mărturiei Scripturii. Apostolul Pavel a propovăduit că prin multe necazuri se cuvine să intri în împărăţia lui Dumnezeu. Dimpotrivă, cei care sunt străini de necazuri sunt consideraţi uitati de Dumnezeu.

Dumnezeul Care iubeşte omenirea, Care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să ajungă la înţelegerea adevărului (cf. I Timotei 2, 4), a îngăduit ca slujitorii Săi, ca cei dragi ai Săi să se lupte cu necazuri exterioare şi interioare de-a lungul rătăcirii lor pământeşti. Lupta cu patimile şi suferinţa care decurge din această luptă este incomparabil mai greja decât toate ispitele exterioare.

Nevoinţa şi sârguinţa, cu care creştinul îşi duce lupta interioară, ajunge prin semnificaţia sa la măsura nevoinţei martirilor. Daţi sânge şi primiţi Duh, repetăm dictonul Părinţilor, care au trăit această luptă. Jugul unei astfel de osteneli este purtat doar de cei care păzesc cu sârguinţă poruncile Evangheliei, de cei care sunt adevăraţii slujitori ai lui Hristos.

De ce acum, când am început să-L slujim pe Dumnezeu, suferim necazuri multiple? Fiţi conştienţi că, de dragul lui Hristos, suntem supuşi la încercări. Ele ne sunt trimise de vrăjmaşul nostru, diavolul, pentru a se răzbuna pe noi pentru binecuvântările veşnice pe care nădăjduim şi încercăm să le dobândim. Mai mult, pentru a ne slăbi sufletele prin tristeţe, deznădejde şi lene, astfel încât să nu ne putem bucura de fericirile pe care le căutăm.

Sfântul Ignatie Briancianinov

Fragment din "Căile lui Dumnezeu şi căile lumii", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Căile lui Dumnezeu şi căile lumii"

• Sa nu ne razbunati – Marturii despre suferintele romanilor din Basarabia
  Publicat in : Religie
• Suferintele care provin de la oameni
  Publicat in : Pilda zilei
• Despre suferintele pruncilor
  Publicat in : Religie
• Bucuriile si suferintele
  Publicat in : Credinta

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: