Sfanta Ipomoni se numara in randul acelor sfinti pe care i-au dat Bisericii Ortodoxe, de-a lungul timpului, familiile imperiale si familiile domnitorilor. Dupa numele purtat in lume, Elena Dragastes Paleologhina, aceasta a fost fiica imparatului slavilor Constantin Dragastes si sotie a imparatului bizantin Manuil II Paleologul.
Numele Ipomoni (Rabdare) l-a primit odata cu tunderea in monahism, moment petrecut dupa trecerea la cele vesnice a imparatului Manuil II. Intreaga viata a Sfintei Ipomoni (ca printesa sarba, ca imparateasa bizantina, dar si ca simpla monahie) s-a intemeiat pe trairea adevarurilor de credinta ortodoxe prin lucrarea faptelor bune. Pe langa calitatile intelectuale si morale de neconstetat pe care le-a manifestat, lucru amintit de cronicari ai vremii sale, trasaturile sale fundamentale au fost neincetatul "dor dupa Dumnezeu” si rugaciunea.
Sfanta Ipomoni este praznuita de doua ori pe an, pe 13 martie (in ziua trecerii sale la cele vesnice) si pe 29 mai (ziua caderii Constantinopolului si a mortii fiului ei, Imparatul Constantin XI Paleologul).
Viata Sfintei Ipomoni
Sfanta Ipomoni s-a nascut in jurul anului 1372 in familia lui Constantin Dragastes, unul dintre conducatorii si mostenitorii regatului sarb al lui Stefan Dusan. Este demn de amintit faptul ca multi dintre stramosii ei au fost sfinti, precum Sfantul Stefan Nemanja sau Sfantul Simeon Izvoratorul de Mir.
Cresterea si educatia Sfintei Ipomoni au fost de factura bizantina, fiind cunoscuta influenta culturii bizantine asupra spatiului slav. De asemenea, pe langa educatia laica, a fost crescuta in credinta ortodoxa a stramosilor ei, maninfestand inca de timpuriu o credinta profunda. Aceasta credinta a calauzit-o si a luminat-o pe parcursul vietii ei pline de incercari si ispite.
Sfanta Ipomoni avea aproximativ 19 ani atunci cand s-a casatorit cu Manuil II Paleologul (1390), cu numai cateva zile inainte ca acesta sa devina imparat al Bizantului.
Noua viata sfintei s-a aratat dintru inceput a fi una plina de incercari si ispite, data fiind si situatia politica critica a Imperiului Bizantin.
Peste toate acestea Sfanta Ipomoni a trecut cu ajutorul harului lui Dumnezeu manifestand credinta nestramutata intru El. Ca imparateasa a iubit poporul. A fost ca o mama de care oricine se putea apropia pentru a primi mangaiere sufleteasca si cuvant ziditor de suflet. Tot ceea ce facea era insotit de rugaciune.
Filosoful Georgios Plethon scrie ca in calitate de imparateasa era de asemenea cunoscuta pentru intelepciunea si dreptatea sa: "A dat dovada de inteligenta si curaj, mai mult ca oricare alta femeie a vremii sale”.
Sfanta Ipomoni s-a aratat credincioasa sotului ei Manuil, langa care a vietuit vreme de 35 de ani. Impreuna lucrau virtutile prin cuvinte si fapte. Dumnezeu le-a daruit opt copii. Din sase baieti, doi au urcat pe tronul imperial, Ioan VIII si Constantin XI (ultimul imparat al Bizantului), Teodor, Dimitrie si Toma au devenit conducatori ai Mistrei, iar Andronic al Tesalonicului. Cele doua fete au murit la o varsta frageda.
Sfanta Ipomoni i-a crescut pe cei opt copii in dragostea fata de Hristos sadind intru ei, prin rugaciuni si lacrimi, dragostea pentru virtutue. Trei din copii au devenit monahi, Teodor si Andronic fiind tunsi in monahism in Manastirea Pantocrator, iar Dimitrie in Manastirea Didymoteicho.
Imparatul Manuil II, sotul sfintei, lasand tronul fiului sau Ioan VIII, cu doua saptamani inaintea mortii sale, a fost tuns in monahism la Manastirea Pantocrator primind numele Matei.
Dupa moartea sotului, imparateasa a devenit maica (1425) in manastirea Sfintei Marta, primind numele Ipomoni (Rabdare). In aceasta manastire a vietuit vreme de 25 de ani.
Desi era imparateasa, Sfanta Ipomoni ajuta la toate treburile in manastire impreuna cu celelalte maici, facandu-se ascultatoare intru totul Imparatesei Cerurilor.
Sfanta Ipomoni a ctitorit un asezamant pentru batrani, ce purta numele "Nadejdea celor deznadajduiti”. Asezamantul era situat in cadrul Manastirea Sfantul Ioan unde se aflau si moastele Sfantului Patapie Tebeul fata de care Sfanta Ipomoni avea o ravna deosebita.
Dumnezeu a randuit ca Sfanta Ipomoni sa nu traiasca ultimele momente tragice ale Imperiului Bizantin, chemand-o la Sine pe 13 martie 1450, cu trei ani inainte de caderea Constantinopolului sub turcii otomani. Fiul ei, Constantin XI Paleologul, ultimul basileu bizantin, a murit in timpul caderii Constantinopolului, pe 29 mai 1453.
Sfanta Ipomoni a fost inmormantata in Manastirea Pantocrator din Constantinopol. Dupa cucerirea Constantinopolului de catre turci in 1453, Angelis Notara, un nepot al Sfintei Ipomoni, a mutat pe Muntele Geraneia (in orasul Loutraki, Corint, Grecia ) intr-o pestera, moastele Sfantului Patapie Tebeul. In aceasta pestera a fost zugravita o icoana a Sfantului Patapie langa care a fost reprezentata si Sfanta Ipomoni, fapt prin care iconarul subliniaza cinstea deosebita pe care sfanta i-a purtat-o Sfantului Patapie. Tot aici a fost adus si capul Sfintei Ipomoni.
In 1952, parintele Nectarie Marmarinos a infiintat pe acest loc Manastirea Sfantul Patapie (Loutraki) unde inca se pastreaza cinstitul cap al Sfintei Ipomoni.
Radu Alexandru
-
Rabdarea
Publicat in : Pilda zilei
-
Rabdarea
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.