Sf. Mucenițe Sofia și fiicele ei - sfințințenie prin jertfire

„Nu e pâine fără muncă, nici religie fără Dumnezeu.” - Maria Filipoiu

Sfânta Muceniță Sofia și fiicele ei: Pistis, Elpis și Agapi sunt prăznuite de Biserica Ortodoxă în ziua de 17 septembrie. Etimologia cuvântului Sofia este „înțelepciune”. Sfânta Sofia a trăit în timpul împărăției lui Adrian (117-138), aflat la cârma Imperiului Roman, unul din împărații păgâni. Rămasă văduvă, după asasinarea soțului, Sofia își ducea viața în credință creștinească, cu înțelepciune, așa cum o lăuda apostolul Iacov: „Înțelepciunea cea de sus întâi era curată, apoi pașnică, blânda, bineplăcută, plină de milă și de roade bune” (3,17). Înțeleapta Sofia, când trăia în însoțire legiuită, a născut trei fiice, cărora le-a pus numele celor trei virtuți evanghelice: Pistis -Credința, Elpis - Nădejdea și Agapi - Dragostea.

În văduvia ei, Sofia se îndeletnicindu-se cu rugăciunea, postul și milostenia, înconjurată de cele trei fiice ale sale, pe care le creștea cu înțelepciune în virtuțile din numele lor. Au învățat cărțile prorocilor și ale apostolilor, s-au deprins la învățături creștine și se nevoiau la citire, la rugăciune și la osteneli casnice, supunându-se înțelepțitei lor mame, sporind și înaintând de la o faptă bună la alta și mai bună și se suiau din ce în ce mai sus pe treptele scării morale.

Vestea frumuseții lor străbătuse prin tot Imperiul Roman, până la Antioh eparhul, care dorea să le vadă și, văzându-le, s-a convins că sunt creștine, pentru că nu-și trădau credința lor în Hristos.

Dar Antioh i-a spus despre credința lor împăratului Aelius Adrian, iar el a trimis slugile ca să le cheme la palat.

Mergând la casa Sofiei, slugile au aflat pe mama lor - Sofia - îndeletnicindu-se cu învățătura fiicelor sale. Au chemat-o cu cele 3 fiice la împărat. Cunoscând scopul chemării lor, toate s-au așezat la rugăciune, zicând: „Tu, atotputernice Dumnezeule, rânduiește pentru noi după sfânta voia Ta și nu ne lăsa pe noi, ci ne dă nouă ajutorul Tău cel sfânt, ca să nu se înfricoșeze inima noastră de prigonitorul cel mândru, să nu ne temem de muncile lui cele înfricoșate, să nu ne spăimântam de moartea cea amară și să nu ne rupă pe noi cu nimic de la Tine, Dumnezeul nostru!”.

După rugăciune, închinându-se lui Dumnezeu, au ieșit toate patru (mama cu fiicele) luându-se de mâini ca într-o cunună împletită. Mergeau, privind adeseori spre cer, cu suspinuri și cu rugăciunea în taină, încredințându-se la ajutorul Celuia ce a poruncit „să nu ne temem de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă”.

Ajungând la palatele împărătești, s-au însemnat cu semnul crucii zicând: „Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru mărirea numelui Tău cel sfânt”. Și au stat înaintea împăratului ca și cum erau chemate la un ospăț.

Au venit cu bucurie întru Domnul lor la cercetare, fără nici o temere, cu fețele luminoase, cu inimi îmbărbătate și cu ochii veseli privind spre toți. Văzând împăratul fețele lor cinstite, luminate și neînfricoșate, a întrebat pe mama lor de nume și de credință. Iar ea, înțeleaptă fiind, le-a răspuns, încât toți cei ce auzeau se mirau de o înțelepciune ca aceea a ei. Pomenind puțin de neamul și de numele său a început a grăi pentru Hristos: „Îmi este numele cel cinstit, în care mă laud că sunt creștină”.
Încă a spus că și pe fiicele sale lui Hristos le-a logodit, iar curăția lor neîntinată să o păzească nestricăciosul Mire, Fiului lui Dumnezeu. Văzând împăratul pe această femeie înțeleaptă, și nevrând să zăbovească cu dânsa la vorbă multă și să facă judecată, a amânat-o pe altă dată, iar acum le-a trimis la un anume Palladia, încredințându-i-le ca să le păzească și a treia zi să le aducă la judecată.

Atunci mama Sofia, petrecând în casa Palladiei și având vreme de ajuns pentru învățătura fiicelor sale, le încuraja pe ele ziua și noaptea și învățându-le credința de Dumnezeu le zicea: „Fiicele mele iubite! Acum este vremea nevoinței voastre și a sosit ziua ca să vă faceți mirese Mirelui vostru Celui fără de moarte, ca după numele vostru să vă arătați către dânsul credința voastră cea tare, nădejdea cea neîndoită și dragostea cea nefățarnică, care niciodată nu cade! Acum a venit ceasul veseliei voastre, ca să vă încununați prin cunună mucenicească cu preaiubit Mirele vostru și cu dânsul în cămara Lui prea luminoasă să intrați, în glas de bucurie. Să nu vă cruțați trupurile voastre cele tinere pentru cinstea lui Hristos, să nu jeliți floarea tinerețelor voastre celor frumoase, pentru cel mai frumos ca podoabă și decât fiii omenești, nici să vă mâhniți de lipsirea vieții acesteia vremelnice, pentru viața cea veșnică. Pentru că neprețuitul vostru Mire ceresc, Iisus Hristos, este sănătate veșnică, frumusețe negrăită și viață fără de moarte.

Și când trupurile voastre pentru dânsul vor fi chinuite spre moarte, el le va îmbrăca pe ele în nestricăciune și rănile de pe trupurile voastre le va lumina ca stelele cerului. Când frumusețile voastre vor fi luate prin chinurile îndurate pentru Dânsul, El vă va înfrumuseța pe voi cu cereasca frumusețe pe care ochiul n-a văzut-o. Iar când vremelnica voastră viață o veți pierde, punându-vă sufletele voastre pentru Domnul vostru, apoi El viața cea fără de sfârșit vă va dărui vouă, în care vă va mări pe voi în veci înaintea Tatălui său cel ceresc și înaintea sfinților Lui îngeri și de toate cereștile duhuri vă veți numi mirese și mărturisitoare ale lui Hristos. Pe voi vă vor lăuda toți cuvioșii, de voi se vor veseli înțeleptele fecioare și vă vor primi în ceata lor.

Să nu vă mlădiați a fi amăgite de înșelăciunile împăratului, pentru mari daruri și să vă pună înainte mărire, bogății, cinste și toată frumusețea lumii stricăcioase și deșarte. Să nu iubiți nimic din acestea, că toate se sting ca focul și pier ca praful spulberat de vânt, ca floarea și ca verdeața ierbii se veștejesc și în țărână se sfârșesc.

Să nu vă înfricoșați când veți vedea cumplitele chinuri, pentru că puțin pătimind și pe vrăjmașul biruindu-l, în veci veți fi fericite. Cred în Dumnezeului meu Iisus Hristos că nu vă va lăsa, pentru Dânsul să pătimiți. Gândiți-vă la durerile mele pe care le-am avut la nașterea voastră. Aduceți-vă aminte de ostenelile mele p, pe care în vremea prunciei le-am suferit la creșterea voastră. Aduceți-vă aminte și de bunătățile mele, cu câtă dragoste v-am învățat frica de Dumnezeu și să mângâiați bătrânețele mamei voastre prin acea statornică și bărbătească mărturisire a voastră întru Hristos. Pentru că aceasta îmi va fi mie veselie, bucurie, cinste și laudă între toți credincioșii, când ne vor numi mamă de mucenițe.

Când vă voi vedea că răbdați pentru Hristos, mărturisind cu îndrăzneală numele cel sfânt al Lui, că pentru dânsul muriți, atunci se va mări sufletul meu și se vor întări bătrânețele mele. Atunci îmi veți fi mie adevărate fiice când, învățăturile mamei voastre ascultându-le, veți suferi pentru Domnul nostru până la sânge și veți muri pentru dânsul cu osârdie”.

Fiicele ascultând-o cu umilință pe mama lor, fiicele cu umilință, li se înfierbântă inima și se bucurau cu sufletul, așteptând vremea muceniciei ca ceasul cel de nuntă.

Pentru că ramuri fiind ale rădăcinii celei sfinte, cu tot sufletul doreau acelea aceasta, la care le povățuia pe ele înțeleapta lor mamă, Sofia. Pecetluindu-se cuvintele ei în inimile lor, se învredniceau la nevoința mucenicească și întărindu-se cu credință si nădejde, aprindeau într-însele focul dragostei pentru Domnul. Încurajandu-se, făgăduiau mamei lor ca toate cuvintele ei cele folositoare de suflet vor auzite de Hristos.
La ziua judecății de către împărat, acesta căuta să le convingă:

„Eu, fiicelor, văzând frumusețea voastră și cruțând tinerețele voastre, vă învăț părintește să vă închinați zeilor celor ce stăpânesc lumea. De mă veți asculta și veți îndeplini această poruncă, apoi fiice ale mele vă voi numi, voi chema eparhii , ighemonii și pe toți sfetnicii mei ca înaintea lor vă voi face pe voi fiice ale mele și de către toți veți fi cinstite și lăudate. Iar de nu mă veți asculta și de nu vă veți supune poruncii mele, apoi în multe rele veți cădea și veți duce în primejdie bătrânețele mamei voastre și voi înșivă veți pieri în acea vreme, în care ați putea să vă veseliți, petrecând în desfătări, în bunătăți și în bucuriile lumii acesteia, că vă voi pierde cu rău și mădularele voastre, sfărâmându-le, le voi arunca spre mâncare câinilor și toți vă vor defăima. De aceea, ascultați-mă, ca să vă fie vouă bine, că vă iubesc și n-aș vrea ca să vă pierdeți frumusețea voastră, nici să vă lipsesc de viața aceasta, ci fiice ale mele vreau să vă am.”

Atunci, sfintele fecioare au răspuns:

„Noi avem tată pe Dumnezeul ceresc care se îngrijește de viața noastră și miluiește sufletele noastre. De Acela vrem să fim iubite de Hristos și fiicele Lui să ne numim. Închinându-ne și păzind poruncile Lui, nu vrem al părinte, iar de îngrozirile tale nu ne temem. De aceea pătimim și să răbdăm muncile cele amare pentru Iisus Hristos - Dumnezeul nostru”.

Auzind acestea, împăratul a întrebat pe mama Sofia de numele și vârsta lor. Mama Sofia a zis:
„Cea dintâi fiică a mea se numește Pistis și are doisprezece ani, a doua, Elpida, are zece ani, iar a treia fiică se numește Agapi și are nouă ani”.
S-a mirat împăratul de curajul copilelor în puținii ani, pe care îi aveau, și de răspunsul dat cu îndrăzneală, dar a poruncit slugilor să fie dezbrăcate și chinuite în bătăi, arse cu un grătar încins, dar fecioarele nu plângeau ci în cor au răspuns regelui păgan: „De o mamă suntem născute, una ne-a hrănit și ne-a învățat, deci unul și același sfârșit să primim, o voie să avem, ca unele care într-adevăr am ieșit din unul și același pântece.”

Iar pentru că acestea nu își dădeau duhul, le-a tăiat capul cu sabia la fiecare, întâi la cea mare (Pstis), apoi la mijlocia (Elpida) și la mezina ( Agapi), în fața mamei lor (Sofia), care amuțise de durere, dar se ruga la Dumnezeu să le ușureze chinurile.

Cu sufletul sfâșiat de durere, mama Sofia a luat trupurile sfintelor Pistis, Elpida și Agapi, le-a împodobit precum se cădea și, punându-le într-o căruță, le-a dus din cetate la locul de îngropăciune, pe fiicele sale, scăldate în lacrimi. Apoi, veghind lângă mormântul lor, timp de trei zile, se ruga lui Dumnezeu cu umilință și a adormit cu somnul morții în Domnul. A fost îngropată de către credincioși în același loc împreună cu fiicele, împreună să aibă parte de Împărăția cerească și de încoronarea mucenicească, pentru cât au pătimit întru credința lui Hristos.

Mucenița Sofia și fiicele Pistis, Elpis și Agapi - drumul spre sfințenie

Viețuind în secolul al II-lea, în Italia, Sfânta Sofia și fiicele sale au pătimit în vremea împăratului Adrian. Denunțate că sunt creștine și obligate să aducă jerftă zeiței Artemis, cele patru au refuzat să se lepede de Dumnezeu.

Având dragostea Domnului în inimă și învățându-le și pe cele trei fiice ale sale la fel, Sfânta Sofia a privit cum acestea au fost ucise de către păgâni și a murit, îndurerată, după trei zile de rugăciune.

În vârstă de 9, 10 și 12 ani, cele trei fiice au fost omorâte în fața mamei, iar aceasta, îndurerată, le-a îngropat trupurile după un deal și după trei zile de rugăciune și-a dat duhul în mâinile Domnului.

Deasupra mormintelor a fost ridicată Biserica „Sfântul Mucenic Pangratie”, Sfânta Sofia devenind ocrotitoarea capitalei Bulgariei - Sofia, este prăznuită împreună cu cele 3 fiice în ziua de 17 septembrie.

Rugăciune pentru Sfânta Sofia

Alergarea ta aducând Sfintei Treimi în dar pe cele trei fiice ale tale, Pistis, Elpida și Agapi, să te te cinstim și ne rugăm ție.

O, sfânta și dreaptă Sofia, care dintre femei s-a mântuit așa prin nașterea de fii, precum tu, care ai născut 3 fiice, pe care Mântuitorului s-au făcut mirese și pentru dânsul pătimind, acum îl proslăvesc?

Cu adevărat tu ești mamă minunată și vrednică de bună pomenire, că privind la cele cumplite și amare chinuri și la morțile fiicelor tale!

Atât mai mult te-ai bucurat de darul lui Dumnezeu, că singură le-ai învățat să nu-și cruțe viața lor vremelnică, ci să-și verse fără de cruțare sângele pentru Hristos Domnul, ca să te veselești în cer, cu sfintele tale fiice!

Înțelepțește-ne și pe noi, ca să aducem roadele virtuților credinței, nădejdei și dragostei și să ne învrednicim ca înaintea Preasfintiei Treimi să stăm și să o slăvim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea, în vecii vecilor!
Ami!

Rugăciune către Sf. Mucenițe Pistis, Elpis, Agapi și mama lor - Sofia

Pe voi, Sfintelor Muceniţe Elpis, Pistis şi Agapis, vă slăvim, vă mărim şi vă fericim, împreună şi pe înţeleapta voastră maică Sofia, căreia ne închinăm, că s-a arătat chip al grijii de Dumnezeu înţelepţite.

Roagă-L, Sfântă Elpis, pe Făcătorul celor văzute şi al celor nevăzute, să ne dăruiască și nouă credinţă tare și neclintită în Hristos!

Mijloceşte, Sfântă Pistis, înaintea Domnului Iisus pentru noi, păcătoşii, ca să nu depărteze de la noi nădejdea în bunătăţile Sale, ci să ne izbăvească din tot necazul şi nevoia.!

Povesteşte-I Sfântă Agapis, lui Dumnezeu - Duhului adevărului, Mângâietorului, necazurile şi întristările noastre, ca să trimită sufletelor noastre, împărăția cerească!

Ajutaţi-ne în nevoințele noastre, Sfintelor Muceniţe, împreună cu înţeleapta voastră mamă- Sofia!

Rugaţi-vă Împăratului ceresc, să-i păzească pe fiii, pe părinții și pe toate rudeniile după trup, și sa-i ocrotească sub acoperământul Său, ca împreună cu voi şi cu toţi Sfinţii să preaînălţăm şi să preaslăvim numele Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh Dumnezeu, acum și pururea, înainte de veci și în veacul veacului!

Amin!

Rugăciune pentru dragostea dintre părinți și fii

Pe voi, Sfintelor Muceniţe Elpis, Pistis şi Agapis, vă slăvim, vă mărim şi vă fericim, dimpreună şi pe înţeleapta voastră maică Sofia, căreia ne închinăm, că s-a arătat chip al grijii de Dumnezeu înţelepţite. Roagă-L, Sfântă Elpis, pe Făcătorul celor văzute şi al celor nevăzute, ca să ne dăruiască nouă credinţă tare, nesmintită şi nestricată. Mijloceşte, Sfântă Pistis, înaintea Domnului Iisus pentru noi, păcătoşii, ca să nu depărteze de la noi nădejdea în bunătăţile Sale, ci să ne izbăvească din tot necazul şi nevoia. Povesteşte-I, Sfântă Agapis, Duhului adevărului, Mângâietorului, necazurile şi întristările noastre, ca să trimită de Sus sufletelor noastre dulceaţa cea cerească. Ajutaţi-ne, dar, în nevoile noastre, Sfintelor Muceniţe, şi dimpreună cu înţeleapta voastră maică Sofia, rugaţi-vă Împăratului împăraţilor şi Domnului domnilor ca să-i păzească pe (numele) sub acoperământul Său, ca împreună cu voi şi cu toţi Sfinţii să preaînălţăm şi să preaslăvim preasfântul şi de mare cuviinţă numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Dumnezeu, Stăpânului Celui mai înainte de veci, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sursa: Doxologia

*La mulți ani sărbătoritelor binecuvântate cu numele Sfintelor Mucenițe!
Cinstește Sfântul numelui!

Maria Filipoiu - poet, jurnalist, exeget

 

• Biserica Sfanta Sofia din Niceea
  Publicat in : Biserica in lume
• Biserica Sfanta Sofia - Trapezunt
  Publicat in : Biserica in lume
• Biserica Sfanta Sofia - Ohrida
  Publicat in : Biserica in lume
• Biserica Sfanta Sofia - Floreasca
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania