Sfanta Mucenita Suniva este sarbatorita pe 8 iulie.

Sfanta Suniva s-a nascut in secolul X si este protectoarea Episcopiei Norvegiene Bjorgvin, a intregii coaste de vest a Norvegiei si a mai multor parohii ortodoxe. Numele de Suniva este o forma scandinava a numelui Sunngifu, care inseamna, "Darul Soarelui”. Viata Sfintei Suniva a fost scrisa la Manastirea din Selje, in jurul anului 1170, in limba latina, fiind cuprinsa in lucrarea Acta Sanctorum.

Suniva a fost o printesa irlandeza crestina, deosebit de frumoasa, fiind de mica crescuta in invatatura crestina. Murind tatal sau, Sunniva preia conducerea regatului, iar vestea despre frumusetea si intelepciunea printesei s-a raspandit foarte rapid. Un rege pagan din acele locuri si-a dorit foarte mult sa o aiba de sotie, insa fecioara Suniva l-a refuzat nu doar pentru faptul ca era pagan, dar mai ales pentru ca dorea sa-si inchine viata lui Hristos, Mirele ceresc.

Suniva paraseste Irlanda, cu cei mai apropiati prieteni ai sai, in trei corabii fara panze si fara vasle, lasandu-se in voia curentilor. O furtuna desparte cele trei corabii, una dintre ele ajunge pe insulita Kunn, in nordul fiordului Sogne, iar celelalte doua corabii, impreuna cu Sunniva ajung pe coasta de vest a Norvegiei, pe Insula Selje. Aici aveau apa proaspata si peste pentru hrana. Neintalnind pe nimeni, s-au asezat in pesterile muntilor din apropiere. Totusi, locuitorii fiordului din apropiere au descoperit prezenta strainilor misteriosi, si-au simtit amenintate oile care pasteau pe aceasta insula si au trimis oameni ca sa ii omoare. Suniva si cei dimpreuna cu ea, barbati, femei si copii, s-au rugat pentru mantuirea lor iar cand paganii au sosit pe insula, blocuri mari de piatra au astupat intrarea in pestera care adapostea pe sfanta si pe insotitorii ei.

Mai tarziu doi fermieri calatoreau spre Trondheim, capitala de atunci a Norvegiei. Intr-o noapte pe cand ancorau in apropierea Insulei Selje, au observat o lumina minunata deasupra insulei. Cand au ajuns la Trondheim, acestia l-au instiintat pe regele crestin Olav Trygvasson. Noul rege si Episcopul Sigurd au inteles ca este o minune a lui Dumnezeu si s-au interesat de Insula Selje, iar in anul 996 au ajuns pe insula unde au gasit pestera care adapostea moastele Sfintei Suniva. Cand au dat la o parte pietrele, trupul ei era intreg incat parea ca doarme. Alaturi de sfintele ei moaste erau numeroase oseminte bine mirositoare. Regele Olav Trygvasson a ridicat un paraclis in fata pesterii si o biserica mai jos, iar mai tarziu, a fost intemeiata o manastire.

Sfanta Suniva a devenit protectoarea coastei de vest a Norvegiei, iar Selje a fost transformata in scaun episcopal pentru zona Gulating. In 1170 scaunul episcopal a fost transferat la Bergen, impreuna cu moastele Sfintei Suniva care au fost depuse in Biserica Mantuitorului Hristos, pe 31 august 1170, de catre Episcopul Pål. O parte din sanctuar a ramas pe insula, iar mai tarziu, monahii benedictini s-au mutat pe insula, venind probabil din Anglia. Inca inainte de reforma, manastirea a fost mistuita de un incendiu, fiind abandonata in cele din urma. Ruinele ei se pot vedea si astazi.

In timpul incendiilor din 1170-1171 si 1198 care a avut loc in Bergen, mostele Sfintei Suniva au fost luate din biserica si asezate langa flacari. Acestea au oprit inaintarea focului, iar Sfanta Suniva a fost cinstita si ca ocrotitoare de incendii si epidemii. Din nefericire, dupa Reforma protestanta din Norvegia, moastele sfintei nu se mai stie unde au fost depuse.

.