
Marele Grigorie, cuvantatorul de Dumnezeu, a trait pe vremea imparatiei lui Valens si a lui Teodosie cel Mare. Patria lui pamanteasca a fost Capadochia Secunda, iar patria cereasca, Ierusalimul cel de sus. Parintii lui erau de neam bun si drepti: Grigorie si Nona, care mai inainte din lipsa de cunostinta se inchinau idolilor. Dupa ce au nascut pe marele Grigorie, parintii lui au fost renascuti, primind Botezul prin apa si prin Duh, si tatal sfantului a ajuns indrumator adevarat si arhiereu al cetatii Nazianz. Grigorie a strabatut toata invatatura stiintei ca nimeni altul, ascultand pe cei mai vestiti dascali ai timpului sau, in Cezareea si Atena.
Miscatoare sunt cuvintele la ingroparea lui Vasile cel Mare, a tatalui sau Grigorie, a fratelui sau Chesarie, a surorii sale Gorgonia. A scris multe scrieri; a scris versuri si a intocmit Filocalia impreuna cu sfantul Vasile. Pentru gandirea lui adanca, biserica l-a numit cuvantator de Dumnezeu.
Si era sfantul Grigorie, cuvantatorul de Dumnezeu, la stat, om de mijloc; cu fata galbena, dar vesela; cu narile late, cu sprancenele drepte; cautatura blanda, cu ochiul drept mai mahnit caci avea un semn de lovitura pe pleoapa. Barba lui nu era lunga, dar destul de deasa si cam galbena pe margine; cu parul alb, plesuv. Moastele lui au fost aduse din Nazianzul Capadociei, in biserica Sfintilor Apostoli, de iubitorul de Hristos si preacucernicul imparat Constantin Porfirogenetul.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.