Sfantul Varsanufie este unul dintre Cuviosii care s-au nevoit duhovniceste si au sfintit pamantul Manastirii Optina, din Rusia. El s-a nascut in ziua de 5 iulie 1845, in localitatea Samara, si a trecut la cele vesnice in ziua de 1 aprilie 1913, in manastirea din localitatea Golotvino.
Manastirea Optina ste una dintre cele mai mari si renumite manastiri de calugari din intreg Rasaritului Ortodox. Aceasta se afla in Rusia Centrala, la aproximativ 130 de kilometri de Moscova si la mica distanta de localitatea Kozelsk. Ea este considerata a fi centrul spiritualitatii Bisericii Ruse, inca din secolul al XIX-lea. Obstea acestei manastiri a dat lumii multi sfinti cuviosi parinti.
Sfantul Varsanufie de la Optina
Pavel Ivanovici, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in ziua de 5 iulie 1845, in localitatea Samara. Mama sa, Natalia, a murit pe cand sfantul era inca mic. Tatal sau, Ioan Plihankov, s-a recasatorit, iar noua sotie, desi aspra din fire, s-a purtat cu multa grija fata de copil.
Fiind un descendent al cazacilor din Orenburg, tanarul Pavel s-a inrolat in armata cadetilor, din orasul Polotsk. Dupa aceea, el si-a completat studiile, la Scoala Militara din Orenburg, fiind randuit in slujba de ofiter. In cele din urma, terminand Scoala de Ofiteri Cazaci, din Sankt Petersburg, el a fost transferat in districtul militar din Kazan. Nu dupa multa vreme, a fost numit colonel.
Dupa o vreme, Pavel s-a imbolnavit de pneumonie si era convins ca va muri. In timp ce un camarad ii citea din Sfanta Scriptura, el si-a pierdut cunostinta. In vis, si-a vazut toate pacatele, o lumina puternica l-a infricosat, iar o voce l-a indemnat sa mearga la Manastirea Optina. Dupa o vreme, cand a putut sa se deplaseze singur, colonelul Pavel a pornit spre manastire.
In vara anului 1889, cand Pavel a ajuns la Manastirea Optina, staret al lavrei era Sfantul Cuvios Ambrozie, praznuit in ziua de 10 octombrie. Acesta din urma l-a sfatuit pe colonel sa-si puna in randuiala socotelile lumesti si sa vina la manastire. Dupa doi ani, acelasi staret i-a spus lui Pavel ca in trei luni sa se prezinte la manastire.
Diavolul, care cauta sa-l impiedice pe viitorul sfant de a ajunge in sfanta manastire, i-a scos in cale toate ispitele lumii: conducerea i-a propus ridicarea la rangul de general, numai sa nu se retraga din armata, iar prietenii mai apropiati au inceput sa-i caute o femeie deosebita, spre a se casatori. Intr-un tarziu, in ultima zi din cele trei luni hotarate, pe cand Cuviosul Ambrozie se afla depus in biserica mare, caci trecuse la cele vesnice, Pavel a venit in Manastirea Optina.
Noul staret al manastirii, anume Cuviosul Anatol, praznuit in ziua de 25 ianuarie, l-a randuit pe fratele Pavel langa Cuviosul Nectarie, praznuit in ziua de 29 aprilie, spre a-i fi ucenic. In anul 1892, noul vietuitor al lavrei a fost primit in obste, iar putin mai tarziu, a fost tuns in monahism.
In iarna anului 1900, suferind de o boala foarte grea, sfantul a fost tuns in schima monahala, in taina, primind numele Varsanufie, in cinstea Sfantului Varsanufie din Tver su Kazan, praznuit in ziua de 11 aprilie. Haina monahala nu a primit-o, insa, decat in iarna anului 1902, dupa ce s-a descoperit faptul ca a fost tuns in monahism pe patul de boala. Dupa aceea, in anul 1902, sfantul a fost hirotonit ierodiacon, iar un an mai tarziu, ieromonah.
In data de 1 septembrie 1903, Cuviosul Varsanufie a fost randuit spre a conduce duhovniceste obstea din Manastirea Shamordino, impreuna cu parintele Iosif, egumenul schitului. Nu dupa multa vreme, in anul 1904, odata cu inceperea razboiului ruso-japonez, Cuviosul Varsanufie a fost trimis pe front, ca preot militar. In iarna anului urmator, sfantul s-a intors in Manastirea Optina. Fiind batran, egumenul Iosif l-a randuit in locul sau pe Cuviosul Varsanufie. Sub conducerea sa, schitul s-a bucurat de multa prosperitate, atat materiala, cat si duhovniceasca.
Cuviosul Varsanufie, ca si ceilalti sfinti pe care i-a daruit lumii pamantul cel sfintit al Manastirii Optina, a primit de la Dumnezeu mari daruri duhovnicesti. Cunostea inimile oamenilor si tamaduia boli trupesti si sufletesti.
Cuviosul era un mare iubitor de carte, aplecandu-se cu deosebire spre citirea din Vietile Sfintilor. Deoarece aceste carti puteau fi gasite foarte usor, pretutindeni, parintele se intrista foarte mult cand afla ca multi nu se foloseau de ele.
Dupa anul 1908, sfantul a inceput sa sufere tot mai des de pe urma bolilor. In vara anului 1910, sfantul s-a simtit atat de rau, incat a trebuit sa plece de la slujba de noapte. In aceeasi noapte, sfantul a fost tuns in schima cea mare. Din mila lui Dumnezeu, sfantul a biruit boala si si-a revenit.
Venind tot mai multi frati in schit, care de care mai pretentiosi, dornici de libertate si cu multe neputinte, Cuviosul Varsanufie a inceput sa intampine oarecare dificultati in slujba sa. Astfel, nu dupa multa vreme, sfantul a fost numit egumen in manastirea din localitatea Golotvino, care se afla intr-o stare de decadere materiala.
In iarna anului 1913, imbolnavindu-se grav, Cuviosul Varsanufie a cerut binecuvantarea mitropolitului Macarie al Moscovei spre a se intoarce in Lavra Optina, insa acesta din urma nu a incuviintat dorinta sfantului.
Cuviosul Varsanufie a trecut la cele vesnice in ziua de 1 aprilie 1913, fiind asezat in biserica din localitatea Golotvino, pana in ziua de 6 aprilie. In ziua de 8 aprilie, trupul sfantului a fost asezat in Manastirea Optina, unde a fost si inmormantat.
"O, preaslaviti drepti ai lui Hristos, Cuviosilor Parinti si Stareti, Moise, Antonie, Isaachie, Ilarion, Anatolie; Iosif si al doilea Isaachie, Leon, Macarie, Ambrozie, Varsanufie, al doilea Anatolie, Nectarie si Nicon, ca sapte stalpi si sapte luminatori ati stralucit in Sihastria de la Optina! Auziti aceasta rugaciune a noastra si pogorati-ne de la Hristos dar de smerenie si pomenire a mortii, sa ne izbaveasca cu harul Sau de tot raul si sa ne invredniceasca de sfarsit crestinesc pe toti care ii cantam Lui: Aliluia!"
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.