Sfintii Barnabas si Sofronie, ctitorii Manastirii Soumela din Pont, sunt praznuiti pe 18 august. Sfantul Barnabas se numea inainte de tunderea in monahism Vasile, iar Sofronie purtase numele Sotirichos. Cei doi erau rude, unchi si nepot. Sfintii Barnabas si Sofronie s-au nascut in secolul al XI lea, in Atena.
Din Sinaxar aflam ca cei doi au fost chemati de Dumnezeu printr-un vis sa descopere icoana facatoare de minuni a Fecioarei Maria, Panagia Soumela.
Chipul Maicii Domnului din aceasta icoana a fost pictat de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, la cererea Maicii Domnului. Aceasta icoana s-a bucurat de o cinstire deosebita si din partea Sfantului Luca, de vreme ce a purtat-o in toate locurile in care a propovaduit Evanghelia.
Potrivit Traditiei, dupa moartea Sfantului Evanghelist Luca, icoana facatoare de minuni Panagia Soumela a stat intr-o manastire de langa Acropole si apoi mutata in Thiva, langa Atena, in Biserica Panaghia Ateniana. Maica Domnului a dus-o in mod miraculos (cca 380) in Muntele Mela din Trapezunt, astazi Turcia. Icoana a fost gasita in chip minunat de Sfintii Barnabas si Sofronie. Dupa ce au cautat-o in manastirile din Meteora, Sfantul Munte, Maronia (Tracia) si Constantinopol, in cele din urma au ajuns la Trapezunt. Locul in care au descoperit icoana a fost o pestera a muntelui Mela. Cei doi sfinti au ridicat aici o manastire care a devenit renumita in intreaga lume ortodoxa.
Manastirea a fost distrusa de turci in 1924. Dar prin lucrare dumnezeiasca, icoana a fost salvata si ingropata in ruinele manastirii. Dupa un timp, calugarul Ambrozie o scoate din ruine si o duce in Atena. Pastrata o vreme in Muzeul Bizantin din Atena, icoana facatoare de minuni Panagia Soumela ajunge in 1951 in Manastire Panagia Soumela din Grecia.
Cu postiri, rugaciuni si privegheri si multe nevointe si-au incheiat cuviosii viata lor dumnezeiasca. S-au odihnit in Domnul amandoi in aceeasi zi pe 18 August, care este si ziua lor de pomenire.
Redam cateva din sfaturile duhovnicesti ale Sfantului Barnabas, adresate monahilor inainte de trecerea sa la cele vesnice: „Silindu-ne sa urmam izbanzile fericitilor parintilor nostri, in pustia in care am fost chemati, in acesta sa si ramanem pana la sfarsit, stand treji si staruind in rugaciune, ca sa nu intram in ispita. Imbogatindu-ne in smerenia cea de fericita pomenire si silindu-ne sa dobandim bogatia cea netrecatoare si preacinstita a neagonisirii, multumindu-ne sa avem hrana si acoperis deasupra capului, dupa cum ne-au invatat Apostolii. Cel ce este incercat, sa nu se mandreasca pentru multimea izbanzilor sau acestea despre sine sa le scoata in evidenta, sau pe cei care nu au avut asemenea izbanzi sa-i judece fariseic, pentru ca sa nu sufere naufragiul caderii: caci daca pe prietenul tau il judeci, pe tine insuti neincetat sa te cercetezi, si daca pe cele din urma le uiti, pe cele ce urmeaza le poti lucra”.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.