Cuviosul Părinte Andrei Criteanul s-a născut în cetatea Damascului, în preajma anului 660, fiind fiul unor părinţi evlavioşi şi iubitori de Dumnezeu, care se numeau Gheorghe şi Grigoria. Cel care avea să devină „alăută bineviersuitoare a Bisericii” şi „liră cu dulce glăsuire”, numit „exarhul cântăreţilor bisericeşti şi starostele scriitorilor”, din voia lui Dumnezeu, până la vârsta de 7 ani, nu a glăsuit deloc. Când a împlinit 8 ani, într-una dintre zilele de sărbătoare, tânărul Andrei a venit la biserică împreună cu părinţii lui şi a participat, aşa cum era obiceiul familiei, la dumnezeiasca Liturghie. După ce s-a împărtășit, chiar în acea clipă a început a glăsui articulat, ca şi cum n-ar fi fost captiv celor şapte ani de tăcere. A arătat mult drag de învăţătură, iar după ce a deprins literele de bază şi după ce şi-a însuşit în cel mai înalt grad ştiinţa gramaticii, s-a pregătit pentru o mai înţeleaptă educaţie, fiind adus, la vârsta de 15 ani, de părinţii lui la Biserica Sfintei Învieri de la Ierusalim, unde avea să vieţuiască numai şi numai pentru Dumnezeu, Dătătorul de viaţă.
Minunându-se cu toţii de evlavia, blândeţea şi priceperea lui, nu după mult timp, deşi foarte tânăr, a fost numit secretar al Patriarhiei Ierusalimului. A căutat însă mereu singurătatea, dedicându-şi viaţa rugăciunii către Bunul Dumnezeu. După ce a vieţuit în linişte mai mulţi ani şi s-a zăvorât în chilia lui, nu a îngăduit Dumnezeu ca acesta să rămână multă vreme ascuns, ci l-a descoperit pe el, atât spre câştigul lui sufletesc, cât şi pentru cel al aproapelui. I s-a făcut cunoscută împăratului de atunci vieţuirea lui aleasă, bazată pe cunoaşterea în profunzime a scrierilor despre viaţa Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Acesta a fost motivul delegării sale pentru a participa la lucrările celui de-al şaselea Sinod Ecumenic convocat la Constantinopol de Împăratul Constantin cel Nou, care s-au desfăşurat între anii 680-681, unde au participat 170 de episcopi, dar şi preoţi şi monahi luminaţi. Aici s-a aflat și tânărul Andrei, care a și avut un rol important, prin mărturisirea sa de credinţă.
Ulterior acestui eveniment important din viaţa Bisericii (care îi pomeneşte în fiecare an pe Sfinţii Părinţi de la Sinodul al VI-lea Ecumenic pe 23 ianuarie, dar şi în a noua duminică după sărbătoarea Rusaliilor), Andrei este hirotonit şi numit arhidiacon al Catedralei „Sfânta Sofia” din Constantinopol. Nu după multă vreme, în timpul împăratului Iustinian a II-lea, a fost numit episcop în Gortyna, metropolă a Insulei Creta, unde a avut o slujire pastorală aleasă.
Calităţile care l-au făcut cu adevărat vestit pe Sfântul Andrei Criteanul au fost cele inspirate de Bunul Dumnezeu. Astfel, rămâne cunoscut peste veacuri datorită darurilor sale oratorice şi imnografice. El a pus bazele unei noi forme de imnografie liturgică, anume canonul. Este autorul Canonului cel Mare de Pocăinţă care se citeşte în prima şi în a cincea săptămână din Postul Mare. Totodată, a compus numeroase tropare şi stihiri cântate la marile sărbători ale Bisericii: Învierea lui Lazăr, Duminica Floriilor, Naşterea Domnului, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Înălţarea Sfintei Cruci sau la pomenirile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. De asemenea, de la Sfântul Andrei Criteanul se păstrează 22 de predici frumos alcătuite. Este cunoscută evlavia sa pentru Maica Domnului, căreia îi dedică cele mai frumoase cântări şi predici: „Dacă s-ar măsura pământul cu palma şi marea s-ar putea circumscrie cu funia, şi cerul s-ar proporţiona în coţi, şi s-ar putea număra mulţimea stelelor, dacă s-ar putea socoti picăturile de ploaie sau firele de praf şi de nisip sau dacă am putea cântări greutatea vânturilor, poate atunci am fi în stare a îmbrăţişa întreg cuprinsul admiraţiei pentru pururea Fecioara Maria”.
După o vieţuire virtuoasă, înaltă şi iubitoare de Hristos, Sfântul Andrei Criteanul a trecut la Domnul în a doua jumătate a veacului al VIII-lea, sfintele sale moaşte fiind duse la Constantinopol. Este prăznuit de Biserica Ortodoxă în fiecare an pe data de 4 iulie.
* Informaţiile sunt preluate din volumul Viața și Canonul Paraclis ale Sfântului Andrei Criteanul, Traducere din greaca veche de monahia Parascheva Enache, carte apărută la Editura Doxologia în anul 2023.
Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Iaşilor
-
Talcuirea Canonului Sfantului Andrei Criteanul
Publicat in : Editoriale -
Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul
Publicat in : Viata liturgica -
Canonul Sfantului Andrei Criteanul
Publicat in : Viata liturgica -
Sfantul Andrei Criteanul
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.