Sfantul Leontie de la Radauti este sarbatorit pe 1 iulie. Acest sfant purtator de Dumnezeu, Leontie, s-a nascut din parinti dreptmaritori crestini, in orasul Radauti, la inceputul secolului al XIV-lea.

Inca din pruncie, mergand cu parintii sai la biserica, a fost cuprins de o mare dragoste fata de casa lui Dumnezeu, unde, mai apoi, mergea zilnic si asculta cu toata luarea aminte intreaga slujba, cautand sa se apropie cat mai mult sufleteste de sfintitii slujitori, de Cuviosii Parinti si de ostenitorii de la aceasta biserica voievodala.

Parintii din obstea Catedralei, vazandu-l cu atata dragoste pentru casa lui Dumnezeu si pentru sfintele slujbe, l-au primit in obstea lor, unde fericitul Leontie in toate arata ravna si smerenie.

Pentru viata lui duhovniceasca a fost calugarit, primind numele de Lavrentie. Ravna lui pentru nevointele duhovnicesti sporea tot mai mult. Luand binecuvantare de la staretul obstii, s-a indreptat catre un loc sihastresc, nu departe de Putna, unde erau cativa sihastri. Mitropolitul Moldovei de atunci, Iosif Musat, afland de aceasta vatra sihastreasca cu randuiala prea frumoasa, a mers si a sfintit biserica acelui schit si, o data cu aceasta, a hirotonit in preot pe Cuviosul Lavrentie, numindu-l tot atunci egumen, potrivit dorintei acelei obsti.

Aici, in aceasta cuvioasa obste, vine sa se nevoiasca si Cuviosul Daniil Sihastrul, sub povata parintelui sau duhovnicesc Lavrentie.

Infiintandu-se scaun episcopal la Radauti, in timpul lui Alexandru cel Bun, nu dupa multa vreme de la intemeierea Episcopiei Radautilor, Cuviosul Lavrentie este chemat la aceasta inalta vrednicie si raspundere de ierarh. Primind harul arhieriei, din ascultare, lasa locul nevointelor sale sihastresti. Arhiereu fiind, nu a incetat nici o clipa nevointele duhovnicesti. A hirotonit preoti si diaconi, a sfintit biserici si a vegheat la pastrarea randuielilor canonice, pazind scumpatatea si pogoramantul in toate cele randuite de Biserica lui Hristos spre folosul cel mantuitor al pastoritilor sai sufletesti.

Dupa ani multi de arhipastorie, simtindu-se slabit cu trupul, s-a retras din scaunul arhieresc reintorcandu-se la manastirea sa, Laura.

Aici, a primit schima cea mare, luand numele de Leontie, nevoindu-se zi de zi si ducand cu adevarat viata de inger in trup, pana la trecerea sa la cele vesnice.

Cunoscandu-si dinainte sfarsitul vietii sale pamantesti, a chemat intreg soborul pentru a le da ultimele sale povete parintesti. A randuit ca egumen al acestei sfinte manastiri pe cel mai apropiat ucenic al sau, pe Cuviosul Daniil Sihastrul si, binecuvantandu-l, a adormit in Domnul intru nadejdea invierii si a vietii vesnice. Credinciosii si fiii lui duhovnicesti veneau la mormantul sau primind binecuvantare si tamaduiri de tot felul de boli. Curand a fost dezgropat si dus la Radauti potrivit dorintei credinciosilor. La racla moastelor sale venea multa lume, din imprejurimi si chiar de la mari departari, cunoscand darul lui Dumnezeu care se revarsa cu prisosinta asupra celor care se rugau cu credinta.

Amintirea faptelor sale minunate a ramas din generatie in generatie pana astazi. Satul Laura, unde a fost manastirea in care s-a nevoit Sfantul Leontie pe cand era egumenul manastirii, inainte de a fi chemat la treapta arhieriei, ii poarta numele; acest nume de Laura era numele acelei manastiri.

Cu rugaciunile Sfantului Ierarh Leontie, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. Amin.

Rugaciune catre Sfantul Leontie de la Radauti

Sfinte Preacuvioase Parinte Ierarhe Leontie, primeste smerita noastra rugaciune, precum Mantuitorul a primit cei doi bani ai vaduvei, si cere pentru noi dar si putere, ca toate poftele trupesti calcand, sa vietuim in buna cinstire si curatie, agonisind iertare de pacate si trecere fara primejdie in ceasul mortii, si cand vom trece noi intru nadejdea invierii spre viata de veci, pururea sa ne desfatam de preafericita fata a lui Dumnezeu Celui in Treime inchinat si slavit, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.