Cuvantul IPS Andrei la 1 Decembrie 2006 - Ziua Nationala a Romaniei
Marita Adunare,
Este ultima sarbatoare nationala de dinaintea intrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Si, pe buna dreptate, ne intrebam: "Ce valoare vom avea noi in ochii celorlalte natiuni sau chiar in propriii nostri ochi?" incerc sa dau un raspuns folosindu-ma de ceea ce a scris un mare roman, Simion Mehedinti: "Un popor, ca orice om in parte, atat pretuieste, cat a inteles din Evanghelie si cat poate sa urmeze invataturii lui Iisus".
Invatatura lui Iisus a dospit toata spiritualitatea si cultura Romaniei, si nu numai a Romaniei, ci si a Europei intregi. Din aceasta invatatura izvorasc cele mai alese virtuti si cel mai echilibrat mod de viata. Domnul Hristos, venind intr-o lume marcata de pacat, de rautate si de ura, a dat tuturor lucrurilor un alt sens: El, in locul mortii, afirma viata; in locul urii, iubirea; in locul violentei, iertarea; in locul pacatului, sfintenia; in locul egoismului, altruismul; in locul viciului, virtutea; in locul robiei, libertatea; in locul orgoliului, smerenia; in locul atasamentului exagerat fata de bunurile materiale, atasamentul fata de bunurile spirituale; in locul imparatiilor pamantesti trecatoare, imparatia Cerurilor, vesnica si netrecatoare.
Si romanii au urmat, in parte, acestei invataturi. De aceea crestinismul romanesc are, potrivit aceluiasi autor, cateva trasaturi distincte: nu cunoaste razboaie confesionale; confera primat sufletului asupra trupului; este legat fiintial de viata arhaica a poporului; cultiva simfonia bizantina dintre Stat si Biserica; n-a dat nastere la erezii; este prezent in tot folclorul national; nu cultiva pornirea spre razbunare; accepta suferinta ca mijloc de purificare morala; crede in biruinta binelui asupra raului si da prioritate frumusetii morale asupra justitiei formale.
Toata spiritualitatea si cultura noastra au avut doua coordonate esentiale: credinta in Dumnezeu si dragostea fata de valorile nationale, care alcatuiesc ceea ce se numeste in grai popular "Legea romaneasca". Asa se si explica faptul ca cei 50 de ani de comunism n-au reusit sa le nimiceasca, iar in 1989, cand a venit libertatea, mai toti am rasuflat usurati. Spun "mai toti", pentru ca sunt si exceptii, de genul celor care in toamna aceasta s-au tulburat ca s-a facut rugaciune la inceputul anului scolar, sau ar fi vrut sa-L scoata pe Hristos si icoana Lui din scoala.
Dar omul acestui neam este cu frica de Dumnezeu. Oamenii sunt constienti ca sunt trecatori, dar Patria ramane. "Viitorul este al Patriei, pe care o sarbatorim astazi, al celor care au fii si parinti, al celor care vietuiesc prezentul, traind sau murind, caci si cei morti sunt temelia unei Patrii si cei care nu mai sunt raman, depun marturie pentru Patrie, pentru acest pamant a carui ravna si destinatie este transfigurarea, iluminarea si spiritualizarea, chiar de s-ar cutremura muntii si s-ar muta in inima marii".
Este important ca in spiritul acestor valori sa ne crestem tinerii, chiar daca actualmente, din pricina saraciei si a lipsei locurilor de munca, temporar, multi pleaca la munca in Apus; dar ei vor fi Romania de maine. Iar in Uniunea Europeana in care intram - credem noi - aceste valori ne reprezinta. Fara cultura noastra, fara spiritualitatea noastra, fara credinta noastra, fara specificitatea noastra, nu mai reprezentam absolut nimic si suntem inghititi de valul vremelniciei. Si ca sa-i crestem pe tineri, trebuie sa-i si avem. Or, observam cu ingrijorare cum natalitatea scade, iar cauza principala este de natura morala, iar nu neaparat economica. Credinta noastra ar trebui sa ne convinga sa gandim altfel. Nu cred ca voi fi deloc banal daca voi incheia cuvantul meu de la Sarbatoarea Nationala folosindu-ma de versurile lui Eminescu:
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie
La trecutu-ti mare, mare viitor!
La multi ani, Romania!
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.