1 Decembrie 1918 - Sarbatoarea sufletului romanesc
Unirea pe veci a Transilvaniei cu Tara-Mama, infaptuita la 1 Decembrie 1918, ramane pentru totdeauna in istoria nationala implinirea emotionanta a celui mai mare dor al sufletului romanesc.
Transilvania, martirizata vreme de o mie de ani, traieste de aproape un secol incoace izbanda plenara a sufletului ei romanesc. A sufletului ei curat, in malurile caruia s-au napustit puhoaiele singeroase ale lui Attila si n-au reusit sa-l clinteasca din matca lui de odinioara si de totdeauna. A sufletului ei sfant, zdrobit sub grindina hohotitoare a calaretilor din pusta care n-au putut nimici horele romanesti de comuniune sufleteasca cu stramosii si fratii de dincolo de munti, zdrobiti si ei de alte valuri nemiloase ale istoriei.
Unirea pe veci a Transilvaniei cu Tara-Mama, infaptuita la 1 Decembrie 1918, ramane pentru totdeauna in istoria nationala implinirea emotionanta a celui mai mare dor al sufletului romanesc.
Pentru ca, mai mult decat cu mileniile si secolele, vesnicia unui neam se masoara cu sufletul. Toate Golgotele de pe fata pamantului si toate rastignirile au fost si vor fi biruite de suflet. Mai tare decat piatra si decat diamantul, sufletul este cea mai uriasa forta din Cosmos, pe care nici moartea nu este in stare s-o rapuna. De aceea, taria morala si creatoare a popoarelor se masoara nu la scara mondiala a valorilor materiale pieritoare sau a bunurilor dobandite cu japca, ci doar dupa puterea lor sufleteasca; dupa acea putere sufleteasca de a rezista in fata tuturor hoardelor si urgiilor vremurilor si de a inalta catedrale vietii si coloane infinite in timpuri de pace. Este cerbicia duhului, milenara, pe care si-au lasat-o stramosii si pe care semintiile pamintului, daca o au, o lasa mostenire urmasilor.
Sufletul romanesc, acelasi in Transilvania, Muntenia si Moldova, este mostenirea cea mai de pret pe care ne-au lasat-o inaintasii nostri si care a tinut neplecat, in ceasurile grele de cumpana si rastignire nationala, trunchiul viguros al poporului nostru. Calit la focul necrutator al istoriei, sufletul romanesc a facut in fata lumii intregi dovada rezistentei si a insusirilor sale creatoare. Acestui suflet romanesc ii inchinam intreaga noastra slujire si fiinta, spre slava neamului din care purcedem.
Iata de ce, acum mai mult decat oricand, noi, toti Romanii, din Tara sau de peste hotare, trebuie sa facem din implinirea a nouazeci de ani de la unirea Transilvaniei noastre dragi cu Tara-Mama o adevarata sarbatoare a sufletului romanesc, fauritorul aspiratiilor noastre actuale si al idealurilor nationale.
+ Bartolomeu ANANIA
Sursa: monitorulcj.ro
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.