Un alt aspect important care îi uneşte pe cei doi Sfinţi, Sfântul Paisie şi Sfântul Serafim de Sarov, este marele Har, pe care binecuvântata lor prezenţă îl revărsa în afară.

Este cunoscut dialogul dintre Sfântul Serafim de Sarov şi Motovilov, un om care a avut o legătură strânsă cu acest Stareţ rus. Motovilov căuta să afle ce înseamnă viaţa creştină şi, discutând cu Sfântul Serafim, acesta i-a spus că adevăratul scop al vieţii creştinului este dobândirea Duhului Sfânt. In continuare, Motovilov l-a întrebat cum putea să dobândească Duhul Sfânt, iar Sfântul Serafim i-a răspuns că aceasta se săvârşeşte prin rugăciune, de vreme ce rugăciunea atrage Harul Duhului Sfânt. Atunci Motovilov a început să întrebe cum ar putea deveni şi el martorul acestui lucru, cum ar putea, adică, să-L vadă în trupul şi fiinţa unui om pe Duhul Sfânt, iar Sfântul Serafim l-a îmbrăţişat şi i-a spus:

„Dragul meu, noi amândoi suntem acum în Duhul Sfânt, de ce nu mă priviţi?" Iar Motovilov i-a răspuns: „Batiuşka, nu vă pot privi, căci chipul v-a devenit mai strălucitor decât soarele şi ochii mei au orbit." Sfântul Serafim i-a spus: „Nu vă temeţi, căci şi dumneavoastră aţi devenit acum purtător de lumină ca şi mine. Şi dumneavoastră v-aţi umplut acum de Duhul Sfânt, altfel nu m-aţi fi putut vedea aşa cum mă vedeţi."

Mai apoi Motovilov povesteşte că Sfântul Serafim i-a spus: „Dragul meu, de ce nu mă priviţi? Nu vă temeţi, Domnul este cu dumneavoastră." Şi Motovilov continuă: „Inchipuiţi-vă un soare în cea mai puternică strălucire a sa în miezul zilei, iar în centrul lui să vedeţi chipul unui om care vorbeşte cu voi."

Sfântul Serafim l-a întrebat: „Ce simţiţi?" El a răspuns: „Linişte, o pace de nespus. Imi simt inima umplându-se de o bucurie negpăită, o căldură mai presus de cuvinte, simt încă şi o asemenea mireasmă, pe care niciodată n-am mai simţit-o." Sfântul Serafim i-a explicat că aceasta este trăirea cuvântului lui Hristos: „împărăţia cerurilor este înlăuntrul vostru."

La finalul acestei întâmplări, Motovilov l-a întrebat pe Sfântul Serafim dacă îşi va putea aminti această milostivire a lui Dumnezeu care îi cercetase în acea zi, iar Sfântul i-a răspuns: „Cred că Domnul vă va ajuta să o păziţi în inima dumneavoastră, căci aceasta nu ni s-a dat numai nouă, ci prin noi, tuturor celorlalţi. Mergeţi în pace!"

Această întâmplare este cunoscută. Motovilov s-a învrednicit, pe când se afla în preajma Sfântului Serafim de Sarov, care i-a spus că scopul vieţii duhovniceşti este dobândirea Duhului Sfânt, şi l-a îmbrăţişat, să-l vadă pe Sfânt în Lumină. Domnul m-a ajutat să merg la Mănăstirea Diveevo, unde se află, aşezate în biserică, moaştele
Sfântului Serafim, iar în afara mănăstirii, mormântul lui Motovilov.

Cu multă emoţie mi-am amintit această întâmplare minunată pe care o citisem în viaţa Sfântului Serafim.

O întâmplare asemănătoare a avut loc şi în viaţa Părintelui Paisie Aghioritul, pe care Dyonisios Farasiotis - deşi semnează cu un pseudonim, această persoană este reală - o descrie în cartea sa, cu titlul Marii iniţiaţi ai Indiei şi Părintele Paisie.

Autorul povesteşte cum a mers în Orient pentru a-i întâlni pe maeştrii guru ş.a. şi cum l-a cercetat apoi pe Părintele Paisie, care l-a slobozit de demonul încuibat înlăuntrul său. După numeroasele sale vizite în Orient, acest tânăr a mers de multe ori la Părintele Paisie şi a vorbit cu dânsul, pentru a afla răspuns la întrebările care-l preocupau şi pentru a primi folos duhovnicesc. El însuşi istoriseşte:

„Intr-o zi, plecând de la chilia bătrânului, mi-am amintit la poartă ceva care mă frământa.

- Părinte, yoghinul acesta, Niranjan, scotea o lumină!... i-am spus.

- Ce lumină?

- Uite, aşa cum şedeam toţi adunaţi în jurul său, deodată a ieşit din trupul lui şi ne-a învăluit pe toţi o lumină aurie, ca o sferă care se mărea continuu. Apoi am simţit cum mă transform cu totul, cum mi se schimbă mintea. Ce lumină era aceea?

Părintele şi-a ridicat mâna cu un gest suav, şi mi-a pus-o pe cap fără să spună nimic...

O lumină s-a răspândit pretutindeni, umplând toată curtea. Oriunde priveam în jurul meu, vedeam această lumină. Bătrânul era izvorul din care ea se revărsa. In ciuda intensităţii ei, ochii nu mă dureau; era imaterială şi nespus de dulce. Nu mă săturam privind-o. Deşi avea însuşiri cu totul supranaturale, nu simţeam uimire, ci mă bucuram de ea în chipul cel mai firesc. Eram îmbătat de această lumină pe care o absorbeam cu întreaga mea fiinţă, în acelaşi timp, mintea îmi rămăsese complet lucidă, receptivă la toate elementele din mediul înconjurător. De altfel, cele cinci simţuri funcţionau normal, cu singura deosebire că li se adăugase unul nou: «vederea duhovnicească».

Imi amintesc că era miezul zilei, cu un soare arzător. Insă strălucirea luminii imateriale a Părintelui Paisie eclipsa pur şi simplu lumina soarelui, covârşind-o cu mult în intensitate. Mi-e greu să estimez durata acestui fenomen."(Dyonisios Farasiotis, Marii iniţiaţi ai Indiei şi Părintele Paisie, op.cit., pp. 313-314. n.trad.)

Dincolo de aceste întâmplări, amândoi aceşti binecuvântaţi sfinţi, Sfântul Serafim de Sarov şi Sfântul Paisie Aghioritul, s-au învrednicit în repetate rânduri, prin lucrarea Harului Dumnezeiesc, de multe descoperiri, de arătarea Maicii Domnului, a sfinţilor, a îngerilor, a Bisericii cereşti, în general.

Toate cele amintite, adică vieţuirea în pustie, dragostea sinceră, dezinteresată, faţă de oameni, legătura cu făpturile necuvântătoare şi experienţa Duhului Sfânt sunt punctele comune ce vădesc numeroasele asemănări dintre vieţile celor doi sfinţi, a Sfântului Serafim de Sarov şi a Sfântului Paisie Aghioritul.

De aceea, socotesc că Sfântul Serafim de Sarov a fost un mare Sfânt în Rusia secolului al XlX-lea, un far prealuminos pentru tot poporul ortodox rus şi pentru întreaga lume, după cum şi Sfântul Paisie a fost un minunat Sfânt al secolului al XX-lea, un soare strălucitor care a luminat Grecia şi întreg poporul ortodox. Amândoi au mângâiat poporul şi i-au dăruit mărturia Dumnezeului Celui Viu.

Amândoi aceşti mari sfinţi au arătat în chip limpede puterea Tradiţiei isihaste care odrăsleşte sfinţi, iar sfinţii sunt slava Bisericii şi mângâierea poporului lui Dumnezeu.

 IEROTHEOS, MITROPOLIT AL NAFPAKTOSULUI

Fragment din cartea "Sfantul Paisie Aghioritul", Editura Sophia

Cumpara cartea "Sfantul Paisie Aghioritul"

• Relatia spirituala desavarsita a Maicii Domnului cu Duhul Sfant
  Publicat in : Maica Domnului
• Cine este Duhul Sfant?
  Publicat in : Sfanta Treime
• Si intru Duhul Sfant, Domnul de-viata-facatorul
  Publicat in : Dogma

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: