Sapaturile arheologice de la biserica din Feleac, ctitoria lui Stefan cel Mare, au scos la iveala 21 de morminte datate in secolul al XIII-lea. Dintre acestea, 4 se presupune ca ar apartine unor episcopi, avand in vedere evolutia localitatii unde se stie ca a functionat un important centru eparhial transilvanean. Istoricii spun ca mormintele dovedesc existenta localitatii Feleac cu un secol anterior anului oficial de atestare documentara, cunoscut pana in prezent ca fiind 1367.

La inceputul lunii martie 2011, o echipa de arheologi a demarat cercetari de specialitate la biserica episcopala din localitatea Feleac, judetul Cluj, unde de-a lungul timpului a functionat o episcopie, ridicata ulterior la rangul de arhiepiscopie, pentru ca ceva mai tarziu sa se ateste existenta chiar a unei mitropolii cu sediul la Feleac. Cele mai vechi morminte descoperite sub biserica au o vechime mai mare decat cea a locasului, iar daca investigatiile ce vor urma nu vor face alte dezvaluiri, istoricii vor ramane la convingerea ca 4 dintre acestea apartin unor episcopi de la Feleac. Specialistii sunt de parere ca posibilitatea ca sub biserica sa fi fost inmormantati 4 ierarhi este destul de mare dat fiind numarul clasic al celor care au pastorit in aceasta zona. In perioada urmatoare vor fi efectuate mai multe analize genetice, bio-chimice si antropologice, pentru a stabili cu exactitate sexul celor ingropati acolo si circumstantele.

Istoricul clujean Alexandru Simon, care a supravegheat santierul de la biserica din Feleac, afirma ca pana la finalizarea tuturor cercetarilor, orice consideratie este preliminara: „Au fost gasite 21 de morminte, dintre care cu ingropare sigura in cadrul bisericii sunt 4. Celelalte morminte sunt anterioare bisericii in forma pe care o cunoastem noi astazi, de la sfarsitul anilor 1480. Avem ingropari pe un esantion de aproximativ 3 secole. Cele mai vechi morminte dateaza de la sfarsitul secolului al XIII-lea, ceea ce coboara data de asezare a Feleacului ca atare cu aproximativ 100 de ani. Este demn de remarcat faptul ca nu avem niciun mormant ulterior anilor 1530-1540, ceea ce coincide cu data de atestare a ultimului ierarh la Feleac. Aceste 4 morminte ies in evidenta prin urmatoarea particularitate: doua dintre ele au acoperamant pastrat integral din caramida, celelalte sunt cu acoperamant din caramida deranjat, inmormantarile sunt inmormantari de fete bisericesti. Toate mormintele acestea sunt plasate la vechea intrare a bisericii, doua de o parte, doua de cealalta, lucru deosebit de interesant”.

Sapaturile la biserica din Feleac au fost oprite saptamana trecuta, insa arheologii vor relua cercetarile dupa praznicul Invierii Domnului, cand urmeaza sa fie efectuate sapaturi in exteriorul bisericii, dar si in jurul altarului. Santierul ar putea fi inchis pana la inceputul verii.

Atestarea satului Feleac

In aproape jumatate de veac de domnie a lui Stefan cel Mare (1457-1504), Transilvania si Moldova s-au apropiat tot mai mult, bunele legaturi de vecinatate fiind dovedite in nenumarate randuri. Desi aceste legaturi au fost incepute in timpul domniei, in Transilvania, a regelui Matia Corvinul, ele au continuat si dupa moartea sa, in 1490, in timpul lui Bartolomeu Dragfi, Stefan cel Mare dobandind doua regiuni importante in Transilvania: Ciceul si Cetatea de Balta. Fiind vazut ca un ales si trimis de Dumnezeu, Stefan cel Mare a capatat, in timp, atasamentul romanilor transilvaneni, in apararea carora era chemat adesea. Era legat de aceste tinuturi si prin propriile-i radacini, fiind nepot al maramureseanului Bogdan Voievod.

Prima atestare documentara a Feleacului a fost in anul 1367, localitatea fiind incredintata orasului Cluj, bucurandu-se de privilegii speciale. Drepturile romanilor de aici au fost reafirmate in 1415, de regele Sigismund de Luxemburg.

Primii Episcopi de la Feleac

Prin aportul ctitoricesc si financiar al voievodului Stefan, precum si al urmasilor sai, apar mai intai, la Vad si la Feleac, doua centre episcopale romanesti. Beneficiind de conditii deosebite din toate punctele de vedere, Feleacul urma sa devina un important centru religios si de cultura, primii episcopi romani din Transilvania fiind cunoscuti in prima jumatate a secolului al XV-lea, incepand cu Marcu, urmat de Danciu, fiul preotului din Feleac, de la care a mostenit intreaga avere. Episcopul Danciu a fost cel care a construit biserica din piatra, lasand scris un text din care reiese ca in anul 1488 scaunul vladicesc de la Vad fusese ridicat la rangul de arhiepiscopie, urmand ca peste alti 10 ani sa se aminteasca aici de o mitropolie, al carei titular nu poate fi numit cu certitudine. Ultimul dintre ierarhii de la Feleac se presupune a fi Petru, mentionat in anul 1638.

Biserica episcopala din Feleac

Biserica episcopala din localitatea Feleac a fost construita in jurul anului 1488, in timpul arhiepiscopului Daniil, cu ajutorul lui Stefan cel Mare, aceasta biserica inlocuind-o pe una mai veche, probabil din lemn. Locasul are hramul „Sfanta Paraschiva” si a suferit putine modificari, fiind restaurata in 1922. A fost dotata in timpul domniei lui Stefan cel Mare cu manuscrise si carti de valoare, intre care un Liturghier slavon si Tetraevanghelierul din 1488, care atesta existenta Arhiepiscopiei din Feleac. Biserica a fost inzestrata cu pictura murala in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, din care au ramas cateva urme pana astazi.

Sursa: radiorenasterea.ro