Apelul lansat de catre participantii la cea de-a XX-a Adunare Internationala pentru Pace, Nicosia, 16-18 noiembrie 2008
Barbati si femei de religii si culturi diferite ne-am reintalnit in Cipru, in aceasta frumoasa insula ranita, pentru a ne ruga, dialoga si incerca sa facem sa creasca o civilizatie a pacii de care lumea are atata nevoie, pentru a nu deveni inumana. Au fost zile de pace, pline de increderea ca, pacea este posibila.
Traversam o perioada dificila a istoriei. Foarte multe lucruri sigure sunt zguduite de criza economica prin care trece astazi omenirea. Multi sunt pesimisti in ce priveste viitorul ei.
De fapt, foarte multi sufera in timpurile noastre din cauza razboaielor, a saraciei si a violentei. Nu poti fi fericit intr-o lume plina de atata suferinta. Nu poti sa-ti inchizi inima in fata compasiunii. Simtim durerea popoarelor victime ale razboaielor, durerea celor care sunt nevoiti sa-si lase propriile case pe motive etnice si nationaliste, durerea celor rapiti sau disparuti. Multi, foarte multi, sunt in suferinta.
Acesta nu este momentul pentru a te inchide in pesimism, ci este momentul de a asculta durerea celor multi si de a lucra impreuna pentru a pune bazele unei noi ordini mondiale a pacii. In cautarea justitiei, dialogul, respectul pentru cei slabi sunt instrumentele pentru a construi aceasta noua ordine. Dar pentru a face aceasta este nevoie de mai mult spirit si de mai mult sens al umanitatii! O lume fara spirit devine repede o lume inumana.
Traditiile noastre religioase, cu toate diferentele lor, afirma cu voce tare ca o lume fara spirit nu va putea niciodata sa fie umana: striga ca, spiritul si umanitatea nu pot fi calcate in picioare de razboaie; cer pacea. Doresc pacea, o cer, o implora in rugaciunile lor adresate lui Dumnezeu. Religiile stiu ca a vorbi de razboaie in numele lui Dumnezeu este un lucru absurd, este o blasfemie. Sunt convinse ca din violenta si din terorism nu se poate naste o umanitate mai buna. Nu cred in pesimismul din intalnirea inevitabila dintre religie si civilizatie. Spera si se roaga pentru ca, intre popoare si intre oameni sa se construiasca o adevarata comunitate a pacii.
Nici un om, nici un popor, nicio comunitate nu este o insula. Exista in permanenta nevoia de celalalt, de prietenie, de iertare si de ajutorul celuilalt. Avem un destin global comun: ori traim impreuna in pace, ori pierim impreuna. Razboiul nu este niciodata inevitabil si in orice caz lasa urme adanci si in inima celui care invinge.
Nicio ura, nici un conflict, nici un zid nu poate rezista in fata rugaciunii, a dragostei care devine dialog si a iertarii. Dialogul nu te slabeste, ci dimpotriva te intareste. Este adevarata alternativa a violentei. Nimic nu este pierdut in dialog. Totul poate deveni posibil. Pentru aceasta, aici in Cipru, ne rugam pentru ca orice injustitie, orice razboi, orice rau sa fie imediat sters, iar popoarele sa redevina frati, plecand din aceasta insula si pana in Orientul Mijlociu, in Africa, in America Latina si in intreaga lume.
Dumnezeu sa daruiasca atunci intregii lumi marele dar al pacii, pentru rugaciunile tuturor credinciosilor!
Nu este o utopie raiul pe pamant, dar este necesar sa construim o lume mai umana. Acest lucru este posibil daca exista spiritul de fratietate. Nici un razboi nu a fost niciodata sfant. Numai pacea este sfanta!
Dumnezeu sa daruiasca intregii lumi marele dar al pacii, pentru rugaciunile tuturor credinciosilor!
Sursa: basilica.ro
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.