Astazi, ortodocsii il pomenesc pe Sfantul Paisie de la Neamt
Sfantul Paisie Velicicovschi de la manastirea Neamt, este unul din marii nevoitori si innoitori ai monahismului romanesc din veacul al XVIII-lea.
Este pomenit de Biserica Ortodoxa Romana in fiecare an, la data de 15 noiembrie. S-a nascut in orasul Poltava, din Ucraina, la 21 decembrie 1722. Ajunge in Tara Romanesca si vietuieste in schiturile Dalhauti, Traisteni, Poiana Marului si Carnu. Ii cunoaste pe schimonahii Vasile de la Poiana Marului, Onufrie de la Carnu si alti parinti cu viata aleasa.
Ajunge in schitul Varzaresti, apoi la manastirea Dragomirna, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca. Intocmeste un fel de regulament, in 28 de puncte, cu felurite randuieli privitoare la viata monahala. Introduce pravila folosita in schitul Sfantul Ilie, ale carei indatoriri de capetenie erau: viata de obste, ascultarea, smerenia, saracia, munca, slujbele dupa tipic, respectarea randuielilor calugaresti, marturisirea pacatelor si altele. Traduce scrieri ascetic-mistice din greceste, in slavona si romana si corecteaza traducerile vechi din Antonie cel Mare, Macarie, Marcu Ascetul, Teodor Studitul, Filotei Sinaitul, Grigorie Sinaitul, Simeon Noul Teolog. A intocmit o lucrare despre Rugaciunea mintii, in sase capitole.
In 1775, din cauza ocuparii Moldovei de nord (Bucovina) de catre imperiul austriac catolic, staretul, cu intreaga obste, paraseste Dragomirna si ajunge la manastirea Secu. In anul 1779, la dorinta domnitorului Constantin Moruzi, lui Paisie i s-a incredintat si egumenia manastirii Neamt. Astfel, lasa la Secu pe duhovnicul Ilarion si se muta la Neamt. Aici a introdus aceleasi randuieli de viata pe care le traise la Athos si in cele doua manastiri moldovene, adica: viata de obste, slujbe dupa tipic, predici, grija pentru bolnavi, batrani si calatori, marturisirea gandurilor catre parintii duhovnicesti, munca la camp sau in diferite ateliere. Numarul vietuitorilor nemteni s-a ridicat la 700, intre care erau moldoveni, munteni, transilvaneni, rusi, ucrainieni, bielorusi, greci, bulgari, sarbi si chiar fosti necrestini trecuti la Ortodoxie. S-au continuat si aici traducerile din scrierile Sfintilor Parinti si ale marilor asceti in limbile romana si slavona. S-a format chiar o adevarata "scoala" de traducatori. O traducere a Filocaliei, in slavo-rusa, intocmita de Paisie, a aparut la Petersburg, in 1793. In felul acesta, prin stradaniile staretului Paisie, manastirea Neamt a devenit cel mai insemnat centru de cultura teologico-ascetica din tarile romane.
A trecut la cele vesnice la 15 noiembrie 1794 si a fost ingropat in biserica mare a manastirii Neamt, unde i se vede si azi mormantul.
Mentionam ca Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat in 1988. In sedinta Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 20 iunie 1992, s-a hotarat generalizarea cultului Cuviosului Paisie de la Neamt si in Biserica noastra.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.