Pesemne ca nu numai in Orientul Mijlociu, realitatea sociala ne pune in fata biserici crestine atacate si clerici batuti. In noaptea de 31 august 2013, la ora 1:05 PM, am fost contactat in disperare de cauza de catre parintele meu duhovnic, Pr. Filotei, de la schitul 12 Apostoli, din zona Vatra-Dornei (Poiana Negri), cu mesajul: „chemati politia ca suntem atacati si ne omoara”. Este vorba de un schit situat in varf de munte, in totala singuratate, cu patru vietuitori la care se mai adauga uneori cativa pelerini. Desigur ca am sunat la 112 si am anuntat politia.

Intre timp, jaful propriu-zis a durat aproximativ 8 minute. Ce s-a intamplat, de fapt? In cele ce urmeaza, am sa redau declaratia parintelui Filotei, singurul care a avut puterea sa riposteze:

„In noaptea de 31 august 2013, in jurul orei 00:50, am fost atacati de un grup de oameni mascati, intre 9-14 persoane. In jurul orei mai sus mentionate ma aflam in chilia mea de la et. 1, moment in care am auzit mai multe zgomote puternice la parter. Initial am crezut ca au coborat parintii sa porneasca generatorul de energie. Zgomotele s-au amplificat, intrucat acestea au ajuns la etajul 1, la care ma aflam si eu deopotriva, ca atare am iesit pe hol sa vad ce s-a intamplat. M-am deplasat spre marginea holului sa verific cealalta parte a coridorului, cand au tabarat pe mine 5 barbati inarmati cu bate si cu cagule pe fata. Am strigat la parintele Ioan si la parintele Varsanufie sa iasa pentru ca am fost atacati si am strigat sa dea telefon la politie. Drept urmare, a iesit pr. Ioan, iar o alta parte dintre atacatori s-au napustit asupra lui, lovindu-l puternic cu batele si exclamand: „Da-i si omoara-l!”. In acest timp, eu nu am stiu cum sa reactionez, in sensul in care sa ripostez sau sa ma las batut, dar cand am vazut brutalitatea lovituri aplicate pr. Ioan am smuls bata de la un atacator si am inceput sa-i lovesc. Doi au fugit pe scari, iar trei au fugit in partea inchisa a holului, au spart geamul si au sarit de la etajul 1. M-am intors spre pr. Ioan si l-am eliberat din loviturile care ii erau date, am fugit dupa atacatori jos, dupa care m-am intors la chilia parintelui Chiril, gasind alti atacatori care il pazeau pe el si pe fratele Laurentiu. Hotii au incercat sa ma loveasca, eu am ripostat, prin urmare acestia au fugit din corpul de chilii, aruncand cu pietre in urma, spre usa de la intrarea in corpul de chilii, pentru a nu putea fi urmariti.

Legat de starea celorlalti parinti din timpul jafului, parintele a adaugat:

„Din ceea ce mi-au relatat ceilalti parinti, care au cazut si ei victime hotilor, mentionez urmatoarele: Pr. Chiril si fratele Laurentiu au primit cateva lovituri si au fost sechestrati in chilia pr. Chiril, luandu-i-se telefonul, spunandu-i-se ca ei sunt mafia si cerand „banii”. Parintele a raspuns ca nu are nici un bun asupra sa. Pr. Ioan a fost cel mai afectat de pe urma loviturilor aplicate(aproximativ 30 de lovituri cu bata in cap) avand capul spart in mai multe locuri si numeroase inflamatii si vanatai.”

Tragismul situatiei consta in faptul ca, pentru prima data, dupa cunostinta mea, hotii nu au urmarit sa fure obiecte de valoare fara a fi prinsi, ci, din contra, s-au dus mai intai la calugari sa-i „anihileze” intr-un stil mafiot. Drept urmare, se impune sa tragem un semnal de alarma. In primul rand, pentru schiturile asezate „la pustie”, mai ales cele in care locuiesc maici: sa fie extrem de vigilente! Se pare ca retraim vremuri nesigure pentru credinta, iar astfel de incidente nu sunt absolut deloc o joaca, sau motiv de glume proaste. De asemenea, nu as vrea sa cred ca un astfel de jaf, aproape cu urmari tragice, vine pe fondul curentului mediatic anticlerical si antieclezial creat si nutrit in ultima perioada, in tara noastra. Mentionez ca reprezentantii politiei s-au deplasat la fata locului, au luat probe, iar momentan investigheaza cazul in vederea intocmirii rechizitoriului.

Sper ca in urmatorii ani, nu vom ajunge sa vedem in loc de manastiri primitoare, cu parinti permanent disponibili si cu locasurile de cult intotdeauna deschise, mici fortarete cu gratii la geamuri, cu usi de fier, alarme si camere video, care seara pun „lacatul” pe usa. M-as bucura, totodata, sa stiu organele de interventie ale statului pregatite ca in astfel de cazuri sa actioneze cat mai eficient si solidar cu proprii cetateni.

Autor: Cezar Ungureanu
Sursa: radiorenasterea.ro

.