Bisericile de lemn - un "lant de bijuterii" in judetul Bacau

 

Pentru comunitatile rurale bacauane (si implicit pentru cultura nationala) biserica de lemn constituie un inestimabil tezaur spiritual si artistic, aducand aminte localnicilor de cele mai insemnate momente din viata lor: nasterea, nunta, inmormantarea. Singurul om care s-a ocupat de cercetarea lor a fost Dorinel Ichim, unul din oamenii care au dovedit exceptionale calitati de cercetator si muzeograf (insusi acest material a fost inspirat din studiile pe care le-a realizat muzeograful bacauan). Mesterii satelor au inaltat bisericile de lemn intru pomenirea neamului, le-au infrumusetat si le-au inzestrat cu veritabile opere de sculptura si pictura. Alaturi de alte valori ale culturii materiale si spirituale medievale care alcatuiesc zestrea mostenita de la inaintasi, judetul Bacau a pastrat si minunate biserici de lemn, prezente astazi in peste 60 de sate (intr-un numar record).

Ele difera ca marime in functie de categoria sociala din care provin ctitorii lor.

Biserica din Targu-Ocna, de exemplu, a fost refacuta in timpul lui Ioan Racovita Voievod, si de aceea i s-a spus Domneasca. La Rachitoasa, Damienesti, Largaseni- Corbita, Marasti-Filipeni, Colonesti si in alte localitati, marii boieri moldoveni ai vremii au ctitorit biserici din barne, pe masura rangurilor lor. Nici razesii instariti ai satelor nu s-au lasat mai prejos. Uneori singuri, "prin propria osteneala", cum scrie in pisanie, alteori in grup, au inaltat din barne de stejar lacasurile din Soci, Luncani, Gura Vaii, Boistea, Ruseni Razesi. Din randurile ctitorilor de biserici mai fac parte calugarii de schituri (Ciolpani, Runc) si preotii pentru cele de mir. Printre bisericile de lemn care au fiintat pe langa schituri le putem mentiona pe cele de la Pralea, Merisor-Scorteni, Bogdana, Orbeni, Dragesti, Poglet.

Multe dintre bisericile de lemn fac parte din categoria celor "calatoare". Construite in tehnica cununilor orizontale, ele au putut fi lesne transportate dintr-un sat intr-altul in functie de necesitatile vremii. Asa au fost mutate pe locul unde se afla astazi bisericile din Zlatari (1702), Oprisesti (mijlocul secolului al XVII-lea), Orbeni (1785) si mai recent cea din Poiana, de la Darmanesti, adusa din fostul sat Poiana Uzului, astazi acoperit de apele lacului de acumulare cu acelasi nume. Din punct de vedere arhitectonic, cele trei incaperi ale bisericii - pronaosul, naosul si altarul - isi regasesc originea in planul casei taranesti. Cel mai vechi tip de plan este cel in forma de nava, cu altarul nedecrosat. Incepand din secolul al XVIII-lea apare planul cu abside laterale, denumite in popor ''sanii bisericii'', imprumutat de la bisericile schiturilor si manastirilor.

Daca bisericile de lemn maramuresene incanta mai ales prin eleganta turnurilor lor cu verticalitate accentuata, cele din Crisana si Cluj prin minunatele lor prispe, cele din Banat prin tonalitatea coloristica a picturii, bisericile moldovenesti se disting prin arta decoratiei sculptate. Consolele sunt cioplite artistic, imitand motivele zoomorfe ale capului de cal si aripilor. Merita sa amintim aici consola de la biserica din satul Tisa-Silvestri, in forma de cap de cal cu masca antropomorfa care constituie un unicat. Motive ornamentale geometrice si florale, intr-o variata gama componistica, impodobesc ancadramentele usilor de la intrare.

Cele mai deosebite sculpturi ale unor mesteri anonimi din veacurile trecute se pot vedea la bisericile din Oprisesti- Rachitoasa, Slatari-Ungureni, Boistea-Darmanesti, Ciolpani- Buhusi. Interioarele sunt amenajate simplu, dar cu mult bun gust. Ne ramane in minte imaginea barnelor innegrite de vreme, stranele ingalbenite, catapeteasma aurie stralucind la lumina palida ce patrunde prin micile ferestre laterale. Din loc in loc, pe pereti, icoanele sunt impodobite de stergare vechi batranesti, cusute artistic. Pe jos sunt asternute laicere si
covoare din lana ornamentate cu motive geometrice si florale. Pe masa de lemn a altarului, acoperita cu o tesatura vaporoasa din borangic, sunt randuite vechile obiecte de cult peste care s-a asternut patima vremii. Grinzile groase din stejar care leaga cele doua extremitati ale absidei altarului sustin registrele cu icoane ale catapetesmei. In pictura se disting doua maniere: una naiva, executata de catre mesteri populari, si alta culta, ce urmeaza canoanele artei bizantine. Mesteri precum Ion din Solont, Rusein din Valea Tazlaului sau Gheorghie, Mihai si Dima de pe Valea Trotusului au realizat adevarate capodopere ale geniului popular.

In pictura, ca si in sculptura, apar o serie de motive ornamentale vechi, precrestine, cum ar fi soarele si luna antropomorfizate, serpi, balauri etc. Scenele inspirate din Vechiul si Noul Testament sunt trecute printr-o viziune proprie: personajele biblice capata o infatisare asemanatoare cu a oamenilor din lumea satelor, vesmintele asemanandu-se straielor populare. Mobilierul bisericilor, sculptat intotdeauna de mesterii lemnari, reflecta iscusinta si priceperea lor, poezia muncii manuale taranesti. Alaturi de pictura si sculptura, lacasele de cult au pastrat si un bogat tezaur de carte veche romaneasca. Adevarate bijuterii medievale romanesti, strabatand secolele pana la noi, bisericile de lemn vor dainui peste veacuri ca veritabile valori ale spiritualitatii romanesti, fiind dovezi graitoare de cultura si civilizatie pe meleaguri bacauane.

 

Sursa: monitoruldebacau.ro

 

 

.