Termenul de claca defineste in general o activitate colectiva, de regula benevola, prin care se realizeaza unele lucrari publice-amenajari de drumuri, de paduri, diferite munci agricole sau edilitare, dar si unele lucrari in folosul unei familii sau al unei mici colectivitati. Cu un puternic caracter de solidaritate umana, acest schimb permanent de ajutor reciproc, avea darul de a intretine unitatea colectivitatii. Obiceiul clacilor se pastreaza si in zilele noastre dar preponderent in desfasurarea activitatilor agricole, in general participantii fiind rude apropiate, vecini si prieteni, beneficiarii avand obligatia de a participa si ei la cei care i-au ajutat.
Clacile organizate in mod special iarna, erau destinate activitatilor de pregatire sau confectionare a articolelor de imbracaminte sau pentru impodobirea casei: presuri, macate, perdele, lenjerie de pat, etc. Aceste claci erau prilejuri excelente in care se faceau in mod firesc adevarate schimburi de creatie populara, se intarea pastrarea traditiilor locale dar erau si un filtru al calitatii prin care se realiza deopotriva progresul artistic si cultura estetica.
Pastrarea obiceiului clacilor de iarna a fost unul dintre obiectivele care s-au realizat anual in Parohia Meletie prin grija doamnei preotese Ecaterina Balaban. Organizate in diferite case, in functie de spatiu, mai multe sau mai putine persoane de varste diferite, isi propun anumite activitati pe care sa le desfasoare. Desi obiceiul tesutului este pe cale de disparitie in aceasta zona, arta cusutului a ramas si, deopotriva mari si mici, traiesc bucuria pe care o da realizarea unor lucruri frumoase si unice. Intr-o atmosfera de veselie, de cantece si glume, lucrul este mai usor si mai placut iar viata decurge pentru citeva ceasuri in ritmul ei firesc, asa cum era pe vremuri.
Sursa: episcopiagiurgiului.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.