Viata crestina, ale carei fundamente si temelii le-a pus Insusi Mantuitorul Iisus Hristos prin Intruparea Sa si prin viata Sa, are ca inceput si conditie pocainta. Primul cuvant al lui Hristos cand si-a inceput activitatea in lume, de vestire a Evangheliei, a fost: „Pocaiti-va!"(Matei 4, 17). Dar ce este pocainta? In graba vietii noastre cotidiene nu avem timp sa ne gandim la aceasta ci, pur si simplu, consideram ca tot ce trebuie sa facem in timpul Postului este sa ne abtinem de la anumite mancaruri, sa renuntam la anumite distractii, sa ne spovedim apoi, sa primim astfel dezlegare de la preotul duhovnic sa ne impartasim (desi…chiar multi habar nu avem ce este acea Impartasanie). Ar fi interesant sa descoperim care ar fi motivatiile pentru a posti, care ar fi sensul pocaintei in viata noastra de viitori cetateni ai Europei Unite, dar inainte de toate, de crestini. Faptul ca biserica a randuit in aceasta perioada sapte saptamani de postire, de pocainta, de efort duhovnicesc sustinut desigur ca nu poate fi intamplator si lipsit de sens.
Inainte de toate trebuie sa fim constienti ca postul ne priveste pe fiecare dintre noi, credinta noastra, viata noastra; atitudinea noastra fata de post este, daca putem spune asa, expresia raportarii noastre la prezentul trecator si la vesnicie. Asadar atata vreme cat postul nu este o idee abstracta, ci priveste existenta noastra imediata, viata si vesnicia noastra, nu suntem oare datori sa intelegem care este sensul real al postirii in viata noastra? De aceea trebuie sa incepem prin a incerca sa intelegem legatura dintre Post si Paste, pentru ca aceasta descopera ceva esential, ceva fundamental referitor la credinta si viata noastra crestina. Pastele este ceva mult mai mult decat una dintre sarbatori, mult mai mult decat o comemorare anuala a unui eveniment din trecut. Oricine a luat parte cu adevarat, chiar si o singura data, la acea noapte care este „mai luminoasa decat ziua", cunoaste acest lucru. Astfel, de Paste praznuim Invierea lui Hristos ca pe ceva ce s-a petrecut si inca se petrece cu noi. Pentru ca fiecare am capatat darul acestei vieti noi, puterea de a o primi inauntrul nostru si de a trai dupa randuielile ei. Prin acest dar putem afirma cu tarie: „Moartea nu mai exista!". Oare nu ni se confirma zilnic ca aceasta credinta o avem foarte rar, ca mai tot timpul risipim si inselam constienti „viata cea noua" pe care am primit-o ca pe un dar, si ca, de fapt noi traim ca si cum Hristos nu ar fi inviat din morti? Pur si simplu, uitam toate acestea, atat de ocupati suntem in problemele noastre cotidiene si pentru ca uitam, cadem. Iar din cauza acestei uitari totale viata noastra devine din nou cea „veche", neisemnata, fara doriri si fara regrete, o permanenta zadarnica agitatie spre o adresa necunoscuta, spre un final lipsit de sens si de speranta. Acesta este poate cel mai mare pacat al nostru, marea tragedie a crestinatatii noastre: traim ca si cand Hristos nu ar fi venit niciodata, traim ca si cum Hristos nu ar fi murit pentru noi, traim ca si cum Hristos nu ar fi inviat pentru noi, traim ca niste sortiti la moarte vesnica si nu la inviere si viata eterna. Abia daca reusim sa intelegem aceste aspecte ale credintei noastre, putem intelege ce este Pastele, de ce nevoie de acest post si care trebuie sa fie finalitatea lui in viata noastra. De abia atunci intelegem ca rostul postului este acela de a ne ajuta sa recapatam vederea si gustul acestei vieti noi care ne-a fost daruita si pe care noi atat de usor o risipim si o inselam. Postul este usa deschisa in fiecare an catre negraita frumusete a Imparatiei lui Hristos, este pregustarea bucuriei vesnice care ne asteapta, slava biruintei care, desi nevazuta, umple deja intreaga creatie: „Moartea nu mai exista!". Asadar ziceam ca postul este pelerinaj, calatorie catre Paste. Aceasta este bucuria Pastelui, este intrarea in slava Imparatiei.
Fragmente din lucrarea Postul cel mare a Parintelui Alexander Schmemann
De Paste praznuim Invierea lui Hristos ca pe ceva ce s-a petrecut si inca se petrece cu noi. Pentru ca fiecare am capatat darul acestei vieti noi, puterea de a o primi inauntrul nostru si de a trai dupa randuielile ei.
Sursa: Zi de Zi
.
Aboneaza-te la newsletter
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.