Canonizarea sfintilor martiri nasaudeni
Duminica, 11 mai, are loc proclamarea solemna a canonizarii sfintilor martiri nasaudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Zagra, Grigore din Telciu si Vasile din Mocod. Slujba va fi savarsita la Manastirea Salva, pe platoul unde cei patru martiri au fost ucisi.
La propunerea Mitropolitului Bartolomeu al Clujului, Sfantul Sinod al BOR a aprobat canonizarea celor patru martiri in octombrie 2007, cu ziua de pomenire 12 noiembrie.
Vor participa peste 15 ierarhi, membrii ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Preafericitul Patriarh Daniel nu va participa din motive de sanatate.
Canonizarea are loc la 245 de ani de la revolta condusa de Tanase Todoran, ale carei represalii s-au soldat cu tragerea pe roata a celor patru nasaudeni pe platoul Mocirla de la Salva.
Programul:
- orele 09.00: Acatistul Sfintilor Martiri Nasaudeni;
- asezarea icoanei Sfintilor la locul cuvenit;
- orele 10.00: inceputul slujbei Sfintei Liturghii;
- dupa Vohodul mic urmeaza: citirea Actului sinodal de canonizare a Sfintilor Nasaudeni si semnarea lui de catre membrii prezenti ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane; citirea vietii Sfintilor Martiri Nasaudeni; continuarea slujbei Sfintei Liturghii.
Redam fragmente din dosarul de canonizare a sfintilor martiri nasaudeni:
"Venerabilul mucenic Atanasie s-a nascut in Bichigiu, pe Valea Salautei, intr-o familie de tarani liberi, inrudit cu familia preotilor Cosbuc din Hordou, stramosii poetului George Cosbuc. Exista destul de putine informatii despre viata lui. Fruntas in comuna, cunoscator de carte, fusese jude si colector de contributie in comunele de pe Valea Bichigiului si a Salautei. Se pare ca inca din tinerete a facut parte dintr-un regiment care era asezat undeva langa Viena si, tot amanandu-i-se eliberarea, a dezertat si s-a intors acasa. Urmarit de oamenii imparatiei, s-a refugiat in Muntii Tiblesului, in Maramures si in Tara Chioarului. A ajuns in Moldova, unde a slujit ani indelungati, cum atesta fragmentul unui document emis de domnitorul Mihai Racovita, din care reiese ca il elibereaza din oaste pe Atanasie - in varsta de 74 de ani - dupa ce a slujit 13 ani in rang de capitan, si ca este ridicat la rang de razes.
Pentru vechea dezertare, a fost inchis cativa ani in Turnul Dogarilor din cetatea Bistritei. Dupa ce a fost eliberat, s-a intors la Bichigiu. Nefiind preot ortodox in sat, s-a opus cu indarjire impartasirii fiului sau cu azima, precum si spovedirii lui de catre un preot unit. Batranul si-a ingropat baiatul in ritul credintei stramosesti; fata ii murise si ea cu ani in urma, cand era fugar prin munti.
In anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Viena, alaturi de alti fruntasi, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Salautei si Somesului Mare. A fost personal la Viena, impreuna cu alti romani, unde s-a incheiat pactul cu guvernul si li s-au dat asigurari ca, dupa intrarea in regimentul graniceresc, romanii din tinutul Nasaudului vor beneficia de inlesniri. El a cerut insa ca, prin infiintarea regimentului de granita, romanii sa nu fie siliti sa-si lepede credinta, caci de decenii ortodocsii transilvaneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credintei unite.
Intors acasa si asteptand roadele intelegerii, Atanasie si-a dat seama ca nu s-a tinut seama de dorinta romanilor si a inceput sa se opuna pe fata procesului de militarizare. Nasaudenii vedeau limpede ca sistemul graniceresc urmarea sa-i converteasca la catolicism si, apoi, ca nu li se aplica promisiunea ridicarii iobagiei.
La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit "La mocirla", era organizata sfintirea drapelelor de lupta si depunerea juramantului de catre noua companii ale Regimentului de granita nou infiintat. Generalul Bukow, trimis de Curtea din Viena sa urmareasca si sa impulsioneze in Ardeal trecerea la catolicism, a venit sa primeasca juramantul granicerilor nasaudeni si sa le sfinteasca steagul.
Cand militarii erau pregatiti pentru depunerea juramantului, in fata a iesit, calare, "mos Tanase Todoran", in varsta de 104 ani, si le-a rostit granicerilor o cuvantare. Printre altele le spunea: "De doi ani noi suntem graniceri si carte n-am primit de la inalta imparateasa ca suntem oameni liberi!. Si apoi asa nu vom purta armele, ca sfanta credinta sa ne-o batjocoreasca! Jos armele!".
Cuvintele inflacarate ale batranului ce purta pe umeri mai bine de o suta de ani de viata au dat roade. Soldatii care urmau sa depuna juramant de credinta fata de Viena au trecut de partea lui Atanasie, aruncand armele jos, in semn de protest si nesupunere.
La scurt timp dupa aceea, s-au facut cercetari pentru ca vinovatii de nesupunere sa fie pedepsiti.
La 12 noiembrie 1763, pe acelasi platou "La mocirla" din Salva, a avut loc executia celor gasiti vinovati de revolta din luna mai. Atanasie Todoran a fost frant cu roata de sus in jos, iar capul i-a fost legat de o roata, "pentru ca i-a retinut pe oameni de la unire si de la inrolarea in statutul militar graniceresc." - dupa cum se arata in sentinta de condamnare. Impreuna cu Atanasie au fost executati prin spanzurare, "pentru aceeasi crima", Vasile Dumitru din Mocod, Manu Grigore din Zagra si Vasile Oichi din Telciu, iar alte nouasprezece persoane au primit pedepse aspre pentru implicarea in revolta; unii dintre acestia au si murit datorita batailor cu vergi.
Executia prin frangerea cu roata a lui Atanasie Todoran este prima ordonata si executata de Habsburgi pe teritoriul Transilvaniei. Va urma, abia dupa aproape 22 de ani, tragerea pe roata a lui Horea si Closca, in 1785, la Alba Iulia.
Posteritatea imediata si cea tarzie il aseaza pe Mucenicul Atanasie Todoran la loc de cinste, actul sau de credinta si moartea martirica fiind mentionate in cantece si poezii populare, scrisori, documente, dar si - pana astazi chiar - in memoria vie a nasaudenilor."
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.