Cimitirul vesel din Sapanta este un unicat si un monument de valoare mondiala, loc in care crucile nu pazesc doar morminte, ci vorbesc explicit in cuvinte. Epitafurile, unice in lume, dau dovada bogatiei si originalitatii filozofiei romanesti de viata si mentalitatii romanesti de a gandi viu si autentic chiar lucrurile de dincolo de viata.
In 8 februarie 2006, la Biblioteca Judeteana "Petre Dulfu", a avut loc lansarea Cartii sonore. Dupa un an, in aceeasi locatie, a fost lansat un nou proiect al Cartii sonore: "Cimitirul vesel din Sapanta". Textul ii apartine directorului Bibliotecii Judetene, Teodor Ardelean, care a reusit sa sintetizeze cele mai reprezentative trasaturi ale acestui monument exceptional.
In paralel, Editura Proema a lansat un album de arta avand acelasi subiect. Alexandru Peterliceanu a tinut sa precizeze ca acest album a fost editat in 14 variante lingvistice. Pe langa toate limbile de circulatie mondiala, textul a fost tradus in araba, idis, chineza si japoneza.
Mai trebuie remarcat faptul ca se depun mari eforturi pentru ca numeroase cruci din "Cimitirul vesel" din Sapanta sa fie restaurate. Cornel Cusner, antreprenorul firmei "Rustic", a anuntat ca deja 51 de cruci din "Cimitirul vesel" au fost restaurate si ca se poarta discutii pentru realizarea unor copii pentru cimitir, originalele urmand sa fie expuse intr-un muzeu.
A rade in fata mortii
In Cimitirul vesel, moartea nu mai este atat de infricosatoare. La fel ca pe vremea dacilor, maramuresenii din Sapanta au gasit reteta de a o imblanzi, de a rade in fata mortii si de a rade de moarte. Miracolul acesta de la Sapanta este, in cele din urma, o idee speciala nascuta intr-un context special; o idee geniala brodita printr-o reteta geniala, iar autorul, un genial mester popular, sculptor in lemn, sculptor de cruci, Ioan Stan Patras. Vizitat de oameni din 69 de tari, Patras i-a fascinat prin aceasta idee: cum putem sa invingem moartea cu ajutorul inscrisurilor mortuare.
Nascut in 1908, intr-o familie obisnuita cu prelucrarea artistica a lemnului, Ion Stan Patras a sculptat cruci din stejar de la varsta de 14 ani. Din 1934-1935, a inceput sa aseze pe cruci si niste inscrisuri sub forma unor mici poeme: epitafuri ironice, naive, de multe ori cu greseli gramaticale si foarte apropiate de graiul arhaic. Aceasta idee ce pare unora ciudata, chiar traznita, isi are originea in noptile de priveghi, noptile de taifasuri purtate cu un aer detasat, ironic.
Din 1936, Ion Stan Patras si-a perfectionat stilul; crucile au devenit mai inguste si au aparut figurile sculptate in relief, in culori vii, obtinute din pigmenti naturali. Culoarea de baza este albastrul, un albastru special, numit astazi de catre experti "albastru de Sapanta". Celelalte culori au o simbolistica consacrata: verde -viata, galben -fecunditate si fertilitate, rosu -pasiune, negru -moarte.
Inscriptiile marturisesc despre profesiuni, meserii, ocupatii, despre starea familiei, despre activitatile cotidiene specifice, despre cei ramasi in viata. Este un univers funebru mobilat cu toate meseriile vii, cu toate grijile zilnice, cu toata ordinea lucrurilor, cu toate randuielile vietii.
Cimitirul vesel cuprinde si crucile continuatorilor ideii lui Ion Stan Patras, indeosebi cele lucrate de Dumitru Pop, care locuieste din 1977 in casa maestrului sau, pe care o intretine ca atelier si muzeu. "Pentru ca traditia nu poate fi mereu continuata in forma ei initiala, pe noile cruci, mesajul crestin castiga teren in fata textelor moralizatoare. Deseori se renunta la ironie. Respectand o anumita piosenie, satira devine mai blanda sau dispare cu totul. Inscriptiile noi marcheaza simbioza dintre cele doua lumi. Moartea este abordata din perspectiva calatorului ce-si cunoaste drumul, dar nu si durata acestuia. Crucea, ca simbol al mantuirii, vorbeste cu noi din cealalta lume", afirma Teodor Ardelean.
Ioan BOTIS
Sursa: gazetademaramures.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.