Cuvantul reprezentantului Patriarhiei Ecumenice, Inaltpreasfintitul Mihail, Mitropolitul Austriei, la manifestarile sarbatoresti organizate de Patriarhia Romana cu prilejul aniversarii a 650 de ani de la intemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei (Bucuresti, 27 octombrie 2009):

Preafericirea Voastra, Preafericite Parinte Daniel, Patriarh al Romaniei,

Sanctitatea sa Bartolomeu, Patriarhul nostru Ecumenic si Sfantul Sinod din jurul Sanctitatii Sale au incredintat smereniei mele, in calitatea de reprezentant al Sfintei si Marii Biserici a lui Hristos, Biserica Mama din Constantinopol sa aduc Preafericirii Voastre, Arhiepiscopul Bucurestiului, Mitropolitul Munteniei si Dobrogei si Patriarhul Romaniei si, prin Fericirea Voastra, cinstitei Ierarhii, evlaviosului cler si binecredinciosului popor al Preasfintei Biserici Ortodoxe din Romania, Biserica sora, imbratisarea dragostei din partea Sanctitatii Sale, salutul pacii din partea cinstitei noastre Patriarhii Ecumenice, si expresia marii lor bucurii cu prilejul sarbatoririi solemne, astazi, ziua pomenirii Sfantului Dimitrie cel Nou, aparatorul orasului Bucuresti, a implinirii a 650 de ani de la intemeierea si inaltarea Ungrovlahiei la treapta de Mitropolie, in anul 1359.

Aniversarea evenimentelor istorice in general, dar mai ales a celor bisericesti, evenimente care au inregistrat si au pecetluit trecutul, exprima si verifica prezentul, descriu dinainte si determina viitorul, constituie o datorie sacra.

Astazi, in Bucuresti, la aceasta intrunire interortodoxa, slavim “cu o gura si o inima” pe Dumnezeu, Cel in Preasfanta Treime laudat, deoarece suntem membri si fii ai Bisericii, celei Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca; totodata savarsind pomenirea unui insemnat eveniment bisericesc, care constituie o etapa si cotitura in istoria bisericeasca si culturala a acestei tari, adica participand la a 650 aniversare a Mitropoliei Ungrovlahiei, ne ducem la inceputurile de Dumnezeu binecuvantate si cu haruri daruite ale Preasfintei Biserici Ortodoxe din Romania, care, cu trecerea veacurilor, in anul 1885 a fost proclamata Biserica Autocefala de catre Patriarhia Ecumenica si din anul 1925 a fost imbracata in haina de porfira a vredniciei patriarhale.

Acum prin fata ochilor mintii mele se perinda emotii sfinte, care leaga viata indelungata, cu haruri daruita dar si plina de peripetii a Sfintelor noastre Biserici Ortodoxe, Biserici surori in duh, in mucenicie si suferinte si mai ales emotiile care unesc viata Patriarhiei Ecumenice si a Bisericii Ortodoxe Romane, pana mai de curand Biserica fiica iar acum Biserica sora mai tanara. Mintea mea se indreapta cu adanca evlavie atat spre fericitul intru adormire patriarh al Constantinopolului, Calist I, si spre Imparatul Ioan al V-lea Paleologul, carora se datoreaza hotararea intemeierii Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei de catre Patriarhia Ecumenica, cat si spre Voievodul Alexandru Basarab si spre intaiul Mitropolit al Ungrovlahiei, Iachint Critopoulos, adus de la Vicina, care de curand a fost trecut in calendarul sfintilor Bisericii Ortodoxe Romane.

Dupa intemeiere, pe scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei s-au urcat arhierei straluciti, cei mai multi dintre ei fiind greci, de neam care au desfasurat o activitate pe masura prestigiului, importantei si faimei acestei Mitropolii, care s-a aflat in frunte in ceea ce priveste cultura, civilizatia si progresul social din aceasta eparhie. In sfarsit, imi aduc aminte de Sfantul Nifon, Patriarh Ecumenic, al carui cinstit nume este strans legat de organizarea vietii bisericesti din Ungrovlahia. Aceasta viata bisericeasca s-a continuat de-a lungul veacurilor in libertate si robie “prin slava si necinste, prin defaimare si lauda” (II Cor. 6,8)

Ne aducem bine aminte de toti si suntem tuturor recunoscatori, pentru toate! Ii fericim pe acei Parinti, Invatatori, mucenici si marturisitori, stiuti si nestiuti.

Preafericirea Voastra,

Crucea a pecetluit trupul si viata Bisericii Ortodoxe Romane de-a lungul veacurilor, pana in zilele noastre. Semnele cuielor ateismului, indiferentismului religios si secularizarii dau marturie despre faptul ca Biserica nu traieste conform stilului de viata “al veacului acestuia”. Rastignita, ea biruieste de fiecare data pe cei care o rastignesc, deoarece, traind realitatea Crucii, propovaduieste Invierea. Și, cu ajutorul Domnului, Preasfanta Biserica Ortodoxa Romana, isi traieste invierea!

De aceea, Preafericirea Voastra, Patriarhia Ecumenica si Sanctitatea Sa, Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, cunoscand foarte bine, din experienta proprie, aceasta realitate, dar, in acelasi timp, recunoscand contributia insemnata pe care Patriarhia Romana, la carma caruia, astazi, Va aflati Preafericirea Voastra, o aduce la re-invierea Poporului Roman si Bisericii sale, precum si rolul ei in ceea ce priveste mantuirea si realitatea interortodoxa contemporana, felicita pe Preafericirea Voastra, conducatorul bisericesc stralucit, recunoscut la scara panortodoxa. Aceleasi felicitari adreseaza Bisericii Romane cu prilejul acestui remarcabil eveniment, vrednic de toata lauda, rugandu-se ca Domnul sa binecuvanteze si sa apere si sa pazeasca de toata uneltirea vrajmasilor vazuti si nevazuti, Patriarhia Romana, pe cinstitul ei Intaistatator si pe tot poporul roman, in veacul veacurilor. Totodata adreseaza prin gura smeritului lor reprezentant salutul paulin: “Fratilor, bucurati-va in Domnul!”

Iar de la Domnul pacea lui, “care covarseste toata mintea! Pace voua! Pace tuturor!” Slava Lui pentru toate! Amin!

Sursa: basilica.ro

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: