Deniile sunt slujbe specifice Postului Mare. Cuvantul Denie provine din cuvantul vdenia si inseamna slujba Utreniei savarsita seara, fara a fi insa unita cu Vecernia si cu Litia, ca in cazul Privegherii din ajunul duminicilor, a sarbatorilor imparatesti si a sfintilor cu priveghere. Denia, ca slujba de dimineata savarsita seara, are ca scop transformarea intunericului serii in lumina liturgica, ca simbol al trecerii sufletului, prin rugaciune, pocainta si postire, de la intunericul pacatului la lumina vietuirii sfinte potrivit Evangheliei lui Hristos. Deniile sunt (…) o forma de priveghere prelungita a zilei, ca umplere a serii cu lumina duhovniceasca a rugaciunii si a cantarii. Cu alte cuvinte, denia face ca seara sa fie ziua si lumina de priveghere. […] Ele contin multa lumina si multa hrana duhovniceasca pentru urcusul interior al sufletului spre marea si sfanta sarbatoare a Invierii Domnului.

Deniile nu sunt doar slujbe de dimineata savarsite seara, pana tarziu in noapte, ci scopul lor principal este ca, prin rugaciune si cantare, prin citirea Sfintei Scripturi si meditatie, prin pocainta si post, sa alungam din suflet intunericul pacatelor si sa ne umplem de lumina cea tainica si nevazuta, dar reala si simtita ca bucurie, a prezentei iubitoare a lui Hristos in noi si in cei care se roaga impreuna cu Biserica Sa.

In Sfantul si Marele Post al Pastilor, Deniile sunt savarsite in zilele de miercuri si vineri seara din Saptamana a cincea, precum si in toata Saptamana Sfintelor Patimi. Randuiala slujbei Deniei din Sfanta si Marea Vineri, care este savarsita joi seara si in care sunt citite cele doisprezece Evanghelii despre Patimirile Domnului, este specifica Bisericii Ortodoxe Romane. La Denia din Sfanta si Marea Sambata, savarsita vineri seara, in Biserica Ortodoxa se canta Prohodul Domnului.

Deniile din Saptamana Patimilor

Deniile din Saptamana Sfintelor Patimi sau Patimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos au in centrul lor taina suferintelor sufletesti si trupesti ale Mantuitorului ca urmare a pacatelor oamenilor, aratate in invidie si ura, lacomie si tradare, frica prea mare si lipsa de fidelitate, etc. Pe de alta parte slujbele deniilor arata si puterea pocaintei.

Cantarea: „Iata, Mirele vine la miezul noptii si fericita este sluga pe care o va afla priveghind…”, precum si cantarea: „Camara Ta, Mantuitorul meu, o vad impodobita si imbracaminte nu am ca sa intru intr-insa…”, exprima cel mai intens tensiunea dintre pocainta si iertare, dintre priveghere si asteptarea bucuriei invierii si a intalnirii cu Hristos.

Odinioara, mai ales la sate, lumanarea de ceara curata aprinsa de credinciosi in biserica, la deniile din Saptamana Patimilor, era la sfarsit purtata in mana pana acasa, ca arvuna a luminii invierii, ca semn ca rostul si folosul slujbei deniilor este acela de a aduna in timpul Postului lumina in suflet spre a ne bucura de lumina cea mare si deplina a Sfintelor Pasti.

Incepand cu Denia de duminica seara, dupa cei sase Psalmi ai Utreniei, se canta pana in Sfanta si Marea Joi troparul: „Iata Mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednica este iarasi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreunezi, ca sa nu te dai mortii si afara de imparatie sa te incui; ci te desteapta graind: Sfant, Sfant, Sfant esti, Dumnezeule; pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”.

O alta cantare deosebit de frumoasa care ne cheama la priveghere in primele trei zile ale Saptamanii Sfintelor Patimi, pana in Joia cea Mare, este Luminanda sau Svetilna Deniilor: „Camara Ta, Mantuitorule, o vad impodobita si imbracaminte nu am, ca sa intru intr-insa. Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule dë lumina, si ma mantuieste".

Denia de Joi seara este cunoscuta si drept Denia celor 12 Evanghelii care vorbesc tocmai despre prinderea, procesul Mantuitorului si despre Rastignirea Mantuitorului. Indelunga rabdare a Domnului nostru Iisus Hristos este preamarita dupa fiecare dintre cele 12 Evanghelii citite la Denia din Joia Mare (Utrenia zilei de vineri). Pericopele evanghelice ale acestei slujbe alcatuiesc un tablou complet al suferintelor Mantuitorului, culminand cu rastignirea si moartea Sa pe Cruce.

Denia Prohodului Domnului din Sfanta si Marea Vineri cuprinde o serie de cantari sau imne, impartite in trei stari, inegale ca numar de strofe. Preotii si credinciosii, stand in jurul Sfantului Epitaf, canta patimirile, rastignirea, moartea si ingroparea Domnului.

In Denia Prohodului Domnului, fiecare cantare este precedata de un verset din Psalmul 118, pentru ca in acest Psalm se arata dragostea celui Credincios pentru Legea Domnului. Prin moartea Sa, Iisus Cel Rastignit Si-a dovedit dragostea Sa fata de Legea Domnului implinind voia lui Dumnezeu- Tatal, prin ascultare desavarsita fata de El si prin infranare de la rau.

Deniile din Saptamana Sfintelor Patimi sunt un urcus abrupt si intens spre Inviere; ele sunt ca o culme pentru cei care au postit si s-au pocait de pacatele lor, sau ca un tren de ultima ora, ca o chemare staruitoare pentru cei intarziati in hotararea lor de a se intoarce spre Hristos inainte de marea sarbatoare a Invierii.

Sursa: basilica.ro

• La Pasti ajungi dupa un lung urcus: Postul Mare
  Publicat in : Sfintele Pasti
• Duminica Ortodoxiei - prima Duminica din Postul Mare
  Publicat in : Duminica Ortodoxiei
• Zece cuvantari la Postul Mare - Cuprins
  Publicat in : Zece cuvantari la Postul Mare
• Postul Mare, antrenament pentru Rai
  Publicat in : Postul Pastelui

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: