Ilie, sfantul care a inchis cerurile
In fiecare an, la 20 iulie, Biserica Ortodoxa il serbeaza pe Sfantul Proroc Ilie Tezviteanul. Sfantul Ilie era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad, situata dincolo de Iordan; de aici si numele prorocului, Ilie Tesviteanul. Potrivit traditiei, Sovac, tatal lui Ilie, a vazut oameni imbracati in haine albe invelindu-l in haine de foc, dandu-i sa manance o flacara. Aceasta vedenie a fost interpretata de preotii templului din Ierusalim, ca Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetica.
Numele Ilie (alternativ Elie) in limba romana provine de la numele ebraic Eliyah (Eliiah), ceea ce inseamna "Al carui Dumnezeu (El) este YHWH".
Activitatea Sfantului Ilie s-a desfasurat in regatul Israel din Samaria. Inca din secolul al IX-lea si continuand in al VIII-lea, i.d.Hr., regii lui Israel au imprumutat de la pagani cultul zeului Baal si al zeitei Astarte.
In aceste imprejurari, ca sa nasca pocainta in neamul sau si sa-i faca pe regi sa paraseasca inchinarea la idoli, Sfantul Ilie se roaga lui Dumnezeu, si astfel, nu va mai ploua trei ani si sase luni.
Pentru ca intotdeauna Sfantul Ilie a actionat "dupa cuvantul Domnului" (III Regi 17, 5), el poate fi considerat un subiect al lucrarilor dumnezeiesti. Voia sa devina una cu voia Domnului. Astfel, ajunge sa rosteasca: " Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel inaintea Caruia slujesc eu; in acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie decat numai cand voi zice eu!" (III Regi 17, 1).
Este trimis de Dumnezeu la Ahab sa-i vesteasca acestuia marea seceta. Regele, in loc sa se pocaiasca, va cauta sa-l ucida pe Sfantul Ilie. Este ascuns de Dumnezeu intr-o pestera, langa un parau, si hranit de un corb. Dupa un timp, Sfantul Ilie ajunge la o vaduva din Sarepta Sidonului - in sudul Libanului de astazi, unde va face minuni - il va invia pe fiul acesteia si ii va inmulti faina si uleiul.
Spre sfarsitul anilor de seceta, Dumnezeu il trimite pe Sfantul Ilie la regele Ahab ca sa-i descopere acestuia ca suferintele si tulburarea din popor, sunt cauzate de inchinarea la idoli.
Pentru cunoasterea adevaratului Dumnezeu, Sfantul Ilie ii propune imparatului sa ridice un jertfelnic si sa se roage mai intai prorocii lui Baal, apoi el lui Dumnezeu.
Regele, fara stirea Izabelei, a adunat pe munte tot poporul, sfetnicii si prorocii cu slujitorii idolilor. Acestia s-au rugat, dar "a ramas surd" Dumnezeul lor, pentru ca nu exista. Spre seara s-a rugat si Sfantul Ilie si Dumnezeu a trimis foc din cer si a ars totul, uscand si apa din santurile dimprejur. Multimile suferinde au cazut cu fata la pamant, s-au cait de pacatele facute, si i-au ucis pe prorocii si slujitorii zeilor.
Sfantul Ilie merge spre muntele Hebron, pentru a scapa de furia Izabelei care dorea sa-l ucida. Aici se ascunde intr-o pestera, se plange lui Dumnezeu de faradelegile poporului Israel, de omorarea prorocilor lui Israel, de daramarea templelor. Dumnezeu i se arata in adiere linistita. Ii spune ca mai sunt 7000 de barbati care nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal si ca trebuie sa mearga la Damasc si sa unga un alt rege, iar in locul lui sa-l unga pe Elisei ca proroc. Sfantul Ilie dupa ce va implini cele poruncite de Dumnezeu, va merge si va vesti moarte regelui Ahab.
Sfantul Ilie, Inaintemergator al Mantuitorului
Din cartea a IV Regi, aflam ca prorocul Ilie, a fost luat de un car de foc si inaltat la cer, fara a trece prin moarte. Comentatorii acestui text marturisesc ca Ilie a fost luat cu trupul la cer ca raspuns la modul in care el a vietuit. Unii comentatori afirma ca scopul pentru care Ilie a fost ridicat cu trupul la cer este acela de a reveni la sfarsitul lumii, ca un al doilea Inaintemergator al Mantuitorului, pentru a vesti a doua venire a lui Hristos, cand va judeca lumea.
Cinstea deosebita de care s-a bucurat Sfantul Ilie inaintea lui Dumnezeu, se vede in prezenta sa pe muntele Taborului alaturi de Moise, atunci cand Mantuitorul s-a schimbat la Fata inaintea ucenicilor Lui. Moise si Ilie au fost de fata langa Domnul in slava, primul ca primitorul si datatorul Legii, al doilea ca cel mai neinfricat luptator impotriva dusmanilor lui Dumnezeu.
Este de retinut ca in timpul vietii sale, Ilie nu s-a invrednicit de o vedere "fata catre fata", potrivit relatarilor din cartea III Regi, cap. 19, unde se spune ca atunci cand i s-a aratat Dumnezeu, Sfantul Ilie si-a acoperit fata cu mantia, pentru ca nu putea privi slava lui Dumnezeu. Dar aceasta vedere devine posibila dupa inaltarea sa la cer, cand pe Muntele Taborului, Ilie a vazut slava lui Dumnezeu, cand Hristos s-a schimbat la fata.
RUGACIUNE CATRE SFANTUL PROROC ILIE LA VREME DE SECETA
Te cinstim pe tine proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, caci pentru ravna ta intru marirea Domnului Atottiitorului, neputind rabda sa vezi inchinarea la idoli si nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai infruntat pe regele Ahab, calcatorul de lege si pentru pedepsirea acestora prin rugaciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pamantul lui Israel, spre a-l indeparta de idolii netrebnici, pentru ca sa se lase de faradelegi si de nedreptati, sa se intoarca spre unul adevaratul Dumnezeu si spre implinirea sfintelor Sale porunci. In timp de foamete, preaminunate, ai hranit pe vaduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugaciune l-ai inviat. Dupa trecerea timpului de foamete proorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit invechit in pacatosenie si lepadare de Dumnezeu si prin rugaciune foc din cer ai dobandit peste jertfa ta, cu aceasta minune intorcand pe Israel catre Domnul. Pe proorocii cei mincinosi ai lui Baal i-ai rusinat, iar dupa aceea, prin rugaciune, cerul iarasi l-ai deschis si ploaie multa pe pamant ai dobandit, iar pe credinciosii din Israel i-ai umplut de bucurie. Catre tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilinta alergam, noi pacatosii si smeriotii, chinuiti de arsita si seceta : Marturisim ca nu suntem vrednici de mila si de harul lui Dumnezeu; mai curand suntem vrednici pe dreptate de amenintarea aspra a maniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri si jale. Caci n-am umblat in frica de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci in poftele desfranarii inimilor noastre, si tot felul de greseli fara de numar am savarsit. Faradelegile noastre ne-au intunecat mintea si nu suntem vrednici a ne arata in fata Domnului si a privi la cer. Marturisim ca si noi ca si vechiul Israel, ne-am indepartat de Domnul Dumnezeul nostru prin faradelegile noastre, si de nu ne inchinam lui Baal si altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor si prin poftele noastre slujim idolului; prin patima imbuibarii si a poftelor slujim idolului lacomiei si al trufiei, idolului mandriei si al ingamfarii si mergem pe urmele impotrivirii fata de Dumnezeu prin naravuri rele si slujim duhului pierzator al veacului. Marturisim, ca pentru aceea s-a inchis cerul ai s-a facut ca arama, fiindca s-au inchis inimile noastre in fata milei si iubirii adevarate fata de aproapele nostru. Pentru aceea pamantul s-a uscat si s-a facut neroditor, fiindca nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne da ploaie si roua, fiindca nu avem lacrimi de umilinta si roua datatoare de viala a eugetului catre Dumnezeu. De aceca s-au vestejit toate bucatele si toata iarba campului fiindca s-a uscat in noi tot gandul cel bun. De aceea s-a intunecat vazduhul pentru ca mintea noastra s-a intunecat de ganduri rele, iar inima noastra s-a intinat de poftele faradelegii. Marturisim ca si tie, proorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Caci tu, om fiind, asemanandu-te noua prin patimi, cu viata ta asemenea ingerilor te-ai facut si ca unul fara trup ai fost inaltat la cer; iar noi prin faptele si gandurile noastre rusinoase, sufletul nostru deopotriva trupului l-am facut. Tu prin post si priveghere i-ai minunat pe ingeri si pe oameni, iar noi ne-am facut robi necumptarii si poftelor. Tu ravneai la slava lui Dumnezeu, noi insa, ne departam de slavirea Domnului si Creatorului nostru si ne rusinam a marturisi preamarit numele Lui. Tu ai starpit necinstea si deprinderile rele, iar noi ne robim naravurilor lumii potrivnice Domnului mai vartos decit poruncilor Lui si a randuielilor Bisericii. Si cate pacate si nedreptati n-am savarsit noi pacatosii ! Prin pacatele noastre am istovit indelunga rabdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecator s-a maniat pe noi si in mania Lui ne-a pedepsit. Deci, cu indrazanala mare fata de Dumnezeu si nadajduind in iubirea ta fata de neamul omenesc, cutezam a te ruga, marite proorocule. Milostiv fii fata de noi nemernicii si nevrednicii, roaga pe Atotbunul Dumnezeu sa nu se manie pe noi pana in sfarsit, ca sa ne piarda pentru faradelegile noastre, ci sa ne trimita pamantului insetat ploaie imbelsugata si curata si sa ne daruiasca roada bogata si bunaintocmirea vazduhului; mijloceste mila Imparatului ceresc, dar nu pentru noi pacatosii si nevrednicii, ci pentru alesii robii Lui care nu si-au plecat genunchii in fata lui Baal al lumii acesteia, pentru blandetea si curatia copiilor, pentru dobitoacele cele necuvantatoare si pentru pasarile cerului, care indura din pricina faradelegilor noastre si pier de foame, de arsita si de sete. Dobandeste pentru noi prin rugaciunile tale bine-placute lui Dumnezeu : duhul pocaintei si al smereniei, duhul blandetii si al infranarii, al iubirii, al rabdarii, al temerii de Dumnezeu si al bunei cinstiri, ca astfel, intorcandu-ne de la caile necinstei la calea cea dreapta a faptelor bune, sa umblam in lumina poruncilor Domnului si sa ajungem la bunurile fagaduite noua, binecuvantand pe Cel fara de inceput Dumnezeu-Tatal, pe iubitorul de oameni Unul-Nascut Fiul Sau si pe sfintitorul Duh Preasfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Acatistul Sfantului Ilie
Datini si obiceiuri de Sfantul Ilie
De ce a ucis Ilie profetii lui Baal?
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.