- Raportul anual al Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii -
Biserica Ortodoxa Romana considera ca multe din observatiile facute in acest Raport sunt injuste si calomnioase la adresa sa.
Patriarhia Romana a luat cunostinta de publicarea, in data de 19 septembrie 2008, de catre Departamentul de Stat al Statelor Unite, a celui de-al zecelea raport anual privind respectarea libertatii religioase in lume, inclusiv a capitolului privitor la Romania. Continutul acestui document, cu precadere criticile si observatiile privitoare la Biserica Ortodoxa Romana, ne surprind in mod neplacut si ridica serioase semne de intrebare in ceea ce priveste obiectivitatea, onestitatea si competenta in problematica religioasa a autorilor acestui raport.
Se reproseaza Bisericii Ortodoxe Romane intoleranta fata de actiunile de prozelitism ale altor culte, nerestituirea unor proprietati care au apartinut Bisericii greco-catolice, promovarea unui discurs al urii in media si in manualele proprii de religie, dezacordul fata de decizia Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii privind limitarea simbolurilor religioase strict la cadrul desfasurarii orei de religie, opozitia preotilor ortodocsi referitor la inmormantarea membrilor altor culte in cimitirele confesionale, precum si unele chestiuni strict interne in legatura cu dogma si invatatura Bisericii.
Patriarhia Romana considera ca multe dintre aceste observatii au un caracter vadit exagerat si tendentios, fiind vorba de generalizarea unor situatii accidentale si izolate sau de reclamatii nefondate, avand o unica sursa si aceasta de obiectivitate discutabila, iar informatiile nu au fost verificate de catre autorii raportului.
Este greu de inteles de ce nu s-a apelat la principiul universal recunoscut si aplicat in toate statele democratice, audiatur et altera pars (sa fie ascultata si cealalta parte).
Cu privire la unele dintre aspectele semnalate, raportorii critica, de pe pozitii vadit partizane, hotarari ale instantelor judecatoresti sau incearca chiar sa se substituie acestor instante.
In ceea ce priveste acordarea de catre Guvernul Romaniei a unor sume importante catre Biserica Ortodoxa Romana, se ignora faptul ca s-a respectat criteriul proportionalitatii, respectiv al numarului de credinciosi inregistrati la ultimul recensamant, repartizarea fondurilor facandu-se in aceeasi proportie in care si credinciosii nostri contribuie financiar la bugetul de stat.
Din acest raport se constata ca, in mod eronat, se ia drept normativa experienta religioasa din SUA, care nu poate fi aplicata ca atare in Europa. Spiritul religios european, mult mai vechi si mai bogat in semnificatii decat cel american, nu se bazeaza pe separatie radicala intre Stat si Biserica, ci pe autonomie reciproca si cooperare sociala traditionala.
Acest raport ignora adevarul ca ceea ce este diferit nu este in mod necesar si discriminatoriu, iar influenta sociala a Bisericii majoritare in Romania nu este una exclusivista, ca, de pilda, cea a cultului majoritar mormon din statul american Utah. Desigur, este mai usor sa judeci pe altii decat pe tine insuti.
Criticile formulate la adresa Legii privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, in special cele aduse sistemului pe trei trepte de recunoastere a structurilor religioase (grupari religioase, asociatii religioase si culte), nu tin seama de numarul deosebit de mare al cultelor recunoscute de Statul roman (18), care beneficiaza de un consistent sprijin de la bugetul de stat. Cei ce aduc astfel de critici ignora si faptul ca, in perioada preliminara a redactarii acestei legi, in Romania au fost organizate seminarii internationale, cu participarea unor specialisti, atat din Europa, cat si din SUA, care au contribuit la redactarea legii in forma sa finala.
Cat priveste problemele patrimoniale existente intre unele culte din tara noastra, acestea sunt greu de inteles pentru cei ce nu s-au confruntat in decursul istoriei lor cu impunerea prin forta armelor a unei anumite credinte religioase sau cu situatia preluarilor abuzive de catre stat a averilor Bisericii. Ca atare, in majoritatea statelor democratice nu s-a ajuns la o solutie absolut echitabila in ceea ce priveste situatiile patrimoniale determinate de anumite fenomene istorice (Reforma, Contrareforma, uniatismul, persecutii religioase, migratii masive s.a.).
In acest context, pentru o informare corecta a opiniei publice, Patriarhia Romana doreste sa prezinte situatia reala a raporturilor sale cu Biserica Greco-Catolica.
Situatia proprietatilor din eparhiile ortodoxe romane din Transilvania si Banat, care au facut obiectul litigiilor dintre Biserica Ortodoxa Romana si Biserica Greco-Catolica, se prezinta astfel:
- imobile (biserici, case parohiale, terenuri agricole etc.) a caror situatie juridica a fost rezolvata prin dialog: un numar de 111.
- imobile retrocedate prin sentinte judecatoresti: un numar de 20.
- imobile ajunse in posesia Bisericii Greco-Catolice prin ocuparea abuziva a acestora: un numar de 81.
- biserici in care se slujeste alternativ: un numar de 15.
- cazuri in care, desi exista hotarari judecatoresti definitive favorabile Bisericii Ortodoxe Romane, respectivele sentinte nu au putut fi puse in aplicare: un numar de 14.
- cazuri de clerici ortodocsi romani care, desi supusi unor pedepse canonice din partea Bisericii Ortodoxe Romane, au fost primiti sa slujeasca in Biserica Greco-Catolica, fapt care a dus la tensionarea relatiilor dintre cele doua culte: un numar de 10 preoti.
Avand convingerea ca opinia publica romaneasca si internationala va putea cunoaste, in mod obiectiv si impartial, realitatile vietii religioase din Romania, speram ca cei ce redacteaza astfel de rapoarte anuale privitor la libertatea religioasa in Romania vor tine cont, pe viitor, si de informatiile oferite de Patriarhia Romana, astfel incat credibilitatea acestor rapoarte sa nu se diminueze si mai mult.
SECTORUL RELATII BISERICESTI SI INTERRELIGIOASE AL PATRIARHIEI ROMANE
Sursa: basilica.ro
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.