A fost un om al lui Dumnezeu. Om care si-a masurat viata prin dragostea slujirii. Nu vom folosi cuvinte pretioase pentru ca „mare este Dumnezeu“, Care l-a innobilat cu darul Sau.

Marturie a muzicii contemporane romanesti, Dragos Alexandrescu s-a nascut la 16 ianuarie 1924 in orasul Constanta. Atractia pentru arta sunetelor s-a produs in sanul familiei, tatal sau (Aurel) canta la vioara si chitara, iar mama sa (Maria Moldova) avea o pasiune pentru pian si canto.

Primele cunostinte muzicale didactice le-a dobandit sub indrumarea Nataliei Margariti-Funduca.

Darul sau muzical s-a evidentiat inca din anii copilariei. La frageda varsta de 13 ani a reusit sa compuna o piesa corala religioasa (Heruvicul in re minor), lucrare care a fost cantata de catre corul Catedralei episcopale din Constanta in anul 1937, sub bagheta dirijorului Constantin P. Demetrescu.

In anul 1939, la varsta de 15 ani, Dragos Alexandrescu debuteaza ca dirijor la pupitrul corului Catedralei episcopale din orasul sau natal.

In acea vreme, episcopul Dobrogei era Preasfintitul Gherontie Nicolau, „un ierarh basarabean extrem de tipicar“, dupa cum il caracteriza Dragos Alexandrescu. De la acesta, viitorul protodiacon Dragos a invatat regulile tipicului bisericesc, reusind sa se apropie si sa inteleaga Taina Sfintei Liturghii.

Dupa absolvirea Liceului „Mircea cel Batran“ din Constanta (1943), Dragos Alexandrescu sustine examene de admitere atat la Facultatea de Agronomie, cat si la Conservatorul din Bucuresti. Urmand cursurile Facultatii de Agronomie, Dragos Alexandrescu - atasat fiind de Biserica - a observat ca in apropierea institutiei de invatamant se construia un nou lacas de cult, era vorba de Biserica Parcul Domeniilor. Aici, intr-un paraclis in care era improvizat un altar (biserica fiind inca neterminata), slujea parintele paroh Dumitru I. Manta, iar mai tarziu si parintele Dimitrie Balaur, un preot basarabean refugiat, cel care il va indruma si il va sfatui pe muzicianul din Constanta sa devina cleric.

Fiind atras de sonoritatea corului mixt, Dragos Alexandrescu pune bazele unei astfel de formatii, in care, pe langa un grup de studente, aveau sa cante atat mama si sora dirijorului, cat si sotia si fiica parintelui Dimitrie Balaur. Chiar daca a redevenit dirijor de cor, Dragos Alexandrescu nu a neglijat muzica monodica, el ramanand si cantaret de strana in cadrul aceleiasi biserici.

Parintele Dimitrie Balaur vazand in tanarul muzician un iubitor de Dumnezeu, l-a indemnat sa dea examene de diferenta pentru a putea obtine si diploma de seminar teologic. Asa se face ca Dragos Alexandrescu, in urma sustinerii a 10 examene la Seminarul Nifon din Bucuresti, devine si absolvent de seminar. In felul acesta se apropie de visul de a deveni cleric, iar acest lucru se va intampla in anul 1947 la Catedrala episcopala din Husi, fiind hirotonit de Preasfintitul Grigorie Leu. Inainte de a fi hirotonit (in reverenda alba pe care i-o daruise episcopul), proaspatul absolvent de seminar a fost chemat sa cante in strana, pentru ca inaltul ierarh sa vada ce voce are, daca are un glas potrivit pentru a sluji la Sfantul Altar. Trecand cu bine si peste aceasta „proba“, la 6 august (de sarbatoarea Schimbarea la Fata a Domnului), zi in care mama sa implinea 51 de ani, Dragos Alexandrescu este hirotonit diacon. In momentul in care s-a asezat in genunchi, pentru a i se citi rugaciunea de pogorare a Sfantului Duh, Dragos Alexandrescu, constientizand importanta momentului, a izbucnit in plans, gest care l-a impresionat pe episcopul Grigorie. In acele clipe, diaconul Dragos si-a amintit de cuvintele pe care i le-a spus parintele sau duhovnic Anton Popescu de la Biserica „Sfantul Dumitru“: „Nu uita ca diaconii sunt mai presus de ingeri“.

In toamna anului 1948, diaconul Dragos Alexandrescu sustine un nou examen de admitere la Conservator. La acest examen canta la pian una dintre creatiile sale religioase (Veniti sa ne inchinam), dar fara a specifica titlul lucrarii. Astfel, in plina epoca comunista, diaconul Dragos Alexandrescu a prezentat membrilor comisiei de admitere (din care facea parte si Hilda Jerea) un imn inchinat Mantuitorului, pe care insa comisia l-a perceput ca o miniatura pentru pian.
In anii urmatori, diaconul si muzicianul constantean studiaza la Conservatorul din Bucuresti, unde ii are profesori pe George Breazul (teorie - solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Alfred Mendelsohn (contrapunct si compozitie), Theodor Rogalski (orchestratie) si Zeno Vancea (istoria muzicii). Inca din anul I, G. Breazul a descoperit in diaconul Dragos Alexandrescu un viitor profesor si un muzician de exceptie, spunandu-i lui Aurel Alexandrescu: „Fiul dumneavoastra se pregateste pentru o frumoasa cariera didactica“.

A fost numit preparator in cadrul Conservatorului de Muzica „Ciprian Porumbescu“ din Bucuresti in 1950 (in anul III de studii). Acest debut pedagogic va deschide portile unei cariere de exceptie, in care Dragos Alexandrescu va parcurge gradele de preparator, asistent, lector, conferentiar si profesor la disciplinele: compozitie, contrapunct, teorie - solfegiu - dictat si paleografie muzicala bizantina.

Diaconul profesor dr. Dragos Alexandrescu a scris peste 100 de solfegii si mai bine de 400 de dictate muzicale, precum si numeroase articole si referate. Printre lucrarile didactice de referinta se numara cartea Elemente constitutive ale muzicii si cele doua volume de Teoria muzicii.

O latura importanta a personalitatii sale artistice ramane insa cea de dirijor de cor si de indrumator al unor formatii corale. Astfel, in anii 1942-1943, Dragos Alexandrescu activeaza ca dirijor al corului Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ din Constanta, iar intre anii 1945 si 1959 dirijeaza corul Bisericii Parcul Domeniilor din Bucuresti. In anii urmatori, Dragos Alexandrescu va activa ca presedinte al Cenaclului muzical „I. D. Chirescu“ din Constanta si ca indrumator al unor for-matii corale din Constanta si Bucuresti.

Incepand din 1992 va fonda si indruma corul bisericesc „Sfantul Gheorghe“ de la Biserica „Sfantul Gheorghe“ Vechi din Bucuresti, formatie dirijata actualmente de catre conf. univ. dr. Gabriel Popescu si asist. univ. dr. Aurel Muraru. Din anul urmator va primi si inalta binecuvantare de a sluji la aceasta biserica, iar in anul 2004, la venerabila varsta de 80 de ani, a fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor si Crucea patriarhala.

De-a lungul anilor a scris numeroase lucrari, de la miniaturi corale pana la muzica vocal-simfonica, dar cele mai multe opusuri ale sale apartin muzicii corale religioase. Dintre acestea, enumeram pe cele mai importante: Troparul invierii, Veniti sa ne inchinam (doua variante), Hristos a inviat, La raul Babilonului (chinonic), Pentru ce se zbuciuma (chinonic), Tatal nostru (doua variante), Axion duminical (trei variante), Sfinte Dumnezeule (trei variante), Heruvic (patru variante) si multe altele.
Corolarul creatiei sale religioase corale il reprezinta cu siguranta lucrarea Cantarile Sfintei Liturghii, editata in 2001 la Editura Muzicala. Aceasta partitura semnificativa, atat pentru personalitatea sa, cat si pentru repertoriul coral romanesc, constituie, dupa cum spunea si compozitorul, o „selectie din creatia liturgica din intervalul cuprins intre anii 1937 si 1996“. L-ucrarea a reusit in scurt timp sa se impuna in repertoriile mai multor coruri de biserica, iar acest lucru se datoreaza in primul rand atmosferei de deplina religiozitate degajata de intreaga muzica liturgica semnata de protodiaconul profesor dr. Dragos Alexandrescu. (Pr. Ionel Durlea, inspector eparhial si parohul Bisericii „Sfantul Gheorghe“ - Vechi)

Inmormantarea diaconului prof. dr. Dragos Alexandrescu a avut loc duminica, 9 martie, la Biserica „Sfantul Gheorghe“ - Vechi din Capitala. Slujba Prohodirii a fost savarsita de parintele arhimandrit Clement Haralam impreuna cu un sobor de slujitori din care au mai facut parte sapte preoti si diaconi. Dupa randuiala tipiconala a inmormantarii preotilor de mir, in incheierea slujbei a avut loc o procesiune in jurul bisericii, in timpul careia s-au facut patru opriri si s-au rostit ectenii speciale.
La finalul slujbei de inmormantare, parintele Clement Haralam a rostit un cuvant de invatatura, in care a evocat personalitatea adormitului in Domnul, diaconul Dragos Alexandrescu, transmitand familiei acestuia condoleante din partea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel. De asemenea, cuvinte de evocare au rostit si dirijorul Gabriel Popescu, ucenicul la catedra al parintelui Alexandrescu, precum si alte personalitati din lumea cultural-muzicala, reprezentanti ai Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti.

Protodiaconul Dragos Alexandrescu a fost inmormantat in cimitirul Manastirii Samurcasesti din Arhiepiscopia Bucurestilor. La final a avut loc agapa si s-au impartit daruri intru pomenirea diaconului si muzicologului mutat la cele vesnice.

Sursa: ziarullumina.ro

.