Sarbatoarea Sfintilor Imparati Constantin si Elena la Catedrala patriarhala - 21 mai 2021

Sarbatoarea Sfintilor Imparati Constantin si Elena la Catedrala patriarhala - 21 mai 2021 Mareste imaginea.

Sarbatoarea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, hramul istoric al Catedralei patriarhale, se va desfasura dupa urmatorul program:

In seara zilei de joi, 20 mai, slujba Privegherii va fi oficiata de la ora 16:00, in interiorul Catedralei, de Preasfintitul Parinte Varlaam Ploiesteanul, Episcop-vicar patriarhal, inconjurat de un sobor de slujitori.

Vineri, in ziua hramului, de la ora 7:00, moastele Sfintilor Imparati Constantin si Elena, ale Sfantului Ierarh Nectarie si ale Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, vor fi scoase in procesiune si asezate spre inchinarea clerului si credinciosilor sub baldachinul din vecinatatea Catedralei patriarhale.

Intre orele 07:30 si 09:30 vor fi savarsite slujba Miezonopticii si a Acatistului Sfintilor Imparati. Incepand cu ora 09:30, la Altarul Mare de vara va fi savarsita Sfanta Liturghie de catre Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, inconjurat de un sobor de ierarhi, preoti si diaconi.

In seara zilei de vineri, incepand cu ora 16:00, vor fi savarsite slujba Vecerniei si a Paraclisului Sfintilor Imparati. Vineri, de la ora 18:00, va fi oficiata slujba Sfantului Maslu. Sfintele Moaste vor fi purtate in interiorul Catedralei Patriarhale, dupa inchinarea ultimului credincios.

Catedrala patriarhala

Anul acesta s-au implinit 363 ani de la sfintirea Bisericii Sfintii Imparati Constantin si Elena din Bucuresti, ctitoria domnitorului Constantin Serban Basarab, actuala Catedrala Patriarhala.

In data de 6 mai 1658, Patriarhul Macarie III al Antiohiei a oficiat slujba de sfintire a locasului care va deveni in 1668 Catedrala mitropolitana, iar din 1925 Catedrala Patriarhala.

Sfintii Mari Imparati si intocmai cu Apostolii Constantin si mama sa, Elena

Fericitul si pururea pomenitul Constantin (306-337), a fost fiul lui Constantiu Hlor (305-306) si al cinstitei Elena. Era pe vremea cand crudul imparat Diocletian (284-305) isi luase partasi la carmuirea intinsei imparatii a romanilor, asa incat partea de rasarit a imparatiei, cu capitala la Nicomidia, era carmuita chiar de el, avand ca ajutor pe ginerele sau, Galeriu.

Partea de apus, cu capitala la Roma, avea ca imparat pe Maximian, insotit de fiul sau, Maxentiu, iar ca ajutor pe Constantiu Hlor, tatal Sfantului Constantin. Acesta stapanea peste intinsele tinuturi ale Galiei, Spaniei si Britaniei.

Dar, pe cand in celelalte parti ale imparatiei crestinii indurau cele mai crunte prigoniri, in tinuturile sale, Constantiu nu numai ca a oprit orice prigoana impotriva lor, ci, socotindu-i cei mai cinstiti dintre cetateni, ii folosea ca sfetnici imparatesti.

Constantin a luat stapanirea imparatiei dupa moartea tatalui sau, cu invoirea intregii ostiri, pentru ca era iubit de toti. Maxentiu, fiul nelegitim al lui Maximian, auzind de acest fapt, a pornit razboi impotriva lui Constantin.

Episcopul Eusebiu de Cezareea istoriseste ca, plecand in intampinarea dusmanului sau, imparatul Constantin se ruga, cerand ajutor de la Dumnezeu inainte de a incepe lupta, stiind ca oastea lui este mai slaba decat cea a lui Maxentiu.

Ca raspuns la rugaciunea lui, Constantin a vazut ziua, in amiaza mare, stralucind pe cer, o cruce luminoasa, pe care scria cu slove alcatuite din stele: Prin acest semn vei invinge; iar in noaptea ce a urmat, tot el a vazut in vis pe Insusi Domnul Iisus Hristos, apropiindu-Se de el si indemnandu-l sa-si faca steag ostasesc cu semnul Sfintei Cruci pe el.

Deci, chipul cinstitei Cruci si monograma lui Hristos (literele grecesti H si R) punandu-le pe steaguri si pe scuturi, a mers la Roma si a biruit pe nelegiuitul Maxentiu, care, cazand in raul Tibru, s-a inecat, la podul Milvius, in anul 312. Astfel, Constantin a eliberat pe cetatenii Romei de tirania lui Maxentiu.

Incredintat ca in biruinta lui a fost ajutat de Dumnezeul crestinilor, fericitul Constantin a dat in anul 313, ca imparat al Romei, o hotarare prin care a oprit prigonirea crestinilor si a dat libertate credintei crestine in intregul Imperiu Roman. Acest act, de mare insemnatate, se numeste Edictul de la Milan.

Mai tarziu, fericitul Constantin si-a mutat capitala imparatiei de la Roma la Bizant. Aici, a zidit din nou aceasta cetate, ca o roada a credintei sale in Hristos, si a impodobit-o cu tot felul de biserici, ca pe o adevarata noua Roma crestina, numita apoi Constantinopol, dupa numele sau.

Sfantul imparat Constantin a aratat multa ravna si pentru unitatea credintei crestine, aceasta vazandu-se pe vremea ereziei lui Arie, care invata ca Hristos n-a fost Dumnezeu adevarat, imbracat in fire de om si coborat in lume, cum socoteste dreapta credinta; Hristos, pentru el, era numai o persoana creata.

Pentru ca era tulburare mare in Biserica, marele Constantin a hotarat tinerea Sinodului de la Niceea, in anul 325, la care el insusi a luat parte. Aici, episcopii din toata lumea crestina au condamnat ratacirea lui Arie si au marturisit dreapta credinta, alcatuind prima parte din Crezul pe care il rostim si noi la fiecare Sfanta Liturghie.

Sfantul Constantin a dat si legi inspirate din credinta crestina, prin care apara demnitatea persoanei umane si a familiei.

Sfantul Imparat Constantin a fost insa ajutat si de evlavia si ravna mamei sale Elena, care, mergand la Ierusalim pentru descoperirea locurilor sfinte din Evanghelii, a aflat locul Golgotei, al Sfantului Mormant si lemnul cinstitei Cruci si a zidit cu imparateasca darnicie biserica Sfantului Mormant, biserica din Betleem, pe cea din Nazaret si alte sfinte locasuri.

Indemnat de fericitul Teofil, episcopul Gotiei, care pastorea la nordul Dunarii (Dacia) si participase la Sinodul intai de la Niceea, Sfantul Constantin a sprijinit crestinarea stramosilor nostri, cerand gotilor cotropitori sa nu impiedice raspandirea crestinismului. Totodata imparatul Constantin a recastigat unele teritorii din sudul Munteniei, construind un pod la Sucidava (azi orasul Corabia) si ridicand acolo o cruce de piatra, ca semn al biruintei credintei celei noi asupra paganismului.

Pentru toate aceste fapte de folos credintei crestine, savarsite de marele Constantin si maica sa Elena, ei s-au invrednicit a fi numiti „Sfinti imparati intocmai cu Apostolii”. Sfantul Constantin a adormit in Domnul, la anul 337, cu zece ani dupa adormirea maicii sale, Sfanta Elena.

Pentru ale lor sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi. Amin.

 

Pe aceeaşi temă

20 Mai 2021

Vizualizari: 953

Voteaza:

Sarbatoarea Sfintilor Imparati Constantin si Elena la Catedrala patriarhala - 21 mai 2021 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE