Mesajul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la slujba de inmormantarea protosinghelului Ghervasie Gheorghe, fost egumen al Schitului Pocrov - Manastirea Neamt, marti, 26 martie 2013:
"Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai.” (Ioan 11, 25)
Intristata obste a Manastirii Neamt si a Schitului Pocrov,
Preacuviosi si preacucernici parinti,
Indoliata asistenta,
Cu multa tristete am aflat de mutarea la cele vesnice a parintelui protosinghel Ghervasie Gheorghe, vrednic egumen al Schitului Pocrov-Neamt vreme de 35 de ani.
Monah harnic, atent si statornic, parintele Ghervasie a stiut sa foloseasca de-a lungul vietii timpul ca un dar al lui Dumnezeu si ca drum catre mantuire.
Originar din comuna Preutesti, aflata in tinutul Falticenilor, protosinghelul Ghervasie provenea din familia numeroasa a bunilor crestini Ioan si Ecaterina, care au crescut treisprezece copii.
La varsta de 16 ani si-a inceput calea anevoioasa a vietii monahale la manastirea Bistrita - Neamt, unde a fost primit de catre staretul de atunci, arhimandritul Eftimie Luca, actualul arhiepiscop al Romanului si Bacaului.
Şi-a indreptat apoi pasii spre manastirea Horaita, unde era staret un unchi de-al sau, arhimandritul Gherontie Gheorghe, sub povatuirea caruia si-a continuat noviciatul. A intrat in cinul monahal la 20 iunie 1953 si apoi a fost hirotonit ierodiacon de catre Mitropolitul Moldovei si Sucevei, Sebastian Rusan, la 11 august 1953, fiind randuit ucenic al Episcopului Eugeniu Laiu, retras la Manastirea Horaita in vremea dictaturii comuniste. In acei ani l-a slujit cu mult devotament pe vrednicul vladica, pana cand a fost nevoit sa paraseasca manastirea, in urma hotararii regimului totalitar. Cu mare tristete in suflet ierodiaconul Ghervasie s-a intors in lume, ca urmare a Decretului 410⁄ 1959. Dupa doi ani de instrainare s-a stabilit la Manastirea Neamt, unde erau in desfasurare ample lucrari de restaurare a ctitoriei stefaniene si a incintei manastiresti. A lucrat atunci ca muncitor pe santier. Era perioada cand arhitectii si constructorii au dispus demolarea paraclisului Sfantul Gheorghe si rezidirea acestuia in spatiul dinspre rasarit al incintei. A ramas memorabila actiunea parintelui,care a intervenit atunci pe langa responsabilii santierului pentru a nu fi aruncata piatra de la Sfanta Masaa vechiului paraclis. A strans-o si a refacut-o in noul amplasament. Tot el a delimitat cu piatra conturul ce se vede si astazi al vechii biserici ctitorite in incinta Manastirii Neamt de voievodul Petru Musat. De la Manastirea Neamt parintele Ghervasie a fost transferat pe santierul Manastirii Agapia, unde se restaura biserica, sub staretia stavroforei Eustochia Ciucanu. Dupa terminarea lucrarilor, Mitropolitul Moldovei si Sucevei, Justin Moisescu, l-a trimis in obstea Manastirii Neamt, cu ascultarea de electrician si instalator, remarcand priceperea si simtul gospodaresc ale tanarului ierodiacon care isi schimbase haina monahala cu salopeta de zidar, dar sufletul ramanandu-i acelasi, al unui calugar devotat fagaduintelor depuse in fata Sfantului Altar. Dupa povata primita de la inteleptul duhovnic, ieroschimonahul Paisie Olaru, parintele Ghervasie a imbracat din nou haina monahala.
In anul 1978, staretul Manastirii Neamt, arhimandritul Efrem Chiscariu, l-a propus ca egumen al schitului Pocrov, care era aproape parasit, intr-o stare avansata de degradare. La schitul Pocrov,asezat intr-un prea frumos luminis, loc pe care Sadoveanu l-a numit Poiana Raiului, parintele Ghervasie a adunat o mica obste, initiind un program intens de refacere a vietii liturgice si duhovnicesti, dar sia gospodariei asezamantului. Astfel, s-au restaurat, pictat si impodobit biserica si paraclisul, casa egumeneasca, celelalte cladiri, acareturile, gardurile si s-a amenajat, de multe ori, calea de acces catre schit.
In toate ascultarile incredintate lui, parintele Ghervasie a dovedit daruire, supunere, constiinciozitate, ravna si multa dragoste pentru slujirea lui Hristos. Liturghisitor evlavios, duhovnic bun, monah smerit si gospodar harnic, parintele Ghervasie a fost apreciat nu doar de fratii calugari, de clerici si elevii seminaristi, dar si de multi credinciosi, care s-au incumetat sa urce drumul anevoios prin batrana padure de conifere, catre raristea de sub muntele Vasanu.
Un inalt demnitar al tarii, Domnul Nicolae Vacaroiu, pe cand era Prim-ministrul Romaniei, a vizitat schitul din Poiana Raiului, impreuna cu alte oficialitati ale Administratiei centrale si locale. Ospitalitate asi felul special de a fi al gazdei i-a impresionat pe oaspeti, asa incat s-a hotarat inceperea lucrarilor necesare pentru electrificarea asezamantului monahal.
Vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, iubitor al linistii si frumusetii de la Pocrov,a remarcat calitatile parintelui Ghervasie, si anume statornicia, credinciosia si slujirea fata de Biserica, virtuti pe care le-a rasplatit in anul 1988 (1 octombrie) cu acordarea rangului de protosinghel.
In timpul arhipastoririi Noastre ca Mitropolit al Moldovei si Bucovinei am urcat de mai multe ori la Pocrov, participand fie la hramul inchinat Acoperamantului Maicii Domnului, fie in vizite pastorale, apreciind si admirand stradaniile parintelui egumen Ghervasie, care s-a dovedit in ultimii 35 de ani un calugar deprins cu vitregiile vietii si ale naturii, dar si cu bunatatea si statornicia, virtuti specifice monahilor nevoitori.
Milostiv si sensibil fata de natura creata de Dumnezeu, parintele Ghervasie se asemana uneori cu unii mari parinti ai Patericului care imblanzeau necuvantatoarele, transformandu-le in prieteni. Multi pelerini au ramas impresionati vazand cum toate animalele din gospodaria schitului Pocrov veneau deodata la el cand le chema.
In aceste momente de despartire,ne amintim cuvintele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Care ne intareste speranta,zicand: „Cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai” (Ioan 11, 25).
Ne rugam Domnului Iisus Hristos, Biruitorul mortii si Stapanul vietii, sa aseze sufletul parintelui Ghervasie impreuna cu dreptii si cu sfintii Sai in lumina si iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit.
Vesnica lui pomenire din neam in neam!
Cu parintesti condoleante si binecuvantari pentru cei indoliati,
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Sursa: basilica.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.