Romanii praznuiesc astazi Adormirea Maicii Domnului

Despre adormirea Maicii Domnului, adica moartea si inaltarea ei cu trupul la cer, nu gasim date in Sfintele Evanghelii, ci numai in traditia Bisericii. Aceasta este tratata in scrierile a patru parinti orientali: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului si Sfantul Ioan Damaschin. In scrierile lor, preluate din sfanta traditie, se spune ca Maica Domnului a fost instiintata printr-un inger de mutarea ei din aceasta viata. Desi Apostolii erau raspanditi in lume pentru a propovadui Evanghelia la toate neamurile, au fost prezenti la eveniment, Sfanta Fecioara instiintandu-i asupra ceea ce avea sa se petreaca. Dupa ce si-a pregatit toate cele spre inmormantare, Maica Domnului s-a rugat, spunand: “Faca-se cu mine voia Fiului meu si Dumnezeului meu”.

Dupa ce si-a luat ramas bun de la toti cei de fata - noteaza Ioan Damaschin - a urmat momentul in care Domnul Insusi S-a coborat spre a primi in mainile Sale sufletul ei cel sfant (moment ce cunoaste o bogata reprezentare iconografica in Biserica Ortodoxa). Atunci, ea a rostit: “Fiule, in mainile Tale imi dau duhul meu”. Acestea zicand, isi dadu duhul, ca si cand ar fi cazut in somn. Era o adormire, nu o moarte, de unde si denumirea sarbatorii. Apostolii au luat apoi patul mortuar cu trupul Fecioarei, purtandu-l spre mormant. Traditia mai noteaza ca multime mare de oameni se adunase acolo, uimita de chipul adormirii ei si de venirea Apostolilor. Cortegiul s-a indreptat spre Ghetsimani unde, conform poruncii divine, i se pregatise locul de veci. Aici, traditia cunoaste doua versiuni: dupa una, trupul a stat trei zile in mormant, dupa care a fost ridicat in chip tainic spre lacasurile ceresti; dupa cealalta, trupul Maicii Domnului a fost rapit la cer chiar din mainile Apostolilor Petru si Pavel in momentul in care se pregateau sa-l puna in mormant, in mainile lor ramanand doar panza in care era infasurat.

Sfanta Maria a disparut din mormant inainte ca acesta sa fi fost pecetluit, ca sa nu dea necredinciosilor prilejul de a spune, ca in cazul lui Hristos, ca trupul i-ar fi fost furat. Aceasta este, de fapt, ratiunea diferentei dintre cele doua versiuni: a inaltarii Maicii Domnului chiar din mainile Apostolilor si a inaltarii ei dupa trei zile de sedere in mormant. Credinta in inaltarea Fecioarei la cer trebuia aparata prin disparitia ei chiar din mainile acelora care o inmormantasera, in prezenta martorilor prezenti la eveniment. In acest mod trupul Maicii Domnului a fost ridicat la cer, nu prin puterea ei proprie, ci prin puterea lui Hristos Dumnezeu. Adormirea ei si ridicarea cu trupul la cer reprezinta ultima taina din lucrarea mantuirii oamenilor. Dupa Invierea lui Hristos, Inaltarea Sa la ceruri si Pogorarea Duhului Sfant, Adormirea Maicii Domnului incheie lucrarea mantuirii savarsita de Mantuitorul Iisus Hristos. Ridicarea trupului Sfintei Fecioare in slava cereasca adevereste faptul ca omul, suflet si trup, poate fi transfigurat si mantuit, ca se poate impartasi de slava cereasca.

.