Despre adormirea Maicii Domnului, adica moartea si inaltarea ei cu trupul la cer, nu gasim date in Sfintele Evanghelii, ci numai in traditia Bisericii. Aceasta este tratata in scrierile a patru parinti orientali: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului si Sfantul Ioan Damaschin. In scrierile lor, preluate din sfanta traditie, se spune ca Maica Domnului a fost instiintata printr-un inger de mutarea ei din aceasta viata. Desi Apostolii erau raspanditi in lume pentru a propovadui Evanghelia la toate neamurile, au fost prezenti la eveniment, Sfanta Fecioara instiintandu-i asupra ceea ce avea sa se petreaca. Dupa ce si-a pregatit toate cele spre inmormantare, Maica Domnului s-a rugat, spunand: “Faca-se cu mine voia Fiului meu si Dumnezeului meu”.
Sfanta Maria a disparut din mormant inainte ca acesta sa fi fost pecetluit, ca sa nu dea necredinciosilor prilejul de a spune, ca in cazul lui Hristos, ca trupul i-ar fi fost furat. Aceasta este, de fapt, ratiunea diferentei dintre cele doua versiuni: a inaltarii Maicii Domnului chiar din mainile Apostolilor si a inaltarii ei dupa trei zile de sedere in mormant. Credinta in inaltarea Fecioarei la cer trebuia aparata prin disparitia ei chiar din mainile acelora care o inmormantasera, in prezenta martorilor prezenti la eveniment. In acest mod trupul Maicii Domnului a fost ridicat la cer, nu prin puterea ei proprie, ci prin puterea lui Hristos Dumnezeu. Adormirea ei si ridicarea cu trupul la cer reprezinta ultima taina din lucrarea mantuirii oamenilor. Dupa Invierea lui Hristos, Inaltarea Sa la ceruri si Pogorarea Duhului Sfant, Adormirea Maicii Domnului incheie lucrarea mantuirii savarsita de Mantuitorul Iisus Hristos.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.