Astazi, 23 septembrie 2009, la Palatul Patriarhiei, Consiliului Consultativ Etico-juridic al Patriarhiei Romane s-a reunit pentru a analiza unele propuneri din Raportul “Riscuri si inechitati sociale in Romania”, dat publicitatii de catre Comisia Prezidentiala pentru Analiza Riscurilor Sociale si Demografice in ziua de 22 septembrie 2009, in vederea formularii unui punct de vedere oficial.

I. In legatura cu propunerea de legalizare a prostitutiei (conform cap. V, alin. 8 din Raport, p.

249), pe temeiul Sfintei Scripturi si al invataturii Sfintilor Parinti, precum si in conformitate cu hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhia Romana respinge aceasta propunere.

Departe de a rezolva o problema sociala grava, legalizarea prostitutiei va agrava problema sub forma unei sclavii motivate financiar, care intensifica degradarea morala a societatii, proliferarea diferitelor boli si cresterea numarului divorturilor, iar femeilor prinse in aceasta sclavie li se afecteaza iremediabil sanatatea psihica si fizica, precum si demnitatea sociala. Consideram ca orice act normativ are menirea sa apere demnitatea persoanei, institutia familiei si valorile vietii sociale si sa nu ignore demnitatea persoanei, institutia sacra a familiei si moralitatea publica. Tocmai pentru aceste argumente, prostitutia este interzisa prin lege in numeroase tari europene (Italia, Irlanda, Franta, Luxemburg), dar si in majoritatea statelor federale ale SUA. In plus, Consiliul Consultativ Etico-juridic al Patriarhiei Romane reaminteste faptul ca Romania a ratificat Conventia ONU privind “Suprimarea Traficului de Persoane si a Exploatarii prostituarii altora” prin care tara noastra se obliga sa nu legalizeze prostitutia.

II. Referitor la dezincriminarea consumului de droguri usoare (conform cap. V, alin. 6 din Raport, p. 234), Consiliul Consultativ Etico-juridic al Patriarhiei Romane respinge aceasta propunere intrucat ea incurajeaza si mai mult consumul de droguri. Acum este necesara mai degraba o implicare atenta si responsabila a Statului in stoparea fenomenului, decat o incercare de legalizare a acestuia. Din cauza efectelor nocive asupra sanatatii trupesti si sufletesti ale persoanei consumatoare si a consecintelor dramatice asupra familiei si comunitatii, consumul de droguri trebuie descurajat sub orice forma, fiind necesara dezvoltarea serviciilor specializate de preventie si tratament. Biserica a inceput deja sa dezvolte programe de consiliere spirituala a consumatorilor de droguri si familiilor acestora pentru a preveni excluziunea lor sociala. De altfel, in intreaga Europa, cu o singura exceptie, Olanda, nu exista o alta tara in care sa se fi legalizat consumul de droguri usoare, asa cum se mentioneaza inclusiv in Raportul Comsiei prezidentiale.

III. Consiliul Consultativ Etico-juridic al Patriarhiei Romane a luat act cu surprindere de opinia exprimata in Introducerea Raportului Comisiei Prezidentiale (p. 6), conform careia “pana si preotii, de asemenea o categorie sociala cu influenta mare in comunitati si la nivel politic central au obtinut privilegii (salarii din bani publici, subventionarea masiva a constructiei si reparatiilor bisericilor, obligativitatea predarii religiei in scoala care asigura venituri absolventilor de teologie)”. In legatura cu aceasta opinie, facem urmatoarele precizari:

Sprijinul Statului pentru Culte este o consecinta a secularizarii de catre Stat a averilor bisericesti in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1863), cand chelutielile Bisericii (salarii, reparatii, constructii) au fost preluate de catre Stat ca o compensatie materiala pentru proprietatile preluate (cca. 25% din suprafata agricola si forestiera a Tarii Romanesti si a Moldovei). Acest sprjin a continuat inclusiv in perioada regimului comunist tocmai datorita obligatiei asumate de Stat in 1863. O eventuala incetare a sprijinului Statului fata de Biserica Ortodoxa Romana ar trebui sa fie urmata, in mod firesc, de o restituire a tuturor averilor bisericesti confiscate, care, insa, intre timp au fost folosite pentru improprietarirea succesiva a populatiei sarace. In plus, banul public provine de la un public majoritar ortodox.

In acelasi timp, contributia la salariu de la bugetul de Stat pentru preoti nu se face din mila, ci reprezinta o recunoastere a contributiei Cultelor la viata societatii romanesti. Potrivit Legii 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al Cultelor, “Statul roman recunoaste cultelor rolul spiritual, educational, social-caritabil, cultural si de parteneriat social, statutul lor de factori ai pacii sociale, precum, si rolul important al Bisericii Ortodoxe Romane si al celorlaltor Biserici si culte recunoscute in istoria nationala a Romaniei si in viata societatii romanesti” (art. 7, alin. 1 si 2). De aceea, pentru parohiile sarace in care, din cauza fenomenului migratiei, batranii si copiii ramasi in parohie nu pot contribui financiar la salariul preotului, ajutorul Statului este mai mare.

Avand in vedere faptul ca poporul roman este eminamente crestin, iar, pe de alta parte, cultura si civilizatia europeana sunt intemeiate pe valorile crestine, prezenta religiei in invatamantul public raspunde dorintei si nevoilor spirituale ale majoritatii covarsitoare a romanilor. De altfel, prezenta orei de religie in scolile publice este garantata prin Constitutia Romaniei si reglementata prin Legea invatamantului si Legea cultelor. Doar in perioada comunista opresiva, predarea religiei in scoala a fost intrerupta de un regim ateu totalitar impotriva identitatii si vointei religioase ale poporului romane.

Pe de alta parte, profesorii de religie sunt cadre didactice cu drepturi depline ce intrunesc toate conditiile prevazute de lege pentru a putea preda in invatamantul public. In concluzie, prezenta profesorilor de religie in scolile publice este fireasca, legala si necesara.

BIROUL DE PRESA AL PATRIARHIEI ROMANE

.