NU VREM LICEU FARA DUMNEZEU!

PREDAREA RELIGIEI IN SISTEMUL DE INVATAMANT PUBLIC, UN ACT DE DREPTATE SI O NECESITATE PERMANENTA

Prezenta disciplinei Religiei in sistemul de invatamant public nu reprezinta o inovatie sau un "model romanesc", ci un act de dreptate, bazat pe cultura romaneasca europeana, si o necesitate permanenta in procesul nobil de formare moral - sociala a elevilor.

1. RELIGIA - PARTE INTEGRANTA A CULTURII  EUROPENE

Integrarea tarii noastre in structurile europene nu poate reprezenta un motiv pentru excluderea Religiei din invatamantul public, sub pretextul armonizarii legislatiei romanesti cu normele comunitare. In primul rand, Religia constituie parte integranta si definitorie a culturii europene. Fara  cunostintele oferite de acest domeniu, nu putem intelege istoria si cultura acestui continent si nu putem pretui catedralele, manastirile, bisericile, operele de arta vizuala si muzicala in marea lor majoritate inspirate de credinta religioasa.

Nu este drept sa stergi, in numele laicitatii, secole de istorie si cultura inspirate de credinta religioasa. Nu putem mutila sufletul Europei, ignorand capodoperele din arhitectura, pictura, sculptura, literatura sau muzica, pentru a sustine o pretinsa emancipare bazata pe vidul spiritual al secularizarii. Nu putem inlocui niciodata valorile constante ale Religiei cu modele efemere ale umanismului autosuficient si antireligios.

Aceasta explica de ce in marea majoritate a tarilor europene, Religia se preda in cadrul sistemului de invatamant public, avand un rol recunoscut si apreciat in societate, cu implicatii profunde in dezvoltarea socio-culturala. In tara noastra nu s-a promovat un "model romanesc", incompatibil cu legislatia europeana. Potrivit Constitutiei Romaniei, art. 32 (7), "in scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege", asa cum se intampla in majoritatea statelor Uniunii Europene. Invatamantul are un caracter confesional in Austria, Grecia, Italia, Polonia, Spania si Germania, iar un specific general in Olanda, Suedia, Norvegia sau Danemarca. Potrivit Legii invatamantului 84/1995, art. 9 (2) si actualului proiect de lege art. 10 (2), (3), elevii din Romania au dreptul sa nu frecventeze orele de Religie, situatie intalnita si in Italia, Cehia, Grecia sau Austria, dar Religia este propusa ca parte din curriculum. Astfel, legislatia din Romania respecta normele europene si promoveaza un sistem de invatamant comparabil cu cel existent in majoritatea statelor Uniunii Europene.  

2. CONTINUITATEA PREDARII RELIGIEI IN SCOLILE ROMANESTI

Uniunea Europeana incurajeaza prin principiul "unitatii in diversitate"  pastrarea identitatii nationale, a traditiilor locale si a valorilor formate de-a lungul secolelor si nu urmareste o nivelare artificiala si sterila, o distrugere a specificului cultural din acest continent. Astfel, anul 2008 a fost proclamat, in cadrul institutiilor europene, anul dialogului inter-cultural. In acest context,  precizam ca, fara exceptie, cultul religios si morala sociala religioasa au marcat cultura tuturor popoarelor europene.

Contributia Bisericii Ortodoxe Romane la formarea si la dezvoltarea tezaurului cultural national nu poate fi contestata sau considerata un "fals istoric", ci a fost clar recunoscuta prin Legea privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor art. 7 (2). Primele scoli si tiparituri, in Romania, au fost lucrarea Bisericii, iar operele artistice reprezentative si momentele istorice cruciale pun in evidenta rolul Bisericii in crearea, pastrarea si transmiterea valorilor nationale de ordin spiritual, moral si cultural. 

Nu trebuie sa uitam ca pana la momentul adoptarii Legii Instructiunii publice (25 noiembrie/7 decembrie 1864), invatamantul romanesc s-a desfasurat aproape exclusiv in cadrul Bisericii, iar in perioada Regulamentului organic, ierarhii Bisericii aveau si atributii de efori ai scolilor. Prin Legea Instructiunii publice din 1864, Religia detinea un loc important, atat in cadrul invatamantului primar unde se preda Catehismul (art. 32), cat si in cadrul invatamantului secundar, gimnazial si liceal, unde se preda disciplina numita atunci "Religiunea" (art. 116), din frantuzescul Religion. 

Reintroducerea Religiei, dupa anul 1990, in sistemul de invatamant public la nivel primar, gimnazial si liceal, de unde a fost indepartata de catre regimul comunist ateu, in anul 1948, in mod fortat si contrar traditiei romanesti,  reprezinta, deci, un act de reparatie morala si nu o "noutate" sau o decizie pripita. Astfel dupa anul 1990 s-a redat unui popor eminamente religios dreptul de-a fi el insusi prin modul de a-si educa tineretul potrivit identitatii si culturii sale firesti si constante.

3. NECESITATEA PREDARII RELIGIEI PENTRU BINELE

COMUNITATII ROMANESTI LOCALE SI NATIONALE

Religia a avut, intotdeauna, in cadrul sistemului public de invatamant, un rol important in procesul de formare a competentelor si atitudinilor moral - sociale. Asa cum Geografia ofera cunoasterea configuratiei spatiale a pamantului, esentiala pentru cunoasterea patriei si planetei, iar Istoria ofera cunoasterea succesiunii temporale a generatiilor umane, Religia ofera perspectiva comuniunii eterne de iubire intre Dumnezeu si oameni, intre Creator si creaturi, intre persoane si popoare. Prin urmare, studiul Religiei, nu poate lipsi din curriculum sau din programul scolii romanesti, tocmai pentru ca studiul Religiei corespunde nevoii comunitatii romanesti locale si nationale de a-si pastra bogatia si identitatea spirituala si de a transmite valori permanente tinerei generatii.  

Insa, pentru ca Biserica propune, nu impune, valori, Patriarhia Romana respinge orice forma de presiune prin care elevii sunt obligati sa urmeze orele de Religie sau sa participe la slujbe si manifestari religioase. Cu alte cuvinte, intrucat libertatea reprezinta un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educatia religioasa trebuie asumata in mod liber, respectandu-se dorinta parintilor si a copiilor. In acest sens, Biserica a respectat deciziile comunitatilor locale, in conformitate cu articolul 26. (3) din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care prevede ca "parintii au dreptul de prioritate in alegerea modului de educatie acordata copiilor lor".

Pe de alta parte, libertatea nu este simpla indiferenta spirituala, ci capacitatea omului de a alege valori spirituale care imbogatesc viata persoanei si a comunitatii umane. In acest sens, valorile oferite de educatia religioasa sunt extrem de necesare, mai ales in aceasta perioada de secularizare a societatii romanesti, intrucat ele reprezinta pentru tineri un reper spiritual esential si un liant existential intre toate cunostintele teoretice, dobandite prin studiul celorlalte discipline. Valorile cultivate si virtutile incurajate in cadrul orelor de Religie sunt necesare sanatatii spirituale a persoanei si a comunitatii. Religia il invata pe copil si pe tanar iubirea fata de Dumnezeu si de oameni, credinta, speranta si solidaritatea, dreptatea si recunostinta fata de parinti si fata de binefacatori, darnicia si harnicia, sfintenia vietii, valoarea eterna a fiintei umane, adevarul prim si ultim al existentei, binele comun si frumusetea sufletului profund uman, cultivat si imbogatit prin virtuti. 

Asadar, predarea Religiei in scoala are valente educationale deosebite, prin rolul ei formativ in viata tinerilor, reducand efectele negative ale crizei contemporane de identitate si de orientare, propunand modele viabile de bunatate si sfintenie, si oferind tinerilor repere in viata de familie si in societate. Educatia religioasa reprezinta un factor de stabilitate si de comuniune in societatea romaneasca, un izvor sfant si statornic de inspiratie pentru a apara si promova identitatea spirituala si demnitatea persoanei care traieste azi intr-o lume din ce in ce mai pluralista si mai fragmentata din punct de vedere spiritual si social. Religia fiind lumina vietii in comuniune de iubire cu Dumnezeu si cu oamenii, evidentiaza valoarea eterna a faptelor bune, savarsite in timpul limitat al vietii terestre, si promoveaza comuniunea intre generatii prin valorile perene ale credintei cultivate si transmise.

Cercetarile sociologice si psiho-pedagogice recente demonstreaza rolul pozitiv al educatiei religioase in procesul de formare a personalitatii tinerilor si, mai ales, necesitatea studierii acestei discipline si la nivelul liceului, pentru formarea unor competente si atitudini moral-sociale.

Anii grei ai dictaturii comuniste, cu ateismul ei umilitor impus in scolile de stat, contrar vointei unui popor religios, ne-au invatat sa nu mai dorim cultura fara credinta, stiinta fara spiritualitate, materie fara spirit, cunoastere fara comuniune, filosofie fara speranta, si indeosebi, scoala fara suflet, adica educatie fara religie, mai ales la varsta intrebarilor existentiale si a formarii spirituale a tinerilor, intelegand ca "sufletul culturii este cultura sufletului".

Indeosebi astazi, intr-o vreme a individualismului materialist agresiv si a relativismului valorilor morale si sociale, tinerii de liceu au mare nevoie de lumina pentru suflet, de modele sfinte si de valori eterne, de iubire curata si speranta sustinuta de rugaciunea Bisericii si de faptele bune ale credintei statornice. Asadar, pentru ca Biserica ii binecuvanteaza pe tineri, se ingrijeste de mantuirea lor si de viitorul societatii romanesti, ea nu doreste un liceu fara Dumnezeu, ci afirma, cu tarie, ca ora de Religie este necesara nu numai copiilor, ci si tinerilor din liceu.

Considerat prioritate nationala, invatamantul romanesc nu poate fi lipsit de componenta sa religios-morala, dorita si apreciata atat de copii, cat si de parinti.

 In acest sens, Biserica doreste sa conlucreze cu Statul in transmiterea valorilor spirituale si in formarea moral-sociala a copiilor si tinerilor, militand fervent pentru pastrarea orei de Religie si in liceu.

+  D A N I E L
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

.