Intr-o scrisoare adresata recent clerului si credinciosilor Episcopiei Ortodoxe Romane, Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop Nathaniel a suspendat dialogul dintre Eparhia pe care o reprezinta, Episcopia Ortodoxa Romana din America, si Eparhia Ortodoxa Romana din America si Canada.

Decizia a fost luata unilateral de catre IPS Nathaniel, fara ca membri Comisiei Mixte de Dialog si IPS Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox roman din America si Canada sa fie instiintati de acest gest, informeaza pagina de web a Episcopiei Ortodoxa Romana din America si Canada.

Romanian Global News reda in cele ce urmeaza pozitia Comisiei Mixte de Dialog a Arhiepiscopiei, Pr. Prot. Nicholas Apostola, Pr.

Vicar Ioan Ionita, Pr. Prot. Ion Gherman, Pr. Prot. George Chisca si Pr. George Sandulescu, fata de decizia IPS Nathaniel de a intrerupe, inca o data, dialogul dintre cele doua eparhii.

„Actiunea Arhiepiscopului Nathaniel este cu atat mai surpinzatoare cu cat in urma cu mai putin de un an la intalnirea unde nu numai membrii Comisiei mixte de Dialog au fost prezenti, ci si cei trei ierarhi ai eparhiilor noastre, a fost aprobata schita unui plan pentru unitate care apoi a fost prezentata la ambele Congrese. Din pacate, nu este pentru prima data cand Arhiepiscopul Nathaniel a oprit dialogul in mod unilateral. Prin mila lui Dumnezeu am reusit sa reluam discutiile, sa facem progres spre unitate si chiar sa cadem de acord asupra unui plan pentru formarea unei Mitropolii Ortodoxe Romane autonome aici. De aceea, chiar daca aceasta scrisoare ne intristeaza, ramanem increzatori ca vom regasi cu timpul calea spre dialog.

Acestea fiind spuse, ne simtim fortati sa aratam ceea ce, in opinia noastra, a fost o problema constanta in dialogul nostru. In ceea ce ne priveste, noi vedem unitatea nu ca o optiune, ci ca un imperativ absolut. Unitatea are un aspect canonic definit. Nu ne putem numi crestini ortodocsi ramanand in starea de despartire in care ne aflam. Arhiepiscopia noastra a fost angajata nu numai in realizarea unitatii dintre cele doua Eparhii Ortodoxe Romane, ci si intre toti crestinii Ortodocsi de pe acest continent. Suntem ferm convinsi ca aceasta unitate se va realiza nu printr-un fiat, nici printr-o actiune unilaterala, ci ca urmare a discutiilor iubitoare in credinta dintre frati si surori care in cele din urma sa duca la un consens asupra problemei unitatii. Faptul ca dialogul a putut fi stopat nici macar cu un cuvant adresat noua in prealabil, subliniaza dificultatile pe care le-am avut in cadrul discutiilor noastre din ultimii 15 ani.

Pentru a-si apara pozitia, Arhiepiscopul Nathaniel face o prezentare istorica la modul general. Am adresat si noi in timpul intrunirilor de dialog unele din aceste probleme dar am gasit de cuviinta ca evocarea lor aduce prea multe sentimente dureroase. In ceea ce ne priveste, din dragoste si din credinta sincera ca este mai important sa ne concentram asupra viitorului, ne-am gandit de-a lungul anilor sa nu aducem in discutie publica aceste probleme considerand ca descoperirea acestor probleme sa fie mai de graba lasata pe seama istoricilor. Din pacate nu putem spune ca cealalta parte s-a folosit de acelasi principiu. Aproape toata istoria prezentata in scrisoare apare ca fapt petrecut intocmai, cand in realitate cea mai mare parte din ea este mult prea disputabila. Parte din aceasta istorie prezentata nu are nici un document la baza. Chiar daca aceasta scrisoare recenta ne intristeaza, nu putem spune ca a venit pe neasteptate. Distorsiuni de felul acesta au aparut de-a lungul anilor in paginile revistei Solia. Am ales, din dragoste frateasca, sa nu raspundem la ceea ce am inteles a fi incercari clare de provocare, nadajduind impotriva oricarei sperante ca va veni o schimbare de atitudine.

Crede cineva ca noi nu am fost frustrati? Si noi am fost tentati sa abandonam acest dialog. Si noi am dorit si am nadajduit ca progresul spre aceasta tinta sa se fi realizat mai devreme. Ne miram de ce toate celelalte jurisdictii Ortodoxe etnice si-au putut vindeca diviziunile in urma caderii comunismului si numai Romanii au ramas divizati. Am incercat sa ne mentinem credinta noastra ferma ca tot ceea ce ne-a tinut separati ar putea eventual fi inlaturat. Stim ca realizarea acestei unitati nu este usoara. Daca ar fi asa, s-ar fi facut deja. Atat rabdarea cat si dragostea noastra sunt puse prea dureros la incercare.

Am nadajduit ca la Congresele eparhiilor noastre din 2006 vom avea un plan gata sa fie aprobat. Am plecat de la intalnirea din Iunie 2005, la care au fost prezenti toti ierarhii cat si membrii Comisiei de Dialog, cu un acord in mana conceput impreuna de ambele parti. Am decis ca impreuna – ierarhii nostri si membrii Comisiei Mixte de Dialog – sa mergem atat la Patriarhia Romana cat si la Cancelaria Bisericii Ortodoxe in America (OCA). Am fost siguri ca toti impreuna vom finaliza ultimele detalii ale acordului si astfel sa incheiem 60 de ani de separare. Este tragic ca in ciuda sperantelor si eforturilor noastre aceasta nu s-a materializat. In schimb am primit pe usa din dos scrisoarea Arhiepiscopului Nathaniel.

Sf. Pavel ne spune ca trebuie sa traim cu nadejde si este ceea ce facem. Angajamentul nostru la aceasta sarcina spre unitate este neslabit. Dragostea noastra catre fratii si surorile noastre in credinta nu are margini. Cautam un semn din partea fratilor nostri de la Episcopia Ortodoxa Romana ca impatrasesc aceeasi nadejde, ca au bunavointa sa impartaseasca cu noi dragostea si sacrificiul necesare de a lasa trecutul in urma noastra. Poate ca atunci Dialogul poate fi reluat cu oarecare sansa de succes.   

Chicago, SUA/Romanian Global News  

.