Pe 21 octombrie, Ardealul isi cinsteste ocrotitorii spirituali. Acestia sunt Visarion Sarai, Sofronie si Oprea Miclaus, canonizati in 1955, si preotii Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, canonizati in 1992. Marturisitori ai Ortodoxiei in Transilvania, au luptat impotriva impunerii confesiunii greco-catolice. Ziua de pomenire aleasa a fost 21 octombrie, ce aminteste de doua evenimente importante: semnarea falsului act de unire cu Roma din 1698 si revenirea credinciosilor greco-catolici la Biserica Ortodoxa, in 1948.
Doua evenimente au marcat istoria Transilvaniei in sec.
„Eremitul valah” luptator pentru Ortodoxie: Visarion Sarai
Revoltele au luat amploare in anul 1744, sub influenta predicilor calugarului Visarion Sarai. Originar din
„Unitii au doua religii, dar nu tin nici una”
Este arestat in drum spre Sibiu, la 26 aprilie 1744, de autoritatile imperiale ce se simteau amenintate de continutul predicilor sale. Supus unui interogatoriu cu 44 de intrebari, in prezenta episcopului Inochentie Micu, Visarion a raspuns foarte prudent, neezitand in final sa declare ca „unitii au doua religii, dar nu tin nici una”. A refuzat insa sa raspunda la principala acuzatie, predica impotriva uniatiei. Redus astfel la tacere, Visarion si-a incheiat misiunea. A fost trimis la inchisoarea din Deva, apoi la cele din
De trei ori petitionar la Viena: Nicolae Oprea Miclaus
Lupta initiata de calugarul Visarion a fost continuata in special de romanii din jurul Sibiului. Preotii uniti au fost alungati, iar la Ramnic si Bucuresti au fost trimisi tineri ortodocsi, spre a fi hirotoniti. Nicolae Oprea Miclaus, un cioban originar din Salistea Sibiului, satul Tilisca, a mers de trei ori la Viena pentru a prezenta plangerile romanilor, in 1748, 1749 si 1752. In memoriile prezentate, acestia cereau libertatea credintei ortodoxe si episcop ortodox. Desi de fiecare data s-a promis solutionarea favorabila a memoriilor, autoritatilor locale li s-a cerut declansarea actiunilor de suprimare a oricaror impotriviri. In acest sens, in Marginimea Sibiului au fost incartiruite doua companii de soldati austrieci si s-a recurs la arestari. Dupa prezentarea celui de-al treilea memoriu, Nicolae Oprea si preotul Moise Macinic, insotitorul sau, sunt arestati la 14 aprilie 1752 si inchisi in inchisoarea Kufstein, stirile despre sfarsitul lor fiind foarte putine. In 1756, Curtea din Viena informa ca unul dintre detinuti a fugit. Nu se stie cine, intrucat acesta nu a mai ajuns acasa. Se mai stie doar ca in 1784 Stana, sotia lui Oprea, cerea imparatului Iosif al II-lea eliberarea sotului. I s-a spus insa ca nu mai traieste.
Moise Macinic:
„Nu am voit sa mai fac un alt juramant”
Preotul Moise Macinic era din Sibiel, un sat de langa
„Mai bine voi muri aici, decat sa-mi las credinta cea pravoslavnica”
Si preotul Ioan Varvorea era din apropierea Sibiului, din Gales. Se presupune ca a fost hirotonit la Bucuresti, Ramnic sau Karlowitz. Raportul episcopului rutean de Muncaci il prezenta, in 1746, drept potrivnic uniatiei. In anul 1752, impreuna cu alti preoti si credinciosi, a plecat in
Ieromonahul Sofronie de la Cioara, cap de rascoala
Rezistenta romanilor impotriva uniatiei si iobagiei a culminat cu rascoala condusa de ieromonahul Sofronie de la Cioara (azi Salistea, jud. Alba). Sofronie, din botez Stan Popovici, a fost preot de mir, dar ramanand vaduv dupa 20 de ani, s-a calugarit la Manastirea Cozia. Intors in satul natal, si-a facut „o tar de schit in mijlocul codrului, mai ca la un mil departe de sat, locuind acolo si rugandu-se lui Dumnezeu pentru sufletul lui, in care tinea si cativa copii pentru invatatura de pomana”. In 1757 se afla in Transilvania, dupa ce schitul i-a fost daramat de autoritati. Dupa vizita facuta mitropolitului de Karlowitz in 1759, incepe lupta. Pana la Craciun a cutreierat satele Hunedoarei, indemnand la revolta. A fost prins si intemnitat la Bobalna, dar taranii din Zarand l-au eliberat. S-a retras in Apuseni, tinand cuvantari la Zlatna, Brad, Abrud, Campeni, in care indemna la pastrarea credintei ortodoxe.
Un pas inainte pentru Ortodoxie
Actiunile sale au alarmat autoritatile, care l-au arestat. A fost insa eliberat de 7.000 de tarani. In august 1760, Sofronie a convocat un Sinod, in care cerea episcop ortodox, restituirea bisericilor, eliberarea celor inchisi si respectarea libertatii religioase. Miscarea antiunita s-a extins in toata Transilvania, multi preoti si credinciosi revenind la Ortodoxie. Maria Tereza si autoritatile din Transilvania au fost astfel constranse sa dea o noua orientare politicii lor religioase, care sa ii includa si pe romani. Sofronie a profitat de acest moment, initiind o activitate energica de organizare a Bisericii Ortodoxe, prin diferite Sinoade. Pentru a restabili ordinea, Maria Tereza l-a delegat in Transilvania pe generalul Nicolae Adolf von Bukow, in fruntea unor noi unitati de cavalerie si infanterie. O data cu el a venit si episcopul ortodox sarb de Buda, Dionisie Novacovic. Era primul ierarh pentru romanii ortodocsi din Transilvania, dupa desfiintarea Mitropoliei de Alba-Iulia in 1701. Silit de imprejurari, Sofronie a semnat o intelegere cu Bukow, cerand romanilor toleranta fata de uniti.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.