Ardeasca, in Bucovina
La Boboteaza, datina cea mai importanta era Iordanul sau Sfintirea cea mare a apei. Se spunea astfel ca oricine ar fi intrat in aceasta zi in apa va fi aparat de toate bolile. Sfintirea apei se facea intr-un loc special amenajat langa o fantana sau o apa curgatoare, aici fetele urmarind cu multa emotie momentul in care iesea preotul din biserica. Astfel, daca vedeau prin preajma un flacau calare pe un cal alb, erau anuntate toate sansele sa se casatoreasca in acel an. La fel, se credea ca atunci cand preotul arunca in apa crucea, dracii ies din apa si o iau la fuga.
Tot in popor se mai spunea ca la Boboteaza e dricul iernii. Dupa gerul mare din aceasta zi, iarna era pe duca. In cazul in care la Boboteaza ploua, se spune ca urma o iarna lunga. In cazul in care batea crivatul se credea ca urma sa fie o vara cu roade in bucate.
In nordul tarii, in special in Bucovina, dupa sfintirea apei de Boboteaza se faceau focuri, in jurul carora se jucau hore. La final, oamenii sareau peste ele, acest obicei fiind numit ardeasca. Astfel, la ardeasca, tinerii se retrageau pe locuri mai inalte, avand asupra lor carbuni aprinsi, cu care aprindeau focurile de Boboteaza. Rugul era facut din vreascuri si frunze uscate, stranse de feciori cu o zi inainte.
Tinerii cantau si dansau in jurul focului si sareau peste foc, atunci cand acesta se mai potolea, in credinta ca vor fi feriti, astfel, de boli si de pacate. La plecare, fiecare lua carbuni aprinsi, cu care, odata ajunsi acasa, afumau pomii din livada in scop fertilizator sau pentru a-i proteja de daunatori. (Oana Rusu)
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.