Astazi credinciosii ortodocsi si catolici praznuiesc Nasterea Maicii Domnului. Despre acest eveniment nu se vorbeste in Sf. Scriptura, ci doar in scrierile apocrife. Aceasta zi marcheaza hotarul dintre vara si toamna. Numit in popor Saanta Maria Mica, praznicul este dedicat sarbatoririi Mariilor aflate in viata.
Singurele persoane pomenite de Biserica cu ziua nasterii lor sunt Sf. Ioan Botezatorul si Preasfanta Fecioara Maria, fapt care se explica prin rolul lor deosebit in cadrul planului de mantuire a lumii. In timp ce Evanghelia relateaza pe larg despre nasterea Sf. Ioan, aceasta nu ofera nici o informatie despre nasterea Maicii Domnului. Acest gol este suplinit insa de scrierile apocrife, ce ofera foarte multe amanunte despre originile si copilaria Fecioarei Maria. Una dintre cele mai vechi surse o reprezinta Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare de origine iudeo-crestina, datand din sec. al II-lea. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris in jurul anului 140. Desi nu este considerata o scriere canonica, informatiile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare, in special datorita vechimii lor. Cu timpul, adaugarea de noi detalii acestei istorisiri primare, precum si aparitia altor apocrife vor conduce la formarea unor traditii discordante.
Urmasa lui David si a lui Aaron
Traditia spune ca tatal Fecioarei Maria se numea Ioachim si era din semintia lui Iuda, locuind in Nazaret. Numele de Ioachim pare confirmat de mentionarea de catre Sf. Ev. Luca a lui Heli, considerat de unii cercetatori tatal Mariei si nu al lui Iosif.
De altfel, Ioachim este o derivatie a lui Heli - Heliachim, datorita alternarii celor doua nume ale lui Dumnezeu (Yahweh si Eli - Elohim). Sotia lui Ioachim se numea Ana (Hannah), fiind fiica preotului Matthan. Astfel, tatal Fecioarei Maria era un urmas al regelui David, iar mama, o descendenta din familia preoteasca a lui Aaron, implinindu-se prin aceasta proorocia ca Mesia va avea o dubla descendenta: imparateasca si preoteasca. Ioachim se indeletnicea cu pastoritul si era foarte bogat, avand numeroase turme de oi. Totusi, el era foarte modest si milostiv, oferind Templului o treime din veniturile sale, vaduvelor, orfanilor si saracilor o alta treime, iar restul pastrand pentru sine. Si cu cat oferea mai mult, cu atat mai mult era binecuvantat de Dumnezeu, fiind iubit si respectat de popor. Cu toate acestea, lui Ioachim si Anei le lipsea o binecuvantare: bucuria de a avea urmasi.
Absenta copiilor, cea mai mare pedeapsa
Desi duceau o viata aleasa in curatie si temere de Dumnezeu, implineau toate poruncile si erau cunoscuti pentru milostenia pe care o faceau, Ioachim si Ana au inceput sa fie ironizati si batjocoriti de oameni. Caci a nu avea copii era considerat un blestem din partea lui Dumnezeu, datorat unor pacate ascunse. Avand promisiunea venirii lui Mesia, evreii nadajduiau ca vor lua parte in imparatia Lui macar prin urmasi. Absenta copiilor era considerata astfel cea mai mare pedeapsa. Iar pentru un urmas al lui David, precum Ioachim, era un lucru si mai greu de acceptat, stiind ca Mesia se va naste din aceasta semintie. Si totusi, Ioachim si Ana nu s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu, nici nu au renuntat la viata lor virtuoasa, rugandu-se in continuare cu lacrimi si nadajduind in bunatatea lui Dumnezeu. Dar timpul trecea. Traditia spune ca in al cincizecilea an al casatoriei lor Marele Preot de la Templu a refuzat in public jertfa lor, numindu-i blestemati.
Arhanghelul Gavriil aduce vestea cea buna
Intristati, cei doi parinti s-au indreptat spre casa lor din Seforis si au hotarat sa se retraga fiecare pentru post si rugaciune. Conform traditiei, Ioachim si-a luat turmele, retragandu-se in munti, iar Ana a ramas intr-o mica pestera din gradina lor. Fara a sti unul de altul, s-au rugat sa fie binecuvantati asemeni lui Avraam si Sarei, promitand ca de vor avea un copil, il vor inchina lui Dumnezeu. Amaraciunea Anei era cu atat mai mare cu cat Ioachim ii spusese ca nu se va intoarce pana nu va afla raspuns rugaciunilor sale. Si iata ca un inger s-a aratat fiecaruia, spunandu-le ca faptele lor bune s-au auzit in cer, ca rusinea lor inaintea oamenilor nu a fost trecuta cu vederea si ca Dumnezeu le va trimite binecuvantarea Sa. Pentru a-i incredinta, ingerul le-a spus sa mearga la Ierusalim, la Poarta Oilor, unde se vor intalni unul cu altul. Tot el le-a vestit ca acest prunc se va umple de Duh Sfant din pantecele mamei sale si ca va fi un vas ales lui Dumnezeu. Ingerul nu era altul decat Arhanghelul Gavriil, cel care va aduce o veste buna asemanatoare si preotului Zaharia (Luca 1, 4-23).
Darul lui Dumnezeu
Cei doi soti au pornit indata spre Ierusalim, fara a sti unul de altul. Se spune ca intai a ajuns Ana. Ioachim a ajuns in cele din urma, conducand o turma numeroasa: 10 miei pentru Dumnezeu, 10 vitei pentru preoti si batrani si 100 de capre pentru poporul ce rasese de el. Aceasta nu era o jertfa prescrisa de Lege, astfel incat Marele Preot nu avea cum sa o refuze. Aducand jertfa la Templu, se vor intoarce plini de bucurie la casa lor. La scurt timp Ana va ramane insarcinata, iar vestea aceasta va aduce multa bucurie in randul rudelor si prietenilor lor. Peste noua luni, Ana va naste o fetita, pe care o vor numi Maria (Miriam - Stapana, Doamna). Era darul oferit de Dumnezeu ca rasplata pentru smerenia, rabdarea, credinta si rugaciunea lor. Fecioara Maria a fost in acelasi timp darul lui Dumnezeu pentru omenire, venit la plinirea timpului, caci ea urma sa devina Maica lui Dumnezeu. Iar pentru aceasta, parintii sai trebuiau sa fie curatiti de orice patima trupeasca prin smerenie, rabdare si varsta inaintata.
Praznicul liturgic al Nasterii Maicii Domnului
Praznicul comemorand Nasterea Maicii Domnului a fost stabilit la inceputul sec. al V-lea, urmand altor 4 sarbatori: Bunavestire (25 martie), Adormirea (15 august), Aducerea la Templu (21 noiembrie) si Intampinarea Domnului (2 februarie). O dovada in acest sens il constituie faptul ca iacobitii si coptii, apartinand Bisericilor necalcedoniene (care nu recunosc Sinodul al IV-lea Ecumenic, Calcedon - 451), au pastrat aceasta sarbatoare. In Apus, sarbatoarea este adoptata in timpul papei Serghie I (687-701). In sec. al VI-lea, Sf. Roman Melodul a compus Condacul si Icosul acestui praznic, iar in sec al VIII-lea, Sf. Ioan Damaschin a alcatuit Canonul ce se canta la slujba Utreniei. Data de 8 septembrie aleasa pentru praznuire reprezinta ziua sfintirii unei biserici dedicate Fecioarei Maria, construita la Ierusalim de catre imparateasa Eudoxia la inceputul sec. al V-lea. Este semnificativ astfel ca prima sarbatoare a anului bisericesc o reprezinta Nasterea Maicii Domnului, amintind de "inceputul mantuirii noastre".
S'anta Maria Mica
Numit in popor S'anta Maria Mica, acest praznic marcheaza hotarul astronomic dintre vara si toamna. Batranii spun ca in aceasta zi randunelele pleaca spre zonele calde, insectele incep sa se ascunda in pamant, iar frigul isi face simtita prezenta. De aici si spusa: "O trecut Santamarie, leapada si palarie!" Este perioada in care se desfasoara diferite targuri si iarmaroace pentru valorificarea produselor de sezon. De astazi se incep unele activitati practice specifice: culegerea unor fructe si plante medicinale, batutul nucilor, recoltarea ogoarelor, culesul viilor, semanatul cerealelor de toamna. Tot acum se efectueaza diferite observatii meteorologice si astronomice, pentru o prognoza cat mai corecta asupra vremii anului agricol ce urmeaza. Daca pe 15 august, de S'anta Maria Mare, au fost pomenite Mariile adormite, pe 8 septembrie este randul tuturor celor care poarta numele Preasfintei Fecioare sa aduca jertfe la biserica pentru sanatatea lor.
Daniela LIVADARU
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.