Patriarhul Teoctist, de un an in lumea dreptilor
Astazi se implineste un an de cand cel de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane a plecat la Hristos. Patriarhul Teoctist a trecut la cele vesnice pe 30 iulie 2007, in urma unei interventii chirurgicale, la Institutul Clinic Fundeni. In perioada postoperatorie, pe fondul unor suferinte cronice, a dezvoltat o suita de complicatii cardiace, care au culminat cu oprirea cordului, ce nu a mai raspuns la manevrele de resuscitare. Vestea mortii sale a surprins si a indoliat intreaga Biserica Ortodoxa Romana. La inmormantarea sa, de pe 3 august, au participat mii de credinciosi din toata tara, au fost reprezentate 30 de Biserici crestine, mai multe organizatii bisericesti si diferite culte, atat din tara, cat si din strainatate.
In urma cu un an, pe 30 iulie, la ora 17:00, managerul Institutului Clinic Fundeni, medicul Constantin Popa, consemna decesul patriarhului Romaniei, Teoctist.
La aflarea vestii, in toate eparhiile, clopotele bisericilor au tras pentru patriarh si s-au oficiat slujbe de pomenire. Pana pe 3 august, cand a avut loc inmormantarea, la Catedrala patriarhala, langa sicriul defunctului, s-au tinut slujbe zi si noapte si aproape 10.000 de credinciosi au venit sa-i aduca un ultim omagiu. Presedintele Traian Basescu i-a conferit post-mortem, celui de-al cincilea Intaistatator al Bisericii Ortodoxe Romane, Ordinul National "Steaua Romaniei" in grad de Colan.
In ziua inmormantarii, centrul atentiei pentru milioane de oameni l-a constituit Patriarhia Romana. In toata tara, la orele amiezii, s-au tras timp de cinci minute clopotele, iar in majoritatea institutiilor s-au tinut momente de reculegere pentru patriarhul Teoctist. Drapelul national a fost arborat in berna, iar ziua de 3 august a fost zi de doliu national.
Pe 3 august, aproximativ 7.000 de credinciosi au venit din toata tara, ba chiar si din strainatate, pentru a asista la funeraliile celui care timp de 21 de ani a condus Biserica Ortodoxa Romana.
Savarsita intr-o atmosfera solemna, slujba de inmormantare a fost condusa de PF Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol, cu participarea ierarhilor din Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dar si ai altor Biserici Ortodoxe surori din toata lumea.
"Patriarhul inimilor noastre"
Patriarhul Teoctist a ramas in sufletele romanilor ca un om bland, cu chip luminos, omul deschis spre o diversitate a credintei si care a stiut sa adune in jurul lui frati in Domnul, constituind trupul Bisericii lui Hristos
"Eram student la Iasi in anii comunismului. Tata venea duminica pe la noi. Adesea ne duceam la Mitropolie. Mi-amintesc prima slujba, in care a predicat mitropolitul Teoctist. Nu-mi venea sa cred ca pot exista astfel de manifestari, cand noua ni se spuneau la scoala tot felul de ciudatenii in legatura cu religia. Cand l-am auzit vorbind pe mitropolitul Teoctist, s-au cutremurat toate in mine. Blandetea, adancimea, talcul, dar si seninatatea vorbelor rostite, pe de o parte, si atmosfera din Catedrala mitropolitana, si multimea ierarhilor cu vestimentatia lor, si mitrele acelea purtate de niste oameni pe care-i vedeam pentru prima data, pe de alta parte, imi dadeau sentimentul ca nu sunt pe pamant. Ca toate cele care mi se spuneau in scoala constituie o realitate paralela, stearpa, rece si lipsita de ceea ce mi se parea aici, in catedrala, substanta vie. Doamne, piatra daca ai fi fost, tot te invia glasul acela in care cuvintele curgeau ca un cantec minunat ce-ti panseaza toate ranile, iti indeparteaza definitiv intreaga durere, iti aduce tot ceea ce-ti lipseste, alunga tot ce-ti este potrivnic, te imbraca in flori si-n mireasma lor si pe dinauntru si pe dinafara, iti aduce cerul pe crestet ca sa-i simti mangaierea. De atunci, simt cerul langa mine". (prof. univ. dr. Ioan P. Viziteu)
"Patriarhul inimilor noastre. Prima data l-am vazut coborand dintr-o nava care-l aducea, insotit de un sobor de arhierei, de la Tomis la Galati. Cu numai o zi inainte il canonizase pe Sfantul Gherman. Soarele de dupa amiaza ii aurea vesmantul alb, dar el insusi degaja lumina. A gustat din sarea si colacul care i s-au oferit, apoi a povestit chiar acolo, pe malul Dunarii, pe unde a fost si ce a facut, dupa care a spus, cu tinerete: "Toate sunt pentru noi mesaje, iubiti frati si surori, iubiti tineri, ca noi sa tinem credinta ortodoxa a neamului nostru. Tinerii, mai ales, sunt foarte mult ispititi. Sa-i ajutam! Parintii, episcopii, patriarhul, cu totii avem o mare raspundere pentru viitorul neamului nostru romanesc. Sa nu lasam copiii sa rataceasca! Sa nu lasam tinerii sa pacatuiasca! Sa nu-i lasam prada ispitelor si caderilor tineretii! Sa le insuflam credinta in Dumnezeu, dragostea fata de semeni, fata de credinta noastra stramoseasca, fata de altarele noastre strabune, dragostea pentru rugaciune si pentru Mantuitorul nostru Iisus Hristos!". (Violeta)
O viata inchinata lui Hristos
Patriarhul Teoctist s-a nascut in satul Tocileni, judetul Botosani. In anul 1928 intra ca frate la Schitul Sihastria Voronei, iar la 6 august 1935 depunea voturile monahale la Manastirea Bistrita, Neamt. La 25 martie 1945 a fost hirotonit ieromonah, iar in anul 1948 a fost ridicat la rangul de arhimandrit.
In 1950 a fost ales episcop-vicar patriarhal, apoi in 1962 a devenit episcopul Aradului, Ienopolei si Halmagiului. La 28 ianuarie 1973 a fost ales arhiepiscop al Craiovei si mitropolit al Olteniei, iar la 25 septembrie 1977 arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei. La 9 noiembrie 1986 a fost ales arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungro-Vlahiei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.
Din cei 92 de ani, 70 de ani a fost slujitor al sfantului altar (ierodiacon, ieromonah si arhiereu) - (1937-2007).
In acesti ani, a initiat construirea a sute de biserici in parohii si manastiri, a dus o adevarata misiune impotriva regimului comunist, care s-a impotrivit construirii de lacasuri sfinte, a dezvoltat legaturi de fratietate cu Bisericile Ortodoxe surori si a promovat dialogul cu celelalte Biserici. A fost doctor Honoris Causa al mai multor universitati din tara si lume si a desfasurat o bogata activitate culturala.
"Zelul misionar tineresc al patriarhului Teoctist"
"Viata lui a cunoscut suisuri si coborasuri si a insemnat multe lupte grele si jertfire de sine. L-am cunoscut pe fericitul intru adormire ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, plin de inchinaciune, cu vasta experienta in chivernisirea treburilor bisericesti si cu simtire si cuget cu adevarat bisericesc. I-am cunoscut dragostea pentru buna randuiala si podoaba Bisericii si respectul fata de randuielile canonice si institutiile bisericesti, asa cum au fost ele asezate si binecuvantate de Sfintii nostri Parinti". (Fragment din cuvantul PF Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol, rostit la inmormantarea patriarhului Teoctist)
"Din cei 57 de ani de arhierie sau de episcopat, 40 de ani au fost traiti in timpul dictaturii comuniste atee, cand au fost arestati si intemnitati, prigoniti si obstructionati in lucrarea lor multi ierarhi, preoti, monahi si credinciosi, in special credinciosi intelectuali; atunci au fost inchise multe manastiri si schituri, desfiintate unele eparhii, inchise mai multe scoli teologice, iar mai tarziu au fost demolate mai multe biserici, in special in Bucuresti.
Totusi, prin harul lui Dumnezeu, suferintele indurate de multi clerici si credinciosi, cu rabdare si rugaciune, cu smerenie si speranta, au devenit seminte ale invierii si ale innoirii spirituale, ale unor transformari rapide si ale unei lucrari misionare intense, care s-au vazut mai ales dupa evenimentele din decembrie 1989 pana astazi. Multi tineri, desi fusesera educati in scolile comuniste atee, au devenit in mod neasteptat o forta misionara crestina. Cum? Ca urmare a rugaciunilor smerite si tainice ale multor bunici si parinti, preoti din parohii, monahi din manastiri, ierarhi din orase care au fost umiliti, dar nu invinsi.
Toate acestea explica in mare parte zelul misionar tineresc al patriarhului Teoctist si avantul sau pastoral din anul 1990 pana astazi". (Fragment din cuvantul PF Patriarh Daniel, atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei si loctiitor de Patriarh, rostit la inmormantarea PF Teoctist)
Narcisa BALABAN
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.