Potrivit traditiei, slujbele din cadrul saptamanii de rugaciune ecumenica au loc alternativ in lacasurile de cult ale celor doua Biserici, Ortodoxa si Romano-Catolica. Daca anul trecut, prima zi de rugaciune a avut loc intr-o biserica catolica, anul acesta, gazda primei zile a acestei Octave a fost Biserica Ortodoxa. Slujba a fost oficiata de Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, care, in deschidere, a mentionat: "Saptamana sau Octava de rugaciune pentru unitatea crestina implineste 50 de ani de cand foloseste un text comun, in fiecare an, alcatuit de romano-catolici, protestanti si ortodocsi. Aceasta traditie deosebita insemneaza o gandire duhovniceasca mai intensa, o apropiere mai mare si o conlucrare spre slava Sfintei Treimi, spre binele Bisericii si realizarea unitatii crestine. Rugaciunea aceasta de unitate crestina trebuie facuta in fiecare zi, asa cum ne rugam pentru statornicia si pentru bunastarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici si pentru unirea tuturor crestinilor in fiecare slujba din Biserica Ortodoxa si, sigur, din Biserica Romano-Catolica.
"Suntem impreuna ca si frati"
Omilia din prima zi a Octavei a fost rostita de PS Petru Gherghel, care a explicat intelesul temei de anul acesta "Pe surzi ii face sa auda, iar pe cei muti sa vorbeasca" (Mc 7, 37). Prea Sfintia Sa a amintit, de asemenea, de mari evenimente istorice contemporane, vizita papei Ioan Paul al II-lea la Bucuresti, in 1999, si vizita papei Benedict al XVI-lea la Constantinopol, in 2006, precum si de integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, la inceputul anului 2007. "In aceasta atmosfera divina, cand il simtim pe Dumnezeu in mijlocul nostru si pe sfintii sai inconjurandu-ne, suntem impreuna ca si frati. Au trecut doar cateva zile de la inceputul unui nou an, cand toate clopotele bisericilor au vestit o noua conditie si o noua speranta pentru Biserica din Europa si din Romania. Intr-o astfel de atmosfera incepem astazi o noua saptamana de rugaciune, moment sfant, un adevarat har pentru noi, credinciosii celor doua Biserici surori. Dorim sa fie un inceput de pregatire si mai apoi de traire a marelui eveniment ecumenic ce se va desfasura in luna septembrie anul acesta la Sibiu.
Intreaga lume crestina din noua Europa se indreapta spre Romania, spre Sibiu. Putem spune ca suntem cu adevarat privilegiati. Tara noastra este privilegiata, Biserica intreaga, dar si mult indatorati. Spiritualitatea poporului roman, care imbina cele doua valori, latina si orientala, are acum cuvantul, are de transmis lumii un mesaj. Este semnificativa tema acestei saptamani de rugaciune pentru unitate. "Pe surzi ii face sa auda, iar pe cei muti sa vorbeasca". Aceasta ne indeamna sa ne indreptam cu si mai multa forta si convingere spre acela care a venit sa se apropie de cei suferinzi, de cei incercati, de cei ce si-au pierdut auzul si dreptul la vorba si care doresc sa fie ocrotiti, vindecati, primiti in randul celorlalti, pentru a participa din plin la viata sociala si comunitara", a precizat in cuvantul sau PS Episcop Petru Gherghel.
La sfarsit, corul de tineri al Catedralei Romano-Catolice "Juvenes Ecclesiae" a slavit prin cantece pe Dumnezeu.
Una dintre cele mai vechi si mai durabile expresii ale "ecumenismului spiritual"
Saptamana de rugaciune pentru unitatea crestinilor se desfasoara in fiecare an in perioada 18-25 ianuarie (mai rar la Cincizecime sau, in emisfera sudica, in luna iulie). Fundamentata pe convingerea ca rugaciunea in comun este absolut necesara pentru a face vizibila unitatea Bisericii lui Hristos, saptamana de rugaciune pentru unitatea crestina este una dintre cele mai vechi si mai durabile expresii ale "ecumenismului spiritual".
Saptamana de rugaciune uneste initiative mai vechi de rugaciune pentru unitatea Bisericii. Totusi, ideea unei rugaciuni comune, pe parcursul a opt zile, apartine anglicanului Paul Wattson (devenit mai tarziu romano-catolic), care a propus, in 1908, fixarea saptamanii in perioada 18-25 ianuarie, perioada incadrata de sarbatorile Sfantului Apostol Petru (18 ianuarie), respectiv a Sfantului Apostol Pavel (25 ianuarie), dupa calendarul romano-catolic. Un rol important in raspandirea acestei initiative a avut si abatele Paul Couturier, care in 1935 propune desfasurarea anuala a unei saptamani universale de rugaciune pentru unitatea Bisericii, o unitate care sa se realizeze"dupa voia si prin mijloacele placute lui Hristos".
Din 1926, miscarea "Credinta si Constitutie" (in care erau inclusi si protestanti si ortodocsi) a publicat o "Propunere privind Octava de Rugaciune pentru Unitatea Crestina", care sa fie serbata in jurul sarbatorii Pogorarii Duhului Sfant. Incepand cu 1957, a fost elaborat anual un text comun pentru saptamana de rugaciune comuna, printr-o cooperare intre Consiliul Mondial al Bisericilor, prin comisia"Credinta si Constitutie" si Asociatia catolica"Unitatea crestina din Lyon" (Franta).
Din anul 1966, saptamana de rugaciune pentru unitatea crestinilor a devenit un proiect permanent al comisiei "Credinta si Constitutie" si "Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitatii Crestinilor" de la Vatican. Textul slujbelor saptamanii de rugaciune pentru unitatea crestinilor este elaborat anual de o comisie internationala, formata din preoti, liturgisti si profesori de teologie romano-catolici, protestanti si ortodocsi, pornind de la un material propus de un grup ecumenic local.
Meditatii pe teme biblice
Tema fiecarui an este bazata pe un verset biblic. Textul contine subteme, lecturi biblice, comentarii si rugaciuni pentru toate cele opt zile. Textele finale folosite in saptamana de rugaciune, cat si organizarea acesteia se realizeaza prin colaborarea intre Bisericile membre ale Consiliului Mondial al Bisericilor, Conferintele Episcopilor Romano-Catolici, sinoadele Bisericilor locale, precum si a unor institutii ecumenice. Limbile in care sunt elaborate initial textele sunt engleza, franceza si germana. Adaptarile, in functie de specificul local, sunt incurajate. Se apreciaza ca, anual, participa la acest eveniment milioane de persoane, din aproximativ 80 de tari. (cf. Dictionary of the Ecumenical Movement, Geneva 1991, pag. 1064-1065)
Narcisa BALABAN
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.