Serbarile din Duminica Ortodoxiei, acum 1000 de ani
Duminca Ortodoxiei este cea mai importanta dintre sarbatorile avand caracter dogmatic din cursul anului bisericesc. Ea s-a generalizat treptat pana in sec. XI, suprapunandu-se peste praznuirea Sf. Prooroci Moise, Aaron si Samuel, randuita inca din sec. VIII in prima Duminica din Postul Mare.
Randuiala constantinopolitana a praznicului cuprindea urmatoarele momente principale: priveghere de toata noaptea la biserica Vlaherne (sambata spre duminica); procesiune pana la Biserica "Sf. Sofia", purtand lumanari si sfintele icoane si intonand imne inchinate acestora (duminca in zori); Dumnezeiasca Liturghie; dineu oferit de patriarh oficialitatilor Bisericii si Imperiului (in practica veche, acest banchet avea loc la Palatul imperial).
Un moment extrem de important din randuiala sarbatorii il constituia lectura Sinodiconului Ortodoxiei. Initial, in sec. IX-X, ea se facea in timpul Sf. Liturghii, intre "Sfinte Dumnezeule" si pericopa din Apostol. Apoi, cand textul s-a extins, lectura sa se facea la incheierea Utreniei sau chiar in cadrul acesteia. Dupa o procesiune in mijlocul bisericii, purtand Crucea si sfintele icoane, in timpul careia se canta un Canon al Sf. Metodie, Sinodiconul era citit din amvon de catre chartofilax (in catedrale) sau de catre un citet (in bisericile de manastire), avand aceleasi formule de introducere ca si Evanghelia. Credinciosii interveneau la momentul prescris cu exclamatii de tipul "Anatema sa fie!" sau "Vesnica fie memoria!". Structura Sinodiconului este complexa, in textul initial compus in 843 si inchinat sfintelor icoane, inserandu-se treptat, in sec. XI-XIV, numeroase hotarari ale sinoadelor constantinopolitane, referitoare la anumite dispute hristologice si la doctrina energiilor necreate.
Stefan IONESCU-BERECHET
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.